Confesiunea unui (fost) nesimtit

Confesiunea unui (fost) “nesimtit”

Autor: Raclău Remus Constantin

     Un fost profesor de la “Petre Andrei” de la Iasi ne-a zis odata:

    “Nu exista nici un om 100% destept si nici unul 100% prost. Fiecare dintre noi are in cap un anumit procent de desteptaciune dar din pacate si de prostie. Cred ca tuturor ni s-a intamplat macar odata in viata sa zicem: “ba, ce prost am fost"!... Problema cu prostia e ca, daca in unii se gaseste intr-un procent destul de discret pentru a putea trece neobservata, in altii, procentul de prostie e atat de consistent incat da pe din-afara!"

    La fel se poate spune si despre bunul simt. Cine nu i-a depasit niciodata limita “sa ridice primul piatra!”...

    Intr-o tara in care ambientul te obliga, practic, sa fii macar un pic, nesimtit pentru a putea trai normal, suntem cu totii, mai mult sau mai putin atinsi de acest microb. Bineinteles ca nu putem nici exagera si nici generaliza. In timp ce unii sunt mari nesimtiti si pe asta si-au construit cariere de succes si averi impresionante, altii , mult mai timizi intr-ale tupeului, nesimtirii si arogantei, abia isi mai duc zilele.

    Mai ales dupa “Revolutie” scara valorilor s-a inversat. Am trecut cu mare entuziasm la CAPITALISM. Atat de entuziasmati incat l-am transformat din start intr-unul “salbatic”. La noi, capitalism inseamna jungla, “care pe care!”, pentru ca, “cine poate, oase roade!”.

    Mai toata lumea s-a repezit sa-si faca un butic, sa inceapa “ceva”, care sa produca. Cu ochii la America ne visam cu totii milionari, si multi il priveau pe JR ca pe un GURU.

Unora le-a mers. Cei care s-au prins mai repede “care-i spilul”, si au inteles ca pentru a reusi e nevoie sa-ti faci o gasca, si nu ma refer la asociati, ci la o “gasca” adevarata, cu personaje influente, cu persoane “in umbra”, care sa le pazeasca spatele, care sa fie in stare sa trucheze o licitatie, sa “puna mana” pe ceva gros “de la stat”, sa puna o pila zdravana, sa ameninte si sa intimideze pe cine le sta in cale, gasti care dupa ce si-au dovedit eficienta s-au dezvoltat si s-au amplificat pana a se transforma in PARTIDE politice. Partide cu majuscule si politice cu imaginea, care, la adapostul unor asa zise doctrine, se ocupa cu cresterea bunastarii membrilor lor de vaza, intr-o adevarata organizatie de tip piramidal, unde in schimbul protectiei si a avantajelor de tip trafic de influenta, chemat mai nou “lobby”, cei “de jos” trag vartos la caruta plina cu “cei de sus”.

    Eu, unul, declar ca: “nu m-am prins!”. Mi-am zis plin de idealuri, ca “mai bine sarac si curat”, in sensul ca mai bine ceva mai mic si sa ma simt cu constiinta impacata decat sa traiesc cu “greutatea sufleteasca” a “calcarii pe cadavre”. Naivul de mine!... De unde sa stiu eu, la 24 de ani, ca astfel de lucruri nu se fac cu jumatati de masura? La noi regula e asta: esti lasat sa te dezvolti liber pana succesul tau incepe sa prezinte interes pentru “cei de sus”. Atunci, cineva “credibil” se prezinta la tine, de regula un organ de control, si ti se propune sa te “inhami la caruta” cuiva. Ti se explica mai mult sau mai putin voalat ca esti liber sa alegi: ori lucrezi pentru noi (gasca) si beneficiezi de toate avantajele baietilor “de gasca”, ori esti liber sa dispari.

    M-am incapatanat sa ma fac ca nu inteleg si bazandu-ma pe rezultatele de pana atunci, pe dorinta si capacitatea mea de munca, le-am raspuns cu eleganta ca: “va multumesc pentru oferta, dar prefer sa cresc pe fortele proprii, chiar daca mai incet, pentru ca vreau sa raman curat!”

    Mi-au zambit cu subinteles, m-au intrebat daca sunt sigur, si in doua luni m-au eliminat de pe piata! Nu gaseam marfa la “prima mana”, nici cu diplomatul de bani pe masa: “Imi pare rau, Remus! Tin la tine ca la fratele meu, ca am lucrat bine patru ani, dar daca eu azi iti dau marfa, maine nu mai pot sa iau materia prima”...

    Prins de nas cu contracte de credit in derulare si “colac peste pupaza”, dupa o serie de accidente de circulatie cu camionul firmei plin de marfa, ca sa rezist, "a trebuit" sa fac si eu unele compromisuri nesimtite, astfel ca, desi am ramas sarac, nu prea mai eram si curat.

    Asa ca nemaisuportandu-ma in aceasta postura, am inchis baraca si am emigrat.

    Nu vreau sa se inteleaga ca toti cei ramasi in tara in economia activa sunt “prinsi de nas”, sau intrati in gasti. Imi ridic palaria cu respect in fata celor care au reusit sa se inalte prin munca, efortul, sacrificiile si inteligenta proprie si daca au reusit sa ramana si curati sunt demni de toata stima si admiratia. Dar sunt sigur ca intampina greutati enorme!

    Departe de tara, muncesc foarte mult, dar am satisfactia ca sunt platit corect si respectat pentru ceea ce fac si pentru modul in care ma comport si nu pentru ceea ce sunt!

     Multi imi spun ca sunt un “altfel de roman”! Ma lupt din rasputeri sa-i conving ca sunt doar un roman normal. Ca toti romanii adevarati sunt ca mine si ca cei care umplu paginile ziarelor de “cronaca nera” (sunt sigur ca se intelege bine si pe romaneste), reprezinta exceptii.

    Tuturor ne place sa traim bine, sa fim tratati bine si corect, sa fie ordine si disciplina, sa fie respect in relatiile dintre oameni, dar nimeni nu face primul pas: “sa nu fiu luat de fraier”!...

    Ce-ar fi sa ne inchidem intr-o seara in baie, sa ne uitam sincer in oglinda si sa ne raspundem sincer la intrebarea daca avem a ne reprosa ceva...

    Important pentru noi toti este sa avem un “moment al adevarului”. Un punct zero. Un moment in care sa zicem:

    “GATA!... M-am saturat!... De azi inainte sterg cu buretele ceea ce a fost in urma si din acest moment ma transform in persoana cu care as vrea sa am de-a face in fiecare zi, pentru tot restul vietii mele!...”

    Numai asa vom putea pretinde bun simt si corectitudine de la toti ceilalti din jurul nostru, fara a risca sa ni se arunce in fata sa ne vedem de “barna din ochiul nostru”.

                           “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”

     Intelepte vorbe. De bun simt. Multi le considera depasite. Depinde de noi sa le facem sa redevina de actualitate.

    Deseara, va promit ca ma inchid in baie si o sa am grija ca oglinda sa ma reflecte foarte fidel. Deseara imi voi spune: “Am fost un nesimtit! GATA!... M-am saturat!... De azi inainte sterg cu buretele ceea ce a fost in urma si din acest moment ma transform in persoana cu care as vrea sa am de-a face in fiecare zi, pentru tot restul vietii mele!...”

P.S.
    Daca credeti ca merita, recomandati aceasta lectura si prietenilor dumneavoastra, dupa binecunoscutul model:
                          "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"