Scurte consideraţii
Precizez că ceea ce urmează este un simplu punct de vedere, o părere personală fără caracter de noutate pentru niciunul dintre dumneavoastră, şi care nu se constituie într-o replică la articolul “Dictatura Bunului Simţ” al domnului Gheorghe Giovanni Ţeavă, cu care sunt “vecin” în Italia, întrucât domnia sa locuieşte
Dictatură înseamnă un sistem, o ideologie impusă cu forţa şi istoria ne demonstrează că nimic din ceea ce este impus cu forţa nu rezistă în timp.
Deşi “Dictatura Bunului Simţ” sună bine, acesta este un concept nerealist şi irealizabil datorită primului cuvânt, care este incompatibil cu celelalte două şi de aceea nu sunt un “fan” al sintagmei “Dictatura Bunului Simţ”!...
În primul rând pentru că nu avem un “Cod al Bunului Simţ”. Omenirea s-a îngrijit să avem un “Cod al bunelor maniere”, scris frumos şi cu bune intenţii pentru a reglementa eleganța relaţiilor dintre componentele societăţii civile, fie ele persoane fizice sau juridice. Este un lucrare foarte bună, împărţită pe capitole şi domenii de activitate umană, o operă “de imagine” care arata măreţia fiinţei umane, dar care este ca un acoperiş frumos şi trainic pe o casă fără temelie şi cu pereţii şubrezi... De ce spun asta? Pentru că regulile bunului simţ s-au transmis din generaţie în generaţie şi au ajuns la noi sub formă de obiceiuri şi cutume, dar “câte bordeie atâtea obiceie”... Nu avem nimic scris în acest sens şi o consecinţă a acestui fapt este aceea că unele “prevederi” care se aplică conform tradiţiilor în unele regiuni sunt considerate inacceptabile în altele!
Pe de alta parte sunt completamente de acord cu afirmaţiile care încearcă să demonstreze lipsa de democraţie din societatea actuală.
Dar să vedem mai întâi ce înseamnă democraţie!
DEMOCRAŢIE ~i f. 1) Formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. 2) Formă de guvernare a statului, bazată pe separația puterilor și pe votul universal. 3) Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. 4) Metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democrația; G.- D. democrației; Sil. - Ți-e] /<fr. démocratie
Sursă: Dex on line: NODEX |
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. (Sursă: Wikipedia)
Să rezumăm: Avem ”Demos-Kratos” care înseamnă puterea poporului, ce exprimă voinţa poporului.
Regula de aur a democraţiei este aceea că: “minoritatea se supune Majorităţii”!
Există o unitate de măsură a voinţei poporului: şi aceasta este “Votul”.
Majoritate înseamnă 50% + 1vot.
Odată adoptată prin vot şi exprimată deci de către o majoritate, voinţa poporului devine LEGE şi devine obligatorie pentru toţi inclusiv pentru cei care au avut o părere contratrie pentru că: “Vox populi, Vox Dei!”
Dacă cei 50% minus 1 vot, nu sunt de acord, nu au decât să-l convingă pe acel ”
Democraţia exprima esenţa libertăţii. A libertăţii de gândire, a libertăţii de exprimare şi a celei de acţiune. Dar democraţia nu înseamnă libertatea oricărei persoane de a face orice conform bunului plac (de bunul simţ nu se pomeneşte în definiţiile prezentate mai sus). Democraţia spune că ai libertatea să faci orice vrei cu condiţia ca ceea ce faci să nu dăuneze libertăţilor mele.
Să vedem acum ce înseamnă dictatura:
DICTATÚRĂ, dictaturi, s. f. = Instituție politică, putere de stat în care o persoană (sau un grup de persoane) este învestită cu autoritate nelimitată prin legi și adesea bazată pe violență. Sursă: DEX '98 |
Prin dictatură se înțelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni.
Dictaturile de regulă nu țin cont de drepturile omului, scopul lor fiind menținerea puterii.
Spre deosebire de democrație, în dictaturi nu există alegeri libere, nici opoziție recunoscută de către putere.
(Sursă: Wikipedia)
Dacă dictatura înseamnă impunerea voinţei unui dictator tuturor celor din jurul său, fără a ţine seama de părerea nimănui, înseamnă că în vremurile de dinainte exista un singur dictator clar, cu nume şi prenume, care-şi impunea voinţa. A lui și a familiei sale.
Astăzi, marea majoritate a conaţionalilor noştri înţelege democraţia ca pe libertatea de a face ceea ce-i duce capul: nimeni nu mai ţine cont de nimic, nimeni nu mai asculta pe nimeni, nimeni nu mai da crezare nimănui, nimeni nu mai are ruşine de nimic şi mai ales, nimănui nu-i pasă că face rău aproapelui său. Aşadar în România există astăzi circa 22.000.000 de dictatori anonimi. Dar cum democraţia se sfârşeşte acolo unde libertatea ta încalcă sau obturează libertatea mea şi cum în fiecare zi suntem supuşi sistematic unor strâmtorări şi încălcări mai mult sau mai puţin fragrante ale libertăţilor de exprimare şi de acţiune, e clar pentru oricine că puterea nu mai aparţine demult poporului şi deci că nu mai avem argumente să definim societatea actuală ca fiind una democratică.
Una din cauzele pentru care s-a ajuns aici este aceea că suntem deficitari la explicarea normelor de conduită în societate, şi mai ales la explicarea importanţei lor. Am citit cu ceva timp în urma opiniile unei reputate doamne cercetător în domeniul sociologiei, care era de părere că norma, fără a fi explicată, nu are nici o şansă de a fie acceptată şi aplicată.
De aceea cred că una din pietrele de temelie ale formării şi funcţionarii oricărei comunităţi umane ar trebui să fie explicarea rolului şi rostului normelor şi legilor într-o societate civilă.
Este absolut clar şi perfect normal că o lege nu poate să satisfacă absolut toate dorinţele, necesităţile şi exigențele fiecărei persoane în parte. Este însă rolul societăţii în ansamblu, să găsească o cale de mijloc, să întocmească şi să adopte acele norme, acele reguli şi legi de comportament social care să întrunească condiţiile satisfacerii exigențelor unui număr cât mai mare dintre membrii ei şi să beneficieze astfel de un consimţământ cât mai extins.
Democraţia se bazează pe acceptarea conştientă a acelor reguli care fac posibilă convieţuirea în sânul unei comunităţi. Regula de temelie a democraţiei este aceea conform căreia minoritatea se supune majorităţii. În consecinţă acest set de norme, de reguli şi de legi, vor trebui mai întâi întocmite, apoi dezbătute şi supuse sufragiului universal spre aprobare prin votul majorităţii. Şi cu cât este mai mare majoritatea cu atât aceste norme au şansa unei aplicări mai extinse şi mai puternice. Odată adoptate prin votul majorităţii, ele devin obligatorii pentru toţi componenţii acelei comunităţi.
Şi iarăşi revin la problema educaţiei. Va trebui ca de mici să ni se spună şi să ni se explice, pas cu pas, pe măsură învăţării lor, importanţa respectării normelor de conduită. Va fi însă foarte dificil ca aceste norme să ne fie explicate de către cineva, care nu respecta în persoană aceste reguli. Şi atunci ne aflăm într-un cerc vicios. Trebuie să facem ceva pentru a sparge acest cerc şi sunt de părere că societatea trebuie să se pună de acord şi să stabilească un moment zero, un moment al unei amnistii generale şi nu mă refer la infracţiunile de drept comun sau la cele criminale. Ci mă refer la o amnistie în ceea ce priveşte comportamentul social, în sensul de a nu ne mai reproşa unul altuia comportamentele anterioare adoptării normelor acestui “Cod al Bunului Simţ”, care va trebui să aibă în centrul atenţiei grija pentru confortul social al persoanei umane.
Şi iarăşi sunt de părere în ciuda aparenţei şi a normelor democratice, ca această discuţie trebuie să înceapă de sus în jos. Acest proces de educare trebuie să înceapă cu o autoimpunere începând de la cele mai înalte capete luminate ale ţării, de la cele mai înalte personalităţi instituţionalizate sau nu, pe care le-a produs naţia română: cercurile academice şi cercurile universitare, inclusiv cele private, pentru că dacă se tratează de un moment zero acesta trebuie să se manifeste în toate domeniile şi în toate direcţiile. Dacă o să ne pierdem timpul şi o să ne împiedicăm la fiecare pas de prejudecăţi, de tipul tu eşti privat iar tu toci banii publici, nu o să se ajungă nicicând la un compromis aplicabil. Şi cred că tocmai acesta este unul dintre motivele cele mai grele pentru care nu reușim să facem marea conciliere.
Am găsit chiar pe acest forum ca şi pe altele din spaţiul on-line, normele de purtare a unui dialog public echilibrat şi civilizat, ale căror baze s-au pus la începutul secolului în cercurile universitare de
Va trebui să ţinem cont de ceea ce spune o persoană şi nu de ceea ce este sau a fost persoana respectivă, de unde provine sau ce curriculum are. O idee este valoroasă prin utilitatea, aplicabilitatea şi importanţa ei pentru societate şi nu prin calitatea emiţătorului.
Odată acceptate la un anumit nivel aceste reguli ar trebui găsite şi instruite persoanele capabile să coboare cu aceste norme până la baza societăţii și să le explice.
Şi din nou susţin că nu putem să încredinţăm această misiune unor persoane care nu sunt în primul rând ele convinse de utilitatea şi importanţa acestor norme şi care în consecinţă nu sunt ele însele dispuse să le respecte. Astfel de persoane nu pot fi convingătoare şi nu pot avea rezultatele scontate.
Nu mai putem continua la infinit cu aplicarea șmecherească a zicalei tradiţionale conform căreia trebuie să faci ce zice popa şi nu ceea ce face el. Pentru mine, şi ca mine pentru mulţi alţii, ”popa” care nu face ceea ce zice este egal cu zero şi poate să se ducă acasă. Puterea exemplului personal înainte de toate. Degeaba îi vei explica unui copil că este imoral să furi dacă el te vede în fiecare noapte că te întorci cu traista plină de hoţii. Importanţa unui moment zero este cred clară pentru toată lumea: apa care a trecut nu se mai întoarce la izvoare. Nu spun că o să fie uşor dar că este absolut necesar.
Avem un exemplu în Europa: toată lumea îi apreciază pe nemţi, pentru seriozitatea, pentru eficienţa, pentru calitatea produselor nemţeşti. Şi nu cred că nu există uscături şi printre nemţi, dar nu dau nota dominantă. Şi nota dominantă a imaginii germanilor în lume este cea de eficiență, de ordine, disciplină, calitate, corectitudine, hărnicie. Şi aici nu vorbim de o acţiune de propagandă, nu vorbim de eficienta unei acţiuni de marketing social sau politic, ci despre o percepţie pe care nemţii ne-au indus-o pe merit, prin comportamentul lor şi mai ales prin rezultatele acţiunilor lor, de-a lungul timpului: dacă eu mă sui într-o maşină nemţească în care mă simt confortabil şi în siguranţă şi merg cu ea un milion de km fără reparaţii costisitoare şi cu un minim efort de întreţinere, nu am cum să-mi fac o impresie negativă despre cei care au construit-o. Riscă cineva să scrie rânduri asemănătoare despre tradiţionala noastră Dacie? Fie ea şi Logan sau Duster? O să-mi spuneţi: “Da, dar cât costă o maşină nemţească?”. Costa atât cât merită! Trebuie să înţelegem că nu putem să ne comportăm ca romanii şi să trăim ca nemţii! Suntem prețuiți atât cât merităm...
Revenind la ideea iniţială care m-a determinat să dau exemplul cu nemţii, cred că o să fie necesară o extensie a acestor reguli cel puţin la nivelul întregului continent. Şi iarăşi: nu ai cum să impui o regulă pe care tu însuţi nu o respecţi! Aşa cum nemţii au ”tupeul” să ceară respectarea unor norme precise de disciplină financiară şi de comportament economic, tot aşa ni se va permite şi nouă să impunem la nivel european anumite norme dovedit eficiente prin aplicarea şi respectarea lor în România.
“Optimiştii” or să-mi reproşeze imediat că ar fi cazul că noi să adoptăm reguli din comunitatea europeană şi nu invers.
Eu susţin că Bunul Simţ nu are naţionalitate; suntem cu toţii fiinţe umane şi ceea ce deranjează un român deranjează şi un neamţ, un englez, un francez şi chiar un rus... Şi aici nu mă refer la chestii minore de genul anumitor tradiţii care fac parte din cultura unor zone ale europei în timp ce în alte zone pot fi considerate adevărate ofense. Mă refer aici la chestiuni de ordin general, la chestiuni care privesc demnitatea, calitatea vieţii şi confortul social al persoanei.
În momentul în care vom avea pregătit acest set de norme şi de reguli, următorul pas absolut necesar va fi o acţiune de conştientizare, de explicare a utilităţii şi de transformare a lor în obiceiuri de comportament cotidian. În acest mod, la sfârşitul acestui proces, chiar dacă o persoană nu va fi capabilă să dea o anumită definiţie a unui termen sau a unei reguli, va şti cu siguranţă să o aplice în mod conştient, convinsă fiind de utilitatea acelei norme, şi de consecinţele negative la care se expune în persoană sau la care îi expune pe alţii prin nerespectarea ei. Si va fi convins și de justețea sancțiunilor ce le va primi în caz de încălcare.
Dau un exemplu banal: scuipatul pe jos. Degeaba îi vei explica unui “flegmatic” că nu-i frumos, nu-i elegant acest gest; dacă ai să-i argumentezi însă această interdicţie conştientizându-i pericolul la care se expune o rudă apropiată, chiar propriul copil, care intră în contact cu saliva unei persoane eventual bolnave, şansele de reuşită vor creşte notabil.
La fel şi cu aruncatul hârtiilor sau a mucurilor de ţigară pe jos: degeaba îl vei trage de mânecă pe un “necioplit” reproşându-i că hârtia aruncată de el pe jos strică imaginea ambientului, că arată ca o pată pe obrazul oraşului. Avem toate şansele să ne trezim cu replici la care nici n-am visat sau chiar mai grav cu o pată vânătă cât se poate de reală pe obrazul propriu... Dacă însă cineva i-ar fi explicat la timpul potrivit că o hârtie pe jos necesită un efort financiar de curăţare din partea primăriei care îl va recupera prin creşterea impozitelor locale care îi vor afecta în mod direct şi serios chiar propriul buzunar e posibil ca acesta să caute totuşi un coş de gunoi...
Acestea sunt argumentele prin care susţin o democraţie conştientă şi nu o dictatură impusă a bunului simţ.
P.S.
Daca credeti ca merita, recomandati aceasta lectura si prietenilor dumneavoastra, dupa binecunoscutul model:
"CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"
