am deschis acest blog, din dorinţa normală, după o prezenţă de aproape zece ani în Italia, de a forma împreună cu dumneavoastră O COMUNITATE UNITĂ cu adevărat.
Nu-mi vine deloc bine să constat că în ciuda faptului că suntem cea mai numeroasă comunitate din Italia, la nivel instituţional nu contăm. Deşi sunt cu mult mai puţini decât noi, alte comunităţi de imigranţi, de exemplu cea arabă, sau cea albaneză, au fost în stare să-şi facă auzită vocea, să obţină anumite drepturi prevăzute de legea italiană pentru comunităţile bine organizate și mai ales să-și trimită prin vot reprezentanți în consiliile locale, provinciale și regionale, în timp ce ai noștri, se ocupă în plan social, preponderent cu codoșeala și mâncătoria.
Românii din Italia nu sunt în stare să facă împreună o echipă.
Românii din Italia sunt o sumă de individualităţi.
Noi nu contăm, pentru că nu ştim să fim uniţi.
Noi nu contăm, pentru că nu ştim să fim uniţi.
Nu comentez valoarea individuală a fiecărui individ. Suntem cu toţii aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu, şi cum ne-am străduit fiecare dintre noi să ne formăm.
La noi, miştocăreala, aroganța, invidia, autosuficienţa, sindromul de „buricul pământului”, superficialitatea, lipsa cronică de seriozitate, ideea că ne pricepem la tot, mai bine decât toţi ceilalţi la un loc, că suntem cei mai deştepţi, cei mai frumoşi, cei mai inteligenţi și cei mai şmecheri din lume, dorința de a lua totul de-a gata, văicăreala continuă, lipsa de implicare şi nu în ultimul rând, convingerea tradiţională că la noi „merge şi aşa”, ne împiedică să devenim cu adevărat o comunitate.
Un lucru e cert: dacă la nivel individual, fiecare ne descurcăm aşa cum ne pricepem mai bine, conform cu abilităţile şi capacităţile fiecăruia dintre noi, la nivel de comunitate succesul poate fi asigurat NUMAI dacă vom fi în stare să dăm dovadă de seriozitate şi de capacitatea de a colabora împreună.
Acest blog se vrea un strop de lumină care să vă lumineze serile și sfârșiturile de săptămână.
Acest blog se vrea un mic ghid care să vină în ajutorul părinților ce doresc să-și educe copiii în spiritul valorilor tradiționale.
Acest blog se vrea un mic ghid cultural al celor care încă mai simt românește, în ciuda depărtării de casă și de cei dragi lăsați acolo.
Acest blog se vrea a fi un mic ghid pentru cei ce doresc să se înalțe spiritual prin reamintirea, completarea și consolidarea cunoștințelor despre neamul românesc și țara din care își trag rădăcinile.
A sosit vremea să demonstrăm prin fapte că suntem persoane de calitate şi să fim recunoscuţi ca atare.
Cine rămâne cu noi, să-şi suflece mânecile şi haideţi să ne punem în mod serios pe treabă!
Celorlalţi le urăm mult succes, de unii singuri și îi asigurăm că atunci când vor avea nevoie, vom fi aici și pentru ei !
Cu stimă şi respect,
Remus Constantin Raclău
(un român din Italia, ca și voi)
P.S. Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu