"Nu
uita că ești român”
1* Filmul
săptămânii : ”Explozia”
Explozia este un film românesc realizat de Mircea Drăgan în 1973 după un scenariu scris de Ioan Grigorescu, muzica fiind compusă de Theodor Grigoriu. Filmul este produs deRomânia Film și are durata de 112 minute. Filmul are ca subiect un fapt real petrecut în 1970, incendiul navei „Poseidon" ce transporta 4.000 tone de azotat de amoniu. Abandonarea navei amenința cu extinderea incendiului a încărcăturii ceea ce ar fi putut produce distrugerea orașului Galați și a Combinatului Siderurgic.
„(...)În apele portului Galați este semnalat un vas fantomă, fără echipaj, navigând în derivă și aruncând flăcări. Aflate la bord, baloane de oxigen pot exploda în orice moment, aruncând întregul oraș în aer(...)"
titra, la acea vreme, presa locală a Galațiului dar și cea națională.
Acest dramă cinematografică, ce poate fi considerată ca un film de propagandă politică și de slăvire a moralei socialiste, prezintă totuși o realitate ce se poate produce oricând, datorită unei erori umane, unui incident de ordin tehnic sau, pur și simplu, unui accident, indiferent de conjunctură, orânduire sau orientare politică în trecut, în prezent sau chiar și-n viitor. Pericolul este iminent într-un oraș port fluvio-maritim cum este Galați și unde traficul de nave este mare.
Nava „Poseidon", înregistrată sub pavilion panamez, transportă 4.000 de tone de îngrășăminte agricole (azotat de amoniu). Un incendiu izbucnește în sala mașinilor și există pericolul ca întreaga navă să fie cuprinsă de flăcări. Înainte de a părăsi nava, sărind în apă, echipajul reușește să trimită un SOS care este recepționat la căpitănia Portulului Galați. Căpitănia Portului, Secretarul de partid și Primarul orașului își dau seama de repercusiunile exploziei navei. Practic întreg orașul Galați ar fi fost șters de pe harta României datorită efectului direct al exploziei navei combinat cu explozia secundară -- așa cum este subliniat în film -- a Fabricii de Oxigen Lichid situată în incinta Combinatului Siderurgic Galați.
Imediat după aceasta, apare echipa de intervenție, apar și localnici care vor să ofere ajutor. În acest timp, în Galati, totul se derulează normal... are loc și o nuntă, de unde unul din personajele cheie, Gica „Salamandră", pleacă pe navă să acorde o mână de ajutor, abandonându-și nuntașii nu însă înainte de a-i informa despre pericolul ce-i așteaptă.
Un mănunchi de oameni, locuitori simpli ai Galațiului, muncitori ai Șantierului Naval împreună cu autoritățile, trăiesc o situație dramatică așezați pe un adevărat butoi de pulbere, situație în care pericolul și imprevizibilul dansează deasupra capetelor lor, la fel ca și limbile de foc de pe vasul sortit definitiv distrugerii.
Acțiunea filmului se desfășoara în mai multe puncte-reper strategice din municipiul Galați: Dunărea, Combinatul Siderurgic, Șantierul Naval, Turnul de Televiziune, centrul Municipiului Galați, restaurantul „Olimpic" (cel mai vechi din Galați), Prefectura Județului Galați, Primaria Municipiului Galați, Faleza Dunării, Gara Fluvială, plaja „Cocuța".
Acest film nu a folosit trucaje. Exploziile, explozibilul folosit (dinamita/TNT), elicopterele IAR-Ghimbav ale Armatei, mașinile Pompierilor, toate au fost reale! Nimic nu s-a jucat „cu mască". Acest film este unul din puținele care redau fidel și cu exactitate realitatea de atunci. Impactul momentelor din timpul turnării filmului asupra populației a fost unul cât se poate de pozitiv. Un film dedicat atât publicului cinefil al genului dar și un real exercițiu de mobilizare a populației civile în situații ca aceasta.
2* Calea
spre armonie
Rubrica
psihoterapeutului Nuța
Chelmuș:
Buna!
Constienti
sau nu, in toate tipurile de relatii manipulam sau suntem manipulati
- ceea ce dupa unii este bine fiind considerat un semn de
inteligenta, dupa altii fiind catalogat un semn de slabiciune!
Depinde de rolul pe care il joaca fiecare in contextul manipularii:
manipulator sau manipulat dar si de termenii asociati contextului:
persuasiune, influentare, negociere. In viata de zi cu zi identificam
numeroase contexte in care ne simtim victime - manipulati sau
calai-manipulatori dar as vrea sa ma opresc la un caz special si
anume, relatia de cuplu! Poate va intrebati de ce ar fi relatia de
cuplu un caz special !?? Ei bine, in relatia de cuplu manipulam prin
emotii, suntem manipulatori sentimentali! Pentru ca sa putem juca
perfect acest rol, ne folosim ( constient sau nu) de o serie de
"arme" veritabile: tandretea, seductia, convingerea si
chiar si agresivitatea. V-am pregatit un link care va aduce o tehnica
de a scapa de manipularea emotionala din relatia de cuplu dar si
informatii despre cum functioneaza manipularea in cuplu dar si despre
cauza pentru care simtim nevoia sa manipulam.
Sper
sa puteti descoperi si analiza rolurile pe care le jucati, dinamica
acestor roluri in contextul relatiei voastre de cuplu si sa aplicati
cu succes tehnica recomandata!
Va
doresc sa fiti proprii vostri stapani!!
Cu drag:
-
Nuța
-
3* Pagini
din istoria neamului românesc
Rubrică semnată de Remus Tănase,
absolvent al Facultății de istorie, a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași
Viața lui Alexandru cel Bun
Alexandru
cel Bun a
fost domnitor în Moldova în perioada 11 februarie 1400 – 1
ianuarie 1432. Era fiul domnitorului Roman I şi a ajuns pe tron cu
ajutorul lui Mircea cel Bătrân. Potrivit letopiseţului anonim de
la Bistriţa, i-a succedat la tron lui Iuga pe care “l-au luat”
la dânsul domnul muntean. În timpul domniei sale Moldova se
întindea de la râul Ceremuş (NV) până la vărsarea râului
Nistru (SE) şi de la Hotin (NE) până la râul Milcov (SV). A avut
de la început Cetatea Albă, iar până la sfârşitul domniei a
stăpânit şi Chilia[1].
Cei
32 de ani de domnie ai lui Alexandru cel Bun au fost caracterizaţi
de stabilitate, prosperitate economică, de consolidare politică,
făcând din Moldova un factor de echilibru politic în această
parte a Europei. Alexandru cel Bun a ştiut să folosească cu
pricepere avantajul geografic al ţării în domeniul economic.
Pentru a dinamiza comerţul, în 1408 a acordat un privilegiu
negustorilor din Liov, reglementând circulaţia mărfurilor şi
încasarea vămilor. Documentul arată principalele articole de
export ale ţării, indică punctele de vamă precum şi locul de
desfacere a mărfurilor. Privilegii comerciale a acordat şi
principalelor oraşe din Transilvania cu care avea legături
comerciale, Braşovul şi în special Bistriţa, dar şi cu Muntenia
având cu Mircea cel Bătrân o convenţie de graniţă prin care
erau protejaţi negustorii ambelor voievodate.[2]
O
informaţie cuprinsă în “Descrierea Moldovei“ de Dimitrie
Cantemir arată că în 1424, Alexandru cel Bun “a luat şi legile
grecilor care erau cuprinse în cărţile Basilicale şi, făcând
un extras din aceste vaste volume, a introdus acest drept de care
acum se foloseşte Moldova“. De asemenea a reconfigurat Sfatul
domnesc, astfel încât membrii sfatului încep să primească
dregătorii (vornic, vistier, mare logofăt). Şi Cancelaria
domnească avea o bună funcţionare fiind cunoscute 96 de documente
din acea perioadă.[2]
Se
poate spune despre politica externă a lui Alexandru cel Bun că a
fost o politică defensivă. La fel ca şi înaintaşii săi Petru
I, Roman I şi Ştefan I, Alexandru cel Bun a fost vasal regelui
polon Vladislav Jagello. În acest sens a încheiat un tratat la 12
martie 1942 prin care îl recunoştea ca suzeran pe regele Poloniei.
I-a adresat şi personal omagiul de vasalitate la 1 august 1404 la
Cameniţa, act care a fost reînnoit de mai multe ori în anii 1407,
1411 şi 1415. Cu toate acestea, Alexandru i-a cerut în 1411 lui
Vladislav Jagello să-i returneze datoria de 1000 de ruble de argint
rămasă din împrumutul de 3000 de ruble pe care i l-a acordat
Petru I al Moldovei . Vladislav îi dă un act prin care se obligă
să plătească banii în doi ani, în caz contrar Alexandru avea
dreptul să ocupe Pocuţia până la plata banilor. Cum regele
Poloniei nu a plătit, Alexandru cel Bun a ocupat Pocuţia în
1413[3].
Deoarece
în momentul încheierii primului act din 1402 izbucniseră revolte
antipolone în Podolia şi în alte teritorii rutene din Lituania,
Alexandru cel Bun nu a vrut să fie implicat în astfel de
conflicte, şi s-a obligat să-l ajute militar pe Vladislav Jagello
nu mai departe de Cracovia şi nici în teritoriile Prusiei sau
Lituaniei. Totuşi ca urmare a schimbărilor politice din regiune
Alexandru cel Bun a consimţit să-l sprijine pe regele polon
împotriva oricărui duşman. Un astfel de factor au fost şi
tratativele teutono-ungare unde existase o clauză prin care Ordinul
cavalerilor teutoni accepta “dreptul” Ungariei asupra Moldovei.
În acest context Alexandru cel Bun le-a acordat ajutor polonezilor
împotriva teutonilor în lupta de la Grundwald (1410), dar şi în
următorii ani 1411, 1412 şi 1414.[4]
Cu
toate că Alexandru cel Bun i-a fost loial lui Vladislav Jagello,
acesta nu i-a fost loial în aceeaşi măsură, astfel încât, la
tratativele de reconciliere polono-ungare din 1411 a acceptat
pretenţia regelui ungar Sigismund de Luxemburg de “recuperare a
stăpânirii adevărate a ţării moldovene”, după ce iniţial nu
fusese de acord cu ea. Ca urmare a acestui fapt, în 1412 în
tratatul de alianţă antiotomană încheiat la Lublau între cei
doi regi, a fost redactată şi o clauză secretă care prevedea
împărţirea Moldovei între Polonia şi Ungaria în cazul în care
Sigismund nu primea ajutor de la Alexandru cel Bun împotriva
turcilor, aşa cum prevedea tratatul. Iar pentru o mai bună apărare
a sudului Moldovei, Alexandru cel Bun a primit de la genovezi, care
erau aliaţii lui Sigismund, Cetatea Chilia, care împreună cu
Cetatea Albă asigurau o bună protecţie a ţării la Marea
Neagră.[4]
Văduv
fiind, în 1419 s-a recăsătorit cu Pingalla, care era sora ducelui
Lituaniei, Vitold. Un an mai târziu, în 1420, căsătoria a fost
desfăcută şi prin acest gest, Alexandru şi-a atras ura ducelui
Vitold care a trecut pe faţă de partea lui Sigismund.[4]
Ca
urmare a atacării de către turci a cetăţilor de la Marea Neagră
în 1420, Alexandru cel Bun i-a cerut lui Vladislav Jagello
ajutorul, şi cu toate că acesta din urmă se obligase anterior să
il dea, nu a făcut-o. Urmarea a fost pierderea cetăţii Chilia. Cu
toate acestea, Alexandru şi-a onorat obligaţiile şi i-a ajutat pe
polonezi împotriva teutonilor la Marienburg în 1422. Despre
participarea moldovenilor la această luptă cronicarul polonez
Dlugosz spune că s-au purtat “într-un chip minunat .. cu o mică
ceată de oameni au înfrânt o oaste mare a duşmanilor“.[4]
Sigismund
de Luxemburg, susţinut de Vitold au continuat să-l duşmănească
pe Alexandru cel Bun cerând sancţionarea lui. Sub pretextul unei
expediţii în 1426, regele ungur i-a cerut sprijinul aşa cum
prevedea Tratatul de la Lublau. Cu toate că domnitorul moldovean
l-a aşteptat la Brăila, acesta nu a apărut. Chiar şi aşa la
tratativele de la Luck regele ungur a cerut împărţirea Moldovei
între Ungaria şi Polonia potrivit clauzei secrete de la Lublau.
Regele polonez Vladislav Jagello insă, spre cinstea sa, a refuzat
propunerea. Mai trebuie precizat că în 1426 Alexandru reuşeşte
să ia Chilia, un punct important în sistemul defensiv al
Moldovei.[4]
Sugestiv
pentru atitudinea lui Alexandru cel Bun este inscripţia de pe
epitrahilul de la Ladoga, pe care i s-a păstra şi chipul şi în
care se intitulează: “autocrat (singur stăpânitor) al întregii
Moldovlahii şi al Paratalassiei (ţinuturile de lângă mare).[4]
A
construit două mănăstiri importante, Mănăstirea Bistriţa
(Neamţ) unde este şi înmormântat precum şi Mănăstirea
Moldoviţa. A mai refăcut sau a trimis danii mănăstirilor Neamţ,
Pobrata, Roman, Vîşnevăţ. In 1424 a făcut un act de danie şi
la Muntele Athos la Mănăstirea Zografos.[5] La Neamţ se
dezvoltă o importantă şcoală de caligrafi şi miniaturişti sub
îndrumarea lui Gavriil Uric, care în 1429 pe Tetraevangheliarul
aflat la Biblioteca “Bodleyana“ din Oxford, execută miniaturi
considerate nemaipomenite opere de artă şi printre cele mai
valoroase ale evului mediu. S-au mai făcut remarcaţi zugravii
Dobre, Niculiţă şi Stefan.[5]
Tot
în această perioadă prelatul Grigore Ţamblac a realizat o carte
de predici în slavonă, prima de acest gen în Moldova.El venise în
Moldova în 1401 pentru a face un raport către Patriarhia de la
Constantinopol în privinţa dorinţei ca Iosif să fie numit la
conducerea Mitropoliei Moldovei. Raportul favorabil al lui Ţamblac
a dus la confirmarea lui Iosif în funcţie, iar el a rămas în
Moldova în relaţii foarte bune cu domnitorul, pentru ca ulterior
să devină Mitropolit al Kievului. Era originar din Bulgaria.[5]
Alexandru
cel Bun a fost îngăduitor şi tolerant. El i-a primit în Moldova
pe husiţi care erau prigoniţi de peste tot şi a poruncit “să
nu fie tulburaţi de nimeni în exercitarea cultului lor“. Se
presupune că ei i-ar fi atribuit lui Alexandru renumele de “cel
Bun“. Si celelalte religii au găsit înţelegere. Pentru catolici
a fost deschisă o episcopie la Baia. Armenii refugiaţi şi ei din
faţa agresiunilor musulmane au obţinut un episcopat. Practicanţii
cultului mozaic şi-au putut practica şi religia cât şi
îndeletnicirile de comerciale. Chiar şi turcii şi tătarii de
religie musulmană aşezaţi la Dunăre şi Marea Neagră au
beneficiat de bunăvoinţa domnitorului[6].
__________
Note:
Bibliografie:
- “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, 1971, Giurescu & Giurescu
- Magazin Istoric nr.1 ianuarie 1982, “Voievodul de-sine-statator:Alexandru cel Bun“, Conf. Univ. Dr.. Petre I. David
Sursa:
http://ro.metapedia.org
Cu
stimă,
4* „Sfatul
Bătrânilor”
Hildegard van Bingen - Tratamente pentru bolile de inima
5*
România minunată
6*
Să râdem cu ai noștri...
* P.S.
- In
partea de jos a paginii în fiecare zi veți găsi "Romanian
Google News" - o sinteză a știrilor de interes general,
postate de români pe Google ... Va doresc lectură placută!
-
Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și
prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model:
"CITEȘTE
și
DĂ-L
MAI DEPARTE"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu