Narcisismul se defineste ca fiind admirația contemplativă față de propriul sine, cumulată cu dragostea exagerată şi necondiţionată față de propria persoană. Constatăm cu uimire că acest sentiment patologic poate fi extins şi la nivel naţional.
Narcisismul nu are nimic de-a face cu iubirea de neam sau cu iubirea de ţară. Narcisismul este incompatibil cu patriotismul. Narcisismul este un defect şi tocmai de aceea el trebuie conştientizat şi evitat. Mai mult decât atât, narcisismul este un drog şi ca orice drog acesta îţi distorsionează realitatea, te împiedică să ai percepţiile corecte şi te împiedică astfel să te îmbunătăţeşti - te împiedică pe tine ca persoană să te dezvolţi calitativ şi împiedică marea familie din care faci parte să progreseze ca neam.
Ca orice neam, nici românii nu sunt perfecţi. Avem şi noi hachiţele, năravurile, defectele şi păcatele noastre, privite evident ca trăsături generale de caracter, mai mult sau mai puţin comune și cu care nu prea ne mândrim, fără a însemna că facem prin aceasta din noi toţi - "tot o apă şi-un pământ".
Cu siguranţă aceste trăsături negative de comportament nu sunt comune tuturor românilor şi mai ales nu reprezintă un specific exclusiv românesc. Marea lor majoritate sunt defecte ale fiinţei umane în general, care au intrat atât de adânc în cotidian şi ne-am obişnuit într-atât cu ele, încât nici nu le mai sesizăm, nu le mai percepem nocivitatea şi pe care am ajuns din păcate să le tratăm ca pe ceva normal şi inevitabil. Numai că pe noi, ca români, ne interesează în mod special ca românii noştri să-şi conştientizeze năravurile şi să fie în stare să le şi îndrepte.
Poate că din punct de vedere sociologic ar fi fost mai corect să fi pus problema la modul - "unii dintre români"- numai că din punct de vedere narativ această repetiţie ar fi devenit extrem de plictisitoare, ceea ce ar fi determinat pe mulţi dintre cititori să "schimbe canalul".
Cu siguranţă că există şi persoane "super-sensibile" la acest subiect, cu un spirit autocritic foarte superficial sau total atrofiat, incapabile de a-şi face o introspecţie şi care la simpla auzire a cuvintelor care definesc ţara şi naţiunea, își pierd uzul rațiunii și cad efectiv în transă: pulsul li se accelerează, muşchii li se contractă, creierii se supraîncălzesc, ochii li se umezesc până la opacizare iar urechile li se astupă până la ermetizare. Profund hipnotizate de o imagine strict şi obligatoriu pozitivă despre sine şi neam, aceste persoane "dau în clocot" chiar şi la cea mai mică tentativă de critică, la cea mai mică aluzie la perfectibilitatea factorului uman naţional, la îmbunătăţirea comportamentului şi a relaţiilor dintre compatrioţii săi. Sunt genul de persoane dispuse oricând şi necondiţionat să sacrifice copacii-indivizi, de dragul pădurii-naţiune, uitând desigur că fără copaci pădurea nu există...
Aceștia m-ar putea acuza cu mânie proletară de lipsă de patriotism, de lipsă de dragoste de neam şi de ţară, de antiromânism, etc... Dar vin şi vă întreb: "Cine îţi este cu adevărat prieten: cel care te laudă şi te perie neîncetat, cântându-ţi în strună - până nu mai ştii de tine, sau acela care îţi arată greşelile şi te ajută să ţi le îndrepţi? Care părinte e mai bun: acela care își răsfață copiii până la viciu și-i iartă necondiționat, sau acela care-și ceartă fiii atunci când greșesc și-i învață să discearnă între bine și rău, pregătindu-i astfel pentru duritățile vieții?" Şi-atunci, dat fiind că "gunoiul" există, vin și vă întreb din nou: ”Ar fi mai bine cumva să ne întoarcem privirile şi să ne facem că nu-l vedem? Ar fi mai util să îl ascundem eventual sub preş? Sau ar fi cazul să începem şi noi să dăm cu mătura prin ograda noastră?” Nu de alta dar a cam început să pută...
În acest sens voi încerca să scriu, cu voia dumneavoastră, o serie de articole "de uz strict naţional - intern" pe această temă pe care, pentru a le sublinia caracterul "strict confidenţial", le voi începe cu: "Fie vorba între noi" şi le voi termina cu: "Rămâne între noi!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu