miercuri, 30 mai 2012

Lumea ca un trunchi de con

de Remus Constantin Raclău

"E lung Pământul,
Ba e lat"... 
zicea Coșbuc într-un poem, introducându-ne astfel într-o lume plată dar foarte plină de viaţă.

Pe vremuri, visătorii se întrebau cum o fi lumea care nu se vede, în timp ce cutezătorii care plecau în expediţii, hotărâţi să-i caute capătul şi având în minte această imagine, se temeau ca nu cumva, să se termine pe nesimţite lumea de sub ei şi să cadă astfel în abisuri fără fund.

Ulterior, ca urmare a evoluţiei incontestabile a omenirii din punct de vedere tehnologic şi intelectual, s-a stabilit cu precizie că lumea, înţeleasă ca suport al umanităţii, are forma de geoid - un fel de minge pe care s-a stat cam prea mult şi în consecinţă s-a cam turtit la poli şi s-a bombat la ecuator.

Dar atunci când spunem "lumea" nu ne gândim doar la forma ei geometrică ci mai ales la cei ce o populează, la omenire.

Ierarhizată încă de la începuturi, omenirea a încercat să-şi imagineze cum ar arăta grafic această ierarhizare în general. Astfel, în funcţie de anumite criterii şi de anumiţi parametri sau indicatori sociali, s-au creat proiecţii ale lumii în forme geometrice plane sau tridimensionale, din ce în ce mai evoluate, ajungându-se până la a se asemui lumea cu o piramidă, cu baza mare jos, formată din marea masă a muritorilor de rând, şi cu vârful în sus, unde de la un anumit nivel nu mai ştie nimeni cine se află. Se bănuieşte - cu invidie, se presupune, se speră - uneori, dar nimeni, cu excepţia celor în contact direct cu ei, nu ştie cu precizie cine sunt acei fericiţi, astfel încât mă întreb dacă aceştia chiar există cu adevărat, sau sunt doar un alibi perfect, pentru cei ce acţionează şi trag foloase în numele lor.

Ei ... acuma, sunt sigur că o să-mi reproşaţi că nu ţin cont de evidențe şi o să-mi spuneţi că sunt aidoma acelui ţăran simplu, care aflat la zoo în faţa unei girafe, cât se poate de reale şi cu gâtul cât se poate de lung, a afirmat scărpinându-se contrariat la ceafă că: "asta nu există"!...

Spre disperarea dumneavoastră o să vă răspund precum faimoasa noastră "Lenuță", care la proces se stropşea la judecătorii care-i aduceau acuzaţii grave, bătând cu dosul palmei în palmă: "Dovada! Dovada!..." Ştiu că cererea ei n-a fost una prea inspirată (dovadă - sfârşitul ei cam "răsunător"), dar eu sper să am mai mult noroc, aşa că vă propun o schimbare geometrică a proiecţiei acestei imagini a lumii.

Vă spuneam că nu sunt de acord cu imaginea de piramidă a societăţii umane şi asta dintr-un motiv cât se poate de simplu şi de evident: Pământul este rotund; Pământul nu are margini şi deci nici muchii, aşa cum are o piramidă. În consecinţă, ţinând cont de răspândirea teritorială a populaţiei, de jur împrejurul pământului, ar trebui ca la baza unei forme geometrice să se afle un cerc (bine, pentru cârcotaşi - un oval - ţinând cont de forma proiecţiei în plan orizontal a formei de geoid...). Mai departe, dacă vrem să creăm un corp geometric care să simbolizeze ceva foarte amplu la bază şi care se îngustează din ce în ce mai accentuat pe măsură ce se înalță, ar trebui să ajungem la o formă geometrică asemenea unei turle foarte zvelte, de biserică nemţească. Proiecţia în plan lateral a unei astfel de turle este un fel de triunghi, cu baza în jos şi cu laturile curbate înspre interior - exact contrariul bisericilor ruseşti care au turlele bombate mult spre exterior.

Dacă facem o medie între cele două stiluri arhitecturale şi vom îndrepta marginile "triunghiului" vom obţine în spaţiu o formă geometrică de con. Un con zvelt, larg la bază şi foaaaarte înalt... Atât de înalt încât de la un anumit nivel nu-l mai vedem. Nu-l mai vedem şi nici nu mai avem capacitatea de a-l mai percepe fizic. Îl intuim; "ştim" că există (ar trebui să existe, pentru că îi simţim consecinţele), dar dată fiind lipsa de contact şi de "dovezi" palpabile, e ca şi cum nu ar fi...

Fizic, de la un anumit nivel în sus, pentru noi, vârful conului dispare şi ceea ce ne rămâne este un trunchi de piramidă. În realitate şi acesta este neregulat, foarte larg la bază şi extrem de mult îngustat în partea de sus, cu marginile mult curbate înspre interior - practic, un trunchi de turlă nemţească!... Vizual e OK, dar conceptual este prea complicat, aşa că... o să-i spunem:

"Trunchi de Con".

Am reflectat îndelung la mesajele pe care le emit semenilor mei şi am ajuns la concluzia că trebuie să mă mai adun. Sunt prea împrăştiat, prea vag şi prea evaziv. Am vrut să fiu "băiat de oraş" şi să scriu în fiecare blog pentru un anumit public ţintă, dar... se pare că nu toate ”țintele” doreau ”gloanțele" mele, și asta m-a determinat să gândesc că-i ”mai bine-n satul tău fruntaş, decât codaş la oraş,"!

Aşa că am decis să unesc blogurile pe care le-am deschis, într-unul singur.

Date fiind originile mele şi zona socială în care îmi duc viaţa, mă gândeam să numesc acest nou blog: "Lumea văzută de jos în sus". Dar m-am răzgândit: de ce să răpesc cititorilor mei plăcerea şi perspectiva de a privi lumea şi pe orizontală - la acelaşi nivel cu noi?

Mai apoi am vrut să-i spun "Lumea privită dintr-un trunchi de con"... Mai citind, mai analizând, m-am răzgândit din nou: de ce să privez cititorul, de astă dată de plăcerea de a simţi, de plăcerea de a auzi, de a pipăi și de toate celelalte simţuri? De ce să stimulez doar văzul? Aş fi putut să-i spun: "Lumea privită auzită şi pipăită", dar ar fi sunat ca naiba... Aşa că am să-i spun "Lumea dintr-un trunchi de con". Ce ziceţi? E mai bine, nu? Deşi... Ceva nu merge nici dacă-i zicem aşa. Sună... ca şi cum am vorbi din interiorul unui trunchi de con, sau de copac... ca dintr-o cuşcă... Nu nu-i bine nici aşa, pentru că ne lipseşte de capacitatea de a ne detaşa şi de a privi lucrurile din afară! Trebuie să găsim ceva cât mai larg, cât mai amplu, ceva liber... Ce-ar fi să-i spun:

"Lumea - ca un trunchi de con"!... Mm?

Da. E mai bine! E amplu, e larg, e "CA " un trunchi de con, şi nu "UN" trunchi de con: pot să intru, să ies, să privesc, să ascult, să pipăi, să simt, e... Liber! Deci, rămâne:

                                         "Lumea - ca un trunchi de con"

Sursa: http://www.universulromanesc.com/ginta/entries/9-Lumea-ca-un-trunchi-de-con

luni, 28 mai 2012

Nu uita că ești român - 26 Mai 2012


”Ce s-a întâmplat pe 26 Mai, de-a lungul timpului:http://www.infoazi.ro/

Sfatul Batrânilor
- Din înțelepții lumii –  http://www.maxioms.ro/
Din înțelepții neamului:
Experienta este cel mai bun profesor, pentru ca intai iti da rezultatul si apoi iti arata care era examenul!
Iubirea este o forma de boala temporara care se vindeca numai prin casatorie.
Cine-i harnic si munceste are ce manca; cine-i lenes si chiuleste are si ce bea.
Dusmanii se recruteaza dintre prieteni. (Grigore Moisil)


Seară de literatură
O poezie pentru copilașul vostru:
- O poezie pentru sufletul nostru:
Basmul serii :
*  Seară Muzicală
Vă prezentăm câte o piesă muzicală din fiecare gen pe zi:
romanțe și cântece de petrecere:  http://www.youtube.com/watch?v=KI5a3xvbTqA

*  Mândria dea fi Român:
 http://www.youtube.com/watch?v=eQj-GMeApQs&feature=related

*  Români celebri
Personalitatea zilei -  Maia Morgenstern
*  Magia Naturii :

*  Dicționar - Cuvântul zilei:  "Numerar"
*  Bancul zilei


*  P.S.
 -  In partea de jos a paginii veti gasi in fiecare zi veti gasi "Romanian Google News" - o sinteza a stirilor de interes general, postate de romani pe Google- Lectura placuta!
 -  Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"

miercuri, 23 mai 2012

Scrisoare către românii din Italia


"Nu uita ca esti roman" - http://www.youtube.com/watch?v=p_HOsHK85bY

  -  Dragi prieteni,
am deschis acest blog, din dorinţa normală, după o prezenţă de aproape zece ani în Italia, de a forma împreună cu dumneavoastră O COMUNITATE UNITĂ cu adevărat.

    Nu-mi vine deloc bine să constat că în ciuda faptului că suntem cea mai numeroasă comunitate din Italia, la nivel instituţional nu contăm. Deşi sunt cu mult mai puţini decât noi, alte comunităţi de imigranţi, de exemplu cea arabă, sau cea albaneză, au fost în stare să-şi facă auzită vocea, să obţină anumite drepturi prevăzute de legea italiană pentru comunităţile bine organizate și mai ales să-și trimită prin vot reprezentanți în consiliile locale, provinciale și regionale, în timp ce ai noștri, se ocupă în plan social, preponderent cu codoșeala și mâncătoria.

    Românii din Italia nu sunt în stare să facă împreună o echipă.
    Românii din Italia sunt o sumă de individualităţi.
    Noi nu contăm, pentru că nu ştim să fim uniţi.
    Nu comentez valoarea individuală a fiecărui individ. Suntem cu toţii aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu, şi cum ne-am străduit fiecare dintre noi să ne formăm.
    La noi, miştocăreala, aroganța, invidia, autosuficienţa, sindromul de „buricul pământului”, superficialitatea, lipsa cronică de seriozitate, ideea că ne pricepem la tot, mai bine decât toţi ceilalţi la un loc, că suntem cei mai deştepţi, cei mai frumoşi, cei mai inteligenţi și cei mai şmecheri din lume, dorința de a lua totul de-a gata, văicăreala continuă, lipsa de implicare şi nu în ultimul rând, convingerea tradiţională că la noi „merge şi aşa”, ne împiedică să devenim cu adevărat o comunitate.

    Un lucru e cert: dacă la nivel individual, fiecare ne descurcăm aşa cum ne pricepem mai bine, conform cu abilităţile şi capacităţile fiecăruia dintre noi, la nivel de comunitate succesul poate fi asigurat NUMAI dacă vom fi în stare să dăm dovadă de seriozitate şi de capacitatea de a colabora împreună.

    Acest blog se vrea un strop de lumină care să vă lumineze serile și sfârșiturile de săptămână. 
    Acest blog se vrea un mic ghid care să vină în ajutorul părinților ce doresc să-și educe copiii în spiritul valorilor tradiționale.
    Acest blog se vrea un mic ghid cultural al celor care încă mai simt românește, în ciuda depărtării de casă și de cei dragi lăsați acolo.
    Acest blog se vrea a fi un mic ghid pentru cei ce doresc să se înalțe spiritual prin reamintirea, completarea și consolidarea cunoștințelor despre neamul românesc și țara din care își trag rădăcinile.

    A sosit vremea să demonstrăm prin fapte că suntem persoane de calitate şi să fim recunoscuţi ca atare.
Cine rămâne cu noi, să-şi suflece mânecile şi haideţi să ne punem în mod serios pe treabă!
Celorlalţi le urăm mult succes, de unii singuri și  îi asigurăm că atunci când vor avea nevoie, vom fi aici și pentru ei !

Cu stimă şi respect,
Remus Constantin Raclău
(un român din Italia, ca și voi)

P.S. Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"