marți, 4 martie 2014

Sunt un corupt

de Remus Constantin Raclău

Da! Şi înainte de a te aprinde, află că şi tu eşti cel puţin la fel de corupt ca şi mine.
De ce “cel puţin”? Pentru că pe mine mă cunosc şi pentru că sunt conştient de existenţa multitudinii, extrem de subtilelor şi variatelor tipuri de corupţie care ne tentează şi ne alterează existenţa. Şi cu toate astea tot nu pot să le evit pe toate. Oricât de multă bunăvoinţă aş avea. Şi oricât de verticali am încerca să fim, suntem cu toţii atinşi mai mult sau mai puţin de acest virus epidemic. Şi nici nu prea avem ce face: cine nu se lasă cât de cât corupt, nu poate trăi! N-are cum!...
Ştiu că o să vă revoltaţi pe mine, dar ăsta-i adevărul: în situaţia de faţă, într-o societate dominată de individualism, invidie şi concurenţă, suntem cu toţii sclavii viciilor şi setei noastre inconştiente de mărire, de mai bine şi de tot mai bine.
Societatea în care trăim e impostată în aşa fel încât, suntem “stimulaţi” să ne apreciem pozitiv. Mai bine zis, să ne supra-apreciem! Sistemul care guvernează societatea ne spune că e normal să vrem. Şi până la un anumit punct, are şi dreptate. Ni se spune: eşti un om de valoare, meriţi mai mult şi noi suntem dispuşi să-ţi dăm. Bravo ţie, dar mai bravo lor – celor care au gândit şi pus în practică sistemul, căci din momentul în care ai acceptat să ţi se dea, eşti pierdut.
 Ei ştiu că te-au “stimulat” să te apreciezi cu mult peste valoarea ta reală. Te-au stimulat să vrei mai mult decât îţi poţi permite să ai şi că ţi-au dat mai mult decât meriţi. Te-au “stimulat” să te înveţi să ai, să te înveţi cu binele, să trăieşti pe picior mare – fiecare la nivelul lui, în raport cu propriile sale capacităţi. Au gândit pe termen lung şi au gândit bine. Ei ştiu că omul se învaţă repede cu binele şi că nu-i prea stă în fire să accepte să dea înapoi, să mai revină la stadiul de la care a plecat sau măcar la vreunul dintre stadiile intermediare. Omul e “educat” şi “stimulat” să vrea maximul, să vrea totul! Şi e dispus să facă orice numai să nu-şi piardă nimic din ceea ce a “câştigat” deja, că “doar o viaţă are omul” şi “trebuie” să şi-o trăiască la maxim. Nu?...
Şi-atunci i se sugerează “calea”: “dacă faci ce-ţi spun eu, ai să-ţi poţi permite din nou să ai”. Şi de aici începe dansul, căci procesul va fi exact invers decât cel iniţial: ţi se arată că nu e suficient cât faci şi că trebuie să te implici mai mult (hai, că poţi, eşti capabil, eşti cel mai bun!).
Nu te obligă nimeni să faci nimic. Eşti doar “stimulat” s-o faci. Stimulat adică corupt s-o faci: “dacă îmi faci asta, îţi dau asta”!...
De la abolirea sistemului sclavagist încoace, corupţia e mijlocul prin care mai marii lumii guvernează lumea, e mijlocul prin care au ajuns efectiv s-o stăpânească. Suntem legaţi unii de alţii şi cu toţii împreună de sistemul în care trăim, nu cu lanţuri reci şi grele – ca altădată, ci cu îmbârligatul sistem de nevăzute şi nebănuite fire ale corupţiei: corupţie materială (bani şi foloase materiale), corupţie instituţională (funcţii şi ranguri), corupţie socială (stratificarea societăţii şi condiţionarea trecerii de la un strat inferior la cel imediat superior, de prestarea unor servicii). 
Am ajuns practic să cerem noi să fim corupţi. Sistemul nu-şi mai trimite ostaşii să captureze sclavi. De-a lungul timpului s-a convins că acest procedeu este şi prea costisitor pentru el: solde, hrană, echipamente, arme, muniţii, tabere mobile, lanţuri pentru prizonierii - viitori sclavi, paza acestora, cazarea, hrănirea şi îmbrăcarea lor, creşterea noilor generaţii, educarea acestora ... Şi unde mai pui că un sclav cu lanţuri la picioare munceşte mult mai ineficient şi fără nici o tragere de inimă. Nu mai rentează!...
Forţa sistemului constă în capacitatea acestuia de a corupe, de a-şi cointeresa material slujitorii, de inteligenţa acestuia de a-şi face cunoscută oferta (de corupţie) – prin acelaşi: “dacă îmi faci asta, îţi dau asta”!... Cetăţeanul modern se cere singur în slujba sistemului, singur se îmbracă, singur are grijă să-şi facă şi să-şi amenajeze o locuinţă, singur îşi creşte copiii şi tot singur şi-i educă. Şi toate astea cerând de la sistem să i se dea posibilitatea de a face ceva în avantajul acestuia.
 Cine este conştient de complexitatea fenomenului are două alternative: fie încearcă să-i reziste - limitându-şi poftele şi stăpânindu-şi viciile, fie intră în joc şi încearcă să-şi joace cât mai bine cartea – în speranţa obţinerii unui loc cât mai bun pe treptele piramidei sociale, de preferat cu un raport optim între efort şi beneficii.

* Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Un comentariu:

  1. Nu inteleg ei de ce nu inteleg ceea ce nu inteleg si nici nu vor sa asculte!

    RăspundețiȘtergere