de Raclău Remus
Constantin
Una din serile trecute am văzut un film la tv
(se mai întâmplă, recunosc!).
Era deja început, aşa că nu i-am reţinut numele. Era vorba despre un agent de publicitate de mare succes, premiat de două
ori cu echivalentul “Oscarului” pentru publicitate.
Devenise atât de arogant încât atunci când un
client important i-a respins o reclamă acesta a reacţionat în cel mai
nepotrivit mod, ofensând grav atât proprietarii firmei care comandase reclama, cât şi produsul acestora pe care tocmai încerca
să-l promoveze în reclama refuzată. Se simţea nedreptăţit. Nu înţelegea că e posibil ca o lucrare de-a lui să nu placă
cuiva, şi era convins că vina aparţinea clienţilor, care fiind – în opinia sa -
sub nivelul lui profesional, nu erau capabili să-l înţeleagă pe EL - deţinătorul adevărului absolut, unicul capabil să vândă orice, oricui - şi nu accepta ca un client, oricine ar fi el şi oricât de important ar fi acesta, să îi respingă lucrarea, LUI - care tocmai fusese premiat pentru a doua oară consecutiv pentru eficienţă în publicitate.
Ba mai
mult decât atât: după ce clienţii au părăsit ofensaţi sediul firmei de
publicitate, chemat fiind în biroul şefului să dea explicaţii, nu atât pentru
reclama nereuşită şi respinsă cât pentru reacţia sa total nepotrivită, şi complet lipsită de profesionalism şi de bun simţ, acesta l-a invitat cu aroganţă pe patron - convins fiind că n-o să îndrăznească să o facă - să-l dea afară, subliniind : “... dacă îţi permiţi! Nu uita că sunt cel
mai bun în domeniu şi că toată firma ta roieşte în jurul meu!”
Fraza şi mai ales sublinierea din final au avut efectul unui bumerang, patronul
concediindu-l pe loc.
La ceva timp după acest eveniment nefericit
pentru el, când efectul lipsei unei activităţi stimulante şi rentabile a început
să se facă din plin resimţit, omul nostru primeşte un nesperat colac de salvare
de la un fost coleg - lipsit total de talent şi
iniţiativă, care stându-i mereu în umbră şi doar susţinând ideile
acestuia, ajunsese practic şi el o victimă colaterală a plecării lui de la firmă.
Neputând să facă faţă cerinţelor firmei şi fiind departe de a-l putea înlocui,
acesta se retrage din firmă şi profitând de relaţiile create în timp şi de faima colegului său cel priceput, reuşeşte să fixeze o întâlnire cu un client deosebit de puternic
financiar, care tocmai avea nevoie de o campanie publicitară de lansare pe piaţă
a unui nou produs. Ştiindu-se incapabil să facă el campania se adresează
vechiului său camarad - maestrului multipremiat - pe care l-a invitat la cina la care urmau să discute detaliile afacerii şi termenii contractului.
Profesioniştii fiind cu toţii, întâlnirea a
decurs bine şi nu mai rămânea decât să se stabilească suma pe care magnatul era
dispus să o plătească pentru campania publicitară ce avea să fie iniţiată.
Ca să sărbătorească evenimentul, magnatul
comandă şampanie (bună, cum şi era de aşteptat), dar,
când să fie serviţi, ospătăriţa, într-un moment de neatenţie, atinse din greşeală şi vărsă pe masă paharul
magnatului.
Obişnuit să i se facă mereu pe plac întocmai şi fără eroare, magnatul reacţionează dur şi o
execută cu calm şi sânge rece pe ospătăriţă, făcând-o să se simtă o nulitate
absolută:
-
N-are rost să-ţi ceri
scuze. Sarcina ta era una deosebit de simplă: să aduci o şampanie la masă, să o
desfaci şi să o torni în pahare. Atât! Dar tu te-ai dovedit o incapabilă şi ai
fost în stare să dai greş până şi la un lucru atât de simplu. Lasă totul aşa
cum e şi dispari din faţa mea! (făcându-i semn şefului de sală să trimită pe
altcineva să cureţe şi să servească o altă şampanie)
Apoi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, a
spus că seara va continua după cum au stabilit şi a scris o sumă absolut
fabuloasă pe o filă de CEC, împingând-o pe
masă către asistentul specialistului în publicitate. Acesta a privit fila de
CEC, a ridicat admirativ din sprâncene şi cu o deosebită satisfacţie şi speranţă i-a pasat-o specialistului, care a privit-o
rece, fără nici o urmă de entuziasm, a împins-o spre centrul mesei şi a
acoperit-o cu şervetul de pe masă.
La acest gest, magnatul, conştient de
generozitatea sumei înscrisă pe CEC, a întrebat contrariat dacă nu îi place
oferta. Răspunsul?
-
Oferta e OK. Tu însă,
nu!
Şi când asistentul său s-a grăbit să repare
relaţia care stătea să se rupă acesta a punctat definitiv:
-
Nu lucrez cu persoane
care nu ştiu să respecte sensibilităţile celor cu care vin în contact. Nici o
sumă nu poate compensa lipsa de omenie a cuiva!...
După care s-a ridicat şi a plecat...
Ce se întâmplase?
După ce a fost concediat, personajul nostru a cunoscut o tânără, bolnavă
în faza terminală, care, încă plină de vivacitate hotărâse să-şi petreacă
restul zilelor cu un entuziasm deosebit, stabilind relaţii de armonie cu toţi
cei din jurul ei şi cu natura pe care vea să o părăsească
în curând.
Această tânără a reuşit performanţa ca în scurt timp, să-l transforme
pe arogantul nostru specialist în publicitate - care ar fi vândut orice,
oricui, cu condiţia să fie bine plătit pentru aceasta - într-un om normal şi de
bun simţ, aducându-l cu picioarele pe pământ. Cu mult tact şi multă simţire a
reuşit treptat, treptat, să-i schimbe optica şi modul de abordare a vieţii, dându-i un
“refresh” şi un “reset” la toate valorile materiale de pe pământ şi
inlocuindu-i-le imediate cu valorile
spirituale universale eterne.
Omul acesta s-a schimbat. A dovedit că se poate face asta până şi în
cazurile cele mai extreme. S-a schimbat şi a dovedit-o chiar şi într-o situaţie limită,
când lipsit de serviciu şi cu rezervele epuizate a refuzat o ofertă mai mult
decât generoasă doar fiincă venea de la o persoană lipsită de orişice fel de
scrupule şi doar ca să-l facă să simtă şi el umilinţa pe care a simţit-o
ospătăriţa pedepsită excesiv. Pentru el a contat mai mult spiritul de
solidaritate cu un (o) nedreptăţit (ă), decât importanta sumă de bani pe care
ar fi încasat-o dacă se făcea că n-a vazut, n-a auzit...
Speranţa nu moare niciodată şi trebuie să înţelegem că unicii
responsabili pentru fericirea sau nefericirea noastră suntem noi înşine, prin ţelurile
fixate, prin setul de valori pe care îl urmăm, prin modul în care înţelegem să
relaţionăm cu noi înşine, cu cei din jurul nostru şi cu natura ce vremelnic ne
ospitează.
Dacă vreţi ca
lumea să se schimbe, faceţi voi primul
pas şi începeţi cu voi înşivă. Începeţi cu voi şi fiţi consecvenţi şi
răbdători: lăsaţi ca timpul să lucreze pentru ca sămânţa comportamentului dumneavoastră
plin de empatie, compasiune şi bun simţ să dea roade şi cu siguranţă că-ntr-o
zi veţi avea „surpriza” să constataţi că i-aţi contaminat pe toţi şi că vă vor
răspunde cu toţii, ca o oglindă şi un ecou, cu empatie, compasiune şi bun simţ.
Succes !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu