marți, 3 noiembrie 2015

O ţară ca o apă limpede şi frumos curgătoare

Proiect: “Mişcarea pentru Bunul Simţ”


O ţară ca o apă limpede şi frumos curgătoare...


     Un popor este ca o apă curgătoare: cineva care stă pe margine poate să-i admire scurgerea liniştită pe valea istoriei, adunând de la izvoare şi până la vărsare, substanţe dătătoare de viaţă; poate să-i admire limpezimea, să-i vadă dedesubturile, să-şi alunge setea cu apa-i curată şi să-şi astâmpere foamea cu vieţuitoarele ce freamătă înlăuntrul ei. Dar dacă apa e învolburată şi tulbure, râul nu mai are farmec: nimeni nu admiră o apă murdară, nimeni nu are curaj să o bea, nimeni nu intră să se îmbăieze de frică să nu fie tras la fund de cine ştie ce, nimeni nu pescuieşte într-un râu poluat, iar pe marginile lui nu cresc decât bălării...

     În acest caz, responsabilii cu calitatea apei trebuie să ia măsuri. E greu şi foarte costisitor să cureţi o apă deja contaminată şi atunci cea mai utilă soluţie este să porneşti în sus, pe firul apei, către izvoare, pentru a descoperi cauza contaminării şi a proceda urgent la eliminarea acesteia, pentru că este mult mai uşor să previi decât să vindeci. De regulă mai toate apele sunt curate la izvoare şi curg aşa până la un moment dat când încep să cadă gunoaie într-însa, în mod accidental sau voit şi dacă nimeni nu se sesizează, apa continuă să acumuleze mizerii şi gunoaie, până devine o apă moartă...

     La fel e şi cu popoarele. La “izvoare” sunt mai toate curate: oamenii lor se nasc cu o zestre genetică şi culturală valoroasă şi sănătoasă şi cresc acumulând cunoştinţe folositoare vieţii, până când, în mod accidental, din nebăgare de seamă ori din incompetenţă, sau voit, prin implicarea unor minţi bolnave ori interesate, aceste cunoştinţe, acumulate peste zestrea genetică, încep să fie poluate şi contaminate cu mizerii de tot felul... În acest caz, responsabilii cu calitatea vieţii unui popor trebuie să ia măsuri! E greu şi în anumite cazuri chiar imposibil, să reeduci şi să corectezi erorile sau lacunele din educaţia unei persoane, mai ales după o anumită vârstă: “calul bătrân greu îl înveţi să tragă la plug”!

    Cel mai bine ar fi fost ca educaţia acestei persoane să se fi făcut în mod corespunzător încă de la început, pe toată durata vieţii sale şi ca factorii responsabili să-şi fi făcut datoria, luând măsurile ce se impuneau la timpul cuvenit...

     O vorbă din lumea largă zice că "fiecare popor are conducătorii pe care îi merită"! De regulă clasa politică este copia fidelă, în miniatură, a societăţii pe care o reprezintă. Politicienii nu sunt extratereştri. Nu au căzut din cer! Ce-i drept unii, par căzuţi din lună, dar din păcate nu din cer. Spun “din păcate” deoarece omenirea a cunoscut pe la începuturile erei, un “politician” căzut din cer, dar acestuia nu are nimeni ai reproşa ceva. Ba dimpotrivă!... În schimb, politicienii care ne reprezintă în zilele noastre sunt de-ai noştri. Sunt dintre noi. Au primit aceeaşi educaţie şi au moştenit, din păcate, aceleaşi metehne ca mai toţi dintre noi. Nu ne plac! Dar noi, ne plăcem? Avem noi dreptul să le cerem să fie altfel decât suntem noi înşine dispuşi să fim? Putem noi să le cerem să se schimbe fără ca noi înşine să ne schimbăm? Politicienii nu sunt oameni de sacrificiu. Poate au “fost odată ca-n poveşti”... Să ne uităm în oglindă şi să încercăm să răspundem sincer: suntem noi oare, mai buni ca ei? E just să învinovăţim în bloc toată clasa politică? Şi mai ales: e just să învinovăţim DOAR clasa politică?

     Bombardaţi zilnic pe toate canalele de media, cu filme, reportaje, ştiri ba chiar şi cu muzică care fac apologia violenţei, a furtului, ţepelor, violurilor şi înşelăciunii de parcă ar fi virtuţi supreme ale rasei umane, elemente indispensabile din decorul cotidian, românii s-au obişnuit cu micile găinării, (pe care în termeni eleganţi le alintă prin sintagma: "mica criminalitate"), într-o asemenea măsură încât acestea au devenit insesizabile.
     Românii s-au obişnuit nepermis de mult şi cu violenţa şi cu sângele de pe ecrane, astfel încât au ajuns şi în viaţa reală la "performanţa" de a nu mai fi impresionaţi de aceste fapte teribile care sunt crima, violul şi jaful. Şi dacă nu mai sunt impresionaţi, de ce să mai reacţioneze: “Asta este! Aşa s-a ajuns în zilele noastre! N-ai ce să-i faci!”

     Şi iată care este efectul: crearea în rândurile populaţiei a unei stări de sărăcie şi de subcultură, prin care aceasta a devenit dependentă de “mica ciupeală”; inocularea conceptului “sănătos” că “găina de unde scurmă, de acolo mănâncă” şi că trebuie să mergem la serviciu cu convingerea că acolo “dacă nu curge, pică”!... Şi-apoi cum să iei atitudine, cum să ieşi în faţă şi să arăţi cu degetul când tu însuţi, chiar dacă din alte motive, întemeiate poate şi cu siguranţă la un alt nivel valoric, eşti pătat! S-a ajuns la situaţia absurdă în care nevoile “ne împing să ne murdărim”...

Trăind într-o stare de extremă iritare şi nervozitate, cu stări depresive alternând la limita patologicului cu cele de surescitare, populaţia şi-a pierdut complet încrederea în autorităţi. Oamenii au devenit suspicioşi, invidioşi, orgolioşi şi egoişti. Poporul este divizat. Poporul este înrăit. Poporul şi-a pierdut coeziunea şi mai ales, poporul şi-a pierdut încrederea în forţele proprii, devenind insensibil la orice propunere de schimbare. A devenit o masă inertă; frunze risipite de vânt prin toată lumea!...
Trist este faptul că dialogul nu mai este posibil. Fiecare susţine că este deţinătorul adevărului absolut şi se comportă în consecinţă. Dar cel mai periculos şi mai pervers efect este acela al discreditării organismelor statului cumulat cu o disoluţie catastrofală a autorităţii acestora, ceea ce poate duce în final la HAOS şi laANARHIE...

     Conform unor sondaje de opinie, situaţia este atât de gravă încât, tineretul studios de astăzi a ajuns la concluzia că orice tentativă de schimbare în societatea noastră este inutilă, întrucât este din start sortită eşecului. Şi atunci unicul lor ideal este acela de a emigra. Mă sperie gândul că fiii mei fac parte dintr-o generaţie de tineri care, ajunşi la vârsta când sunt capabili să facă o comparaţie între ceea ce au studiat teoretic la şcoală şi ceea ce întâlnesc practic în societate, se declară învinşi, renunţă la a mai visa, renunţă să mai lupte pentru idealurile lor şi se simt condamnaţi să trăiască în mediocritate, sub stăpânirea imposturii, a parvenitismului şi a unei gerontocraţii economico-financiare fondată pe nepotism, pe Pile, Cunoştinţe şi Relaţii, într-o societate inumană, supra-politicizată, care se închină la unicul zeu pe care îl recunoaşte „PROFITUL”şi la unicii săi sfinţi – „BANII”!...

     Şi, totuşi!... Hai să ne gândim puţin!...

     Dacă analizăm lumea şi viaţa ca pe un film care se desfăşoară pe ecranul unui cinematograf şi la care noi asistăm ca nişte spectatori muţi şi cuminţi, totul este inutil! Indiferent de cât am comenta şi de cât ne-am lamenta noi în sală, cei de pe ecran îşi văd liniştiţi de treburile lor... Numai că mie asta îmi sună a “Mioriţa”!...
     Aşa că vă propun să schimbăm ambientul, să ieşim din “sala de cinema” şi să privim chestiunea în cauză, din altă perspectivă. Vom constata astfel, ca lumea îşi desfăşoară viaţa de jur împrejurul nostru şi că fiecare dintre noi poate avea un rol activ în această piesă care se numeşte “viaţa”!...

     Scuzaţi-mi îndrăzneala, dar eu unul, m-am săturat să mai tot ascult cât de rău o ducem! M-am săturat să trăiesc într-un “neam de bocitoare”, să trăiesc mereu cu “Drobul de Sare” pe sobă şi să stau şi doar să mă uit la el şi să mă minunez de cât e de periculos, fără să fac nimic!...

     Luând notă de acutizarea fragmentării societăţii româneşti, din zilele noastre, atât pe orizontală cât mai ales pe verticală, datorate unei barbarizări induse şi orchestrate în mod inconştient prin toate mijloacele de comunicare în masă, pe fondul unei educaţii din ce în ce mai superficiale şi ineficiente, mi-am luat inima în dinţi şi de dragul copiilor noştri, al viitorului lor şi al nepoţilor, vă propun cu toată modestia iniţierea unei mişcări sociale, care să aibă drept rezultat refacerea punţilor de legătură între prea-multele fragmente şi straturi ale societăţii româneşti.

     Proiectul meu se numeşte: “Mişcarea pentru Bunul Simţ”.

     “Mişcarea pentru Bunul Simţ” (“MpBS”) se doreşte a fi o mişcare a cetăţenilor liberi. Liber înseamnă, după părerea mea – neangajat politic. A face parte dintr-un partid înseamnă a respecta disciplina de partid. Înseamnă să-ţi subordonezi gândirea şi acţiunile, intereselor de partid, care de multe ori, din raţiuni de luptă pentru putere, nu corespund şi cu interesele cetăţeanului de rând.

     „MpBS” va milita pentru o schimbarea de atitudine a fiecărui cetăţean, care să vină din interiorul acestuia. Să schimbăm tipul re relaţii din societate, plecând mai întâi de la noi înşine şi abia după aceea să pretindem această schimbare celor din jurul nostru şi autorităţilor. 

     „Mişcarea Pentru Bunul Simţ”, se vrea un mijloc de atitudine în plan social; o mişcare apolitică pentru normalitate, deschisă tuturor cetăţenilor cu discernământul intact, indiferent de naţionalitate, sex sau origine socială, credincioşilor de orice religie şi ateilor în aceeaşi măsură, indiferent de pregătirea lor şcolară sau profesională. Important este să fie persoane decente şi raţionale, care nu şi-au pierdut speranţa că mai există încă valoare autentică şi modestie, onoare şi morală, conduită etică şi respect, adevăr şi merit, decenţă şi altruism, într-un cuvânt - OMENIE!... O mişcare care va milita pentru repunerea în drepturi a adevăratelor valori şi a meritocraţiei, o mişcare civică pe orizontală, fără ierarhii, fără cariere, fără oportunişti.
      Subliniez că nu este o mişcare„contra”, ci o mişcare„pentru”.

      În toţi anii de după revoluţie, românii au mers la vot “ca să dărâme” şi au votat permanent “contra”: contra comunismului, contra lui Iliescu, a lui Năstase, a lui Vadim, etc..., fără să se preocupe însă, dacă cei pe care îi pun în loc, ştiu “să construiască”, dovedind astfel un infantilism şi un analfabetism politic sinucigaş!
      Şi rezultatele se văd, amarnic, în nivelul nostru de trai; în “fuga” românilor peste hotare; în industria care s-a vândut pe beţe de chibrituri; în agricultura fărâmiţată şi lăsată de izbelişte; în economia care se prăbuşeşte... şi oriunde mai sunteţi dumneavoastră capabili să le vedeţi...

      Unul din scopurile „MpBS” este acela de a edita un “Cod al Bunului Simţ”, în care să cuprindem toată înţelepciunea populară, acumulată din cele mai vechi timpuri şi adaptată la necesităţile şi realităţile zilelor noastre. După care va urma partea cea mai dificilă: vom planifica şi desfăşura acţiuni de implementare a acestui Cod în toate straturile societăţii civile. Nu mai este nevoie să vă subliniez importanţa acestui deziderat.

      Vizăm populaţia în ansamblul ei privită ca o comunitate omogenă; sună demagogic, dar la o analiză corect argumentată vom descoperi că acest concept, de "bun simţ", are carenţe de aplicare pe toată scara societăţii româneşti (şi nu numai); cu unii o să fie de lucrat mai mult, cu alţii mai puţin; unii (cu buzunarele umplute prin necinste) or să fie ceva mai "rezistenţi", alţii ceva mai receptivi; etc.

      Va trebui să coborâm cu mesajul nostru până la nivelele de la baza societăţii, creând o ţesătură radială de relaţii (ca o pânză de păianjen) şi identificând la fiecare nivel cele mai potrivite persoane care se bucură de o bună reputaţie şi respect, ca vectori purtători de mesaj.
      Va trebui să ne amintim permanent că ne vom adresa oamenilor simpli, provenind din medii diferite, cu nivele foarte diferite de cultură, civilizaţie şi educaţie şi în consecinţă cu mentalităţi diferite. Nu am găsit nicăieri o definiţie a bunului simţ. Şi asta, probabil, pentru că bunul simţ este un concept prea vast pentru a putea fi enunţat în mod clar şi concis. 

     De-a lungul evoluţiei sale, societatea umană a stabilit o serie de reguli absolut necesare pentru o bună convieţuire între membrii săi. Aceste reguli au fost şi sunt modificate şi adaptate periodic în funcţie de stadiul de evoluţie al societăţii. Regulile de convieţuire pot fi de diverse tipuri: de la cele scrise, adunate în legi, regulamente şi coduri, până la cele transmise oral din generaţie în generaţie, reprezentate de tradiţii, cutume şi de obiceiuri ale locului (sau “ale pământului”).

     Bunul simţ s-ar putea defini pe scurt, ca fiind atitudinea de a respecta regulile de convieţuire. Am testat această temă pe Facebook, creând grupul "Tribuna Bunului Simţ", ca pe un forum de discuţii, pe o temă precisă: relaţiile inter-umane; cu o finalitate precisă: îmbunătăţirea lor şi am constatat o mare adeziune atât la publicul din ţară cât şi în rândurile emigraţiei româneşti şi drept urmare am dorit să trec la o fază superioară, aceea de construcţie efectivă a acestei noi mişcări. 

     Tot în acest sens am creat un blog:

"Nostalgie Pentru Bunul Simț", unde am început să postez articole pregătitoare pentru viitoarele acţiuni efective ale mişcării, şi încă unul:

"Tribuna Bunului Simţ", destinat articolelor publicate de adepţii mişcării.

     Într-o ţară în care "ambientul" te obligă, practic, să fii măcar un pic, nesimţit pentru a putea trăi normal, suntem cu toţii, mai mult sau mai puţin atinşi de acest microb.Tuturor ne place să trăim bine, să fim trataţi bine şi corect, să fie ordine şi disciplină, să fie respect în relaţiile dintre oameni, (la “izvoare” suntem cu toţii “curaţi”, ne naştem puri dar suntem contaminaţi permanent de “ambient”), însă nimeni nu face primul pas: “să nu fie luat de fraier”!...

      O soluţie ar fi să ne punem cu toţii de acord asupra momentului unui nou început.

      Ce-ar fi să ne închidem cu toţii într-o seară, fiecare în baia noastră, să ne uităm lung în oglindă şi să ne răspundem sincer la întrebarea dacă avem a ne reproşa ceva..., după care să ştergem totul cu buretele, să dăm ceasul relaţiilor interumane înapoi, să uităm de toate certurile şi să pornim a doua zi de dimineaţă, cu toţii de la zero. Fără certuri, fără reproşuri, fără remuşcări!

     Sună bine, dar sunt conştient că acesta este doar un vis frumos. O utopie! Important pentru noi toţi este să avem totuşi, chiar şi în mod individual, acest “moment al adevărului”!...Nimeni nu este perfect! Oricare dintre noi am vrea să mai îmbunătăţim câte ceva la propria persoană. Importantă este voinţa de a o face şi rolul nostru este acela de a redeştepta această voinţă care există în mod latent în fiecare dintre noi.

     Şansele noastre se numesc: educaţia, instruirea, respectul, disciplina, inteligenţa, conștiința.

     Primul pas: Pentru a reuşi să producem o schimbare reală, după dovedirea necesităţii acesteia, este absolut necesară crearea unei alianţe de susţinători, bine organizată, coordonată şi condusă, într-o adevărată „coaliţie a schimbării”, care să reunească persoane sau grupuri de persoane influente, prin statutul lor profesional, prin expertiză sau notorietate. 

     Pentru punerea în practică a ideii de însănătoşire a climatului de dialog social în România şi de "de-barbarizare" a relaţiilor interumane actuale, vrem să implicăm toate grupările cu idei sănătoase care activează în cadrulsocietăţii civile. 

     Partea raţională şi onestă a societăţii româneşti, din fericire, se mişcă! După cum se ştie, în ultimul timpau luat fiinţă foarte multe grupări sub formă de uniuni, asociaţii, grupuri de reflecţie, mişcări, alianţe, etc, fiecare din acestea având scopul nobil de scoatere a României şi a poporului român la lumină. Aproape toate aceste grupări pe care le-am "vizitat" în spaţiul virtual, au cuprins în programele lor, acţiuni sau teme de lucru care vizează în esenţă Bunul Simţ. De aici a venit şi "scânteia": un concept unanim acceptat de toată societatea civilă, ca laitmotiv pentru unirea acesteia pentru un scop precis: bunăstarea individuală şi comună.

     Nu-mi propun unirea acestor grupări. Ar fi minunat dacă am fi în stare să trecem peste orgolii, peste ceea ce ne separă, dacă ne-am uita mai întâi, la ceea ce ne uneşte şi dacă am încerca să găsim puterea în noi de a negocia şi de a armoniza, ceea ce ne separă! Sunt deja grupări care merg în această direcţie lăudabilă!
     Voi propune, tuturor acestor grupări, iniţierea unei mişcări de coeziune socială pe tema Bunului Simţ şi ca un prim pas în acest sens le voi solicita numirea (alegerea, desemnarea) din partea fiecăreia, a unui „Delegat pentru relaţia cu Mişcarea pentru Bunul Simţ”.

     Rolul acestui delegat ar fi acela de facilitare a comunicării în ambele sensuri intre „MpBS”şi grupările societăţii civile din care provin aceşti delegaţi, de informare reciprocă şi de coordonare în vederea desfăşurării acţiunilor de interes comun, de a face lobby pentru atragerea sprijinului şi susţinerii din partea acestor grupări în ceea ce priveşte derularea programelor de implementare în teritoriu a normelor viitorului „Cod al Bunului Simţ”. 

     În afară de grupările societăţii civile, intenţionez cooptarea în proiect a mediilor universitare,în special a asociaţiilor de studenţi din cadrul facultăţilor de psiho-sociologie, pedagogie, filozofie şi drept, din principalele centre universitare din ţară, eventual sub coordonarea unor cadre didactice, cărora aş vrea să le propunînfiinţarea de cercuri sau cluburi de dezbatere pe tema mişcării. Odată constituite aceste cluburi de dezbatere le voi solicita şi lor desemnarea câte unui „Delegat pentru relaţia cu MPBS”, din partea fiecărei facultăţi.Vom oferi tuturor delegaţilor astfel desemnaţi, un loc cu drept de vot în viitorul „Consiliu Consultativ al MpBS”, pe care îl văd că pe un „parlament” al mişcării.

     Delegaţii din mediul universitar, vor avea rolul principal de a facilita introducerea acestor norme în învăţământul mediu şi mai în adâncime, în gimnazii şi în şcolile primare şi chiar în învăţământul preşcolar, prin pregătirea specifică în acest sens a cadrelor didactice din fiecare ciclu de învăţământ. 

     De asemenea vor avea rolul de a contribui la susţinerea (printr-o argumentare corespunzătoare), a introducerii în programele şcolare a unor obiecte de studiu care să pregătească tinerii pentru viaţa lor socială. Intenţionăm să propunem eliminarea din programa şcolară exagerat de încărcată a elevilor, a obiectelor de studiu inutile, mult prea abstracte pentru a avea finalitate practică (lăsând această "plăcere" mediilor universitare) şi înlocuirea acestora cu obiecte de studiu concrete, care îi pot ajuta pe copii noştri să înţeleagă cum este organizată şi cum funcţionează societatea umană: comunicarea şi relaţiile interumane, structura societăţii umane, existenta şi funcţionarea organismelor democraţiei, rolul diviziunii sociale a muncii, etc., materii de studiu care le pot facilita acestora integrarea în societate şi alegerea unui drum corect către succesul în viaţă.

     Prin "Mişcarea pentru Bunul Simţ" vreau să fac un prim pas în această direcţie, subliniind spre înţelegerea tuturor, importanţa muncii de educaţie a individului uman şi a inoculării în conştiinţa acestuia a adevăratelor valori ale omenirii.

     Este foarte important să înţelegem cu toţii că trebuie mai întâi SĂ-I EDUCĂM PE EDUCATORI, să le redăm demnitatea şi entuziasmul, pregătind „terenul” din câmpul lor de activitate.Am prevăzut implicarea mediilor universitare, deoarece acestea sunt singurele cu competenţe reale în materie de educare a educatorilor. Când spun "educatori" mă gândesc la toate acele persoane, care prin natura meseriei sau activităţilor zilnice au rol de transmitere de cunoştinţe către populaţie: educatoare (educatori), învăţători, profesori, la toate nivelurile, instructori, pedagogi, etc. Sunt primele persoane lovite (material şi spiritual) de actuala stare de degradare a relaţiilor inter-umane şi primele dispuse la "a lua măsuri" de însănătoşire a climatului din zona lor de activitate. Va trebui să le redăm acestora speranţa, demnitatea şi respectul de care se bucurau în perioada interbelică; va trebui să-i înarmăm cu tot ceea ce este necesar (legislativ, material şi ştiinţific) pentru a se face din nou ascultaţi şi respectaţi. Sunt râuri de scris şi de discutat pe această temă! 

     "Mişcarea pentru Bunul Simţ" îşi va subordona toate luările de poziţie şi acţiunile, exclusiv însănătoşirii şi normalizării relaţiilor dintre toate componentele şi membrii societăţii româneşti, lăsând la latitudinea fiecărei grupări sau persoane, libera opţiune a orientării sale politice, faţă de care ne declarăm, în mod democratic, tot respectul şi absoluta echidistanţă.

     Trebuie avut în vedere faptul că, după părerea mea, orice reformă s-ar pregăti în România, oricât de valoroasă ar fi ea, oricât de nobile i-ar fi idealurile şi oricât de folositoare ar fi pentru creşterea bunăstării în rândurile populaţiei, fără o pregătire corespunzătoarea acesteia din punct de vedere al capacităţii oamenilor de a o înţelege, de a o accepta şi de a o susţine, ar avea aceeaşi soartă ca aceea a uneiseminţe de calitate cultivată cu grijă... în deşert!...

     În ceea ce priveşte "dependenţa faţă de stat" noi vedem lucrurile cam aşa: din moment ce trăim într-o democraţie, „statul” suntem noi! Şi atât timp cât o să fim conştienţi de drepturile şi de obligaţiile care dau forţa noastră în stat, situaţia ar trebui să se aşeze de la sine pe făgaşul normal. De ce noi, cetăţeni oneşti ai acestei ţări (lumi), nu ne-am putea crea şi singuri "antiviruşii sociali" de care avem nevoie pentru a trăi bine împreună. De ce n-am putea impune noi, ca simpli cetăţeni, diriguitorilor (pe care noi îi votăm) unui stat pe care noi îl "alimentăm" cu impozitele pe care le plătim, voinţa noastră? Va trebui însă să fim noi cei dintâi corecţi, să gândim şi să acţionăm solidar, iar această solidaritate o vom putea obţine numai dacă vom desfăşura o acţiune eficientă şi inteligentă de normală conştientizare a populaţiei asupra rolului şi puterii pe care o deţine în societate.Şi asta se poate obţine numai prin educaţie.

     Acest proiect este în esenţă extrem de simplu în plan teoretic! În plan practic însă, avem o mică problemă: dacă omul a reuşit performanţa tehnologică de a modela cele mai dure materiale (lemnul, piatra, oţelul şi chiar diamantul), în mod normal nu are probleme de ordin tehnic nici în a modela “hardul” omului, făcut din carne, sânge şi oase, care au o consistenţă materială incomparabil mai moale. Chirurgii şi ortopezii se pricep de minune la asta. Problema apare însă la modelarea “softului”, a voinţei omului, a funcţionării materiei cenuşii, care deşi este cea mai moale (creierul a trebuit să fie protejat de cutia craniană), este şi cea mai rezistentă la intervenţiile externe.

     Soluţia? Modelarea prin convingere!...Şi dacă pe parcursul derulării proiectului îşi vor face simţită prezenţa persoane sau grupări interesate în perpetuarea actualei stări de fapt, care îşi vor vedea ameninţate poziţiile sociale „câştigate cu greu” după ani lungi de înşelăciuni, furtişaguri, minciuni, evaziuni şi tot felul de alte activităţi ilegale şi necinstite, va trebui să le explicăm că situaţia dezastruoasă în care se găseşte ţara şi poporul li se datorează în exclusivitate şi că ar trebui să profite şi ei de „momentul zero” şi să se bucure că nu-i mai ia nimeni la întrebări despre cum şi-au făcut averile! Pentru că cine şi le-a făcut în mod cinstit nu poate decât să se bucure de creşterea calităţii factorului uman care va lucra în continuare pentru ei, de climatul de lucru sănătos şi civilizat, creat prin surplusul de calificare, de educaţie şi de bun simţ!

     Vom crea în acest sens, la nivel central, o echipă specializată în identificarea „piedicilor”, în studierea cauzelor acestora şi în găsirea şi negocierea soluţiilor, asta pe deoparte; pe cealaltă parte, vom crea unele mecanisme de stimulare a „fair-play” -ului, iar persoanele care se vor evidenţia din acest punct de vedere vor fi premiate şi popularizate! Comunicarea cu structurile mişcării din teritoriu va fi esenţială în aceste cazuri.Şi cum nimic nu motivează mai mult decât succesul, tot în teritoriu se vor întocmi rapoarte periodice privind starea de satisfacţie a populaţiei, a organizaţiilor societăţii civile şi a autorităţilor locale (unităţile de învăţământ, poliţia şi jandarmeria incluse), ca rezultat al aplicării active a normelor de bun simţ, procedându-se la schimburi de experienţă care va permite ca succesul obţinut în anumite zone să fie „clonat” şi aplicat cu succes în zonele cu rezultate mai puţin vizibile.

     Este absolut necesar ca rapoartele să fie foarte sincere şi corecte, urmărindu-se consolidarea rezultatelor pe termen lung şi permanentizarea acestora. Obţinerea unui succes este un lucru semnificativ dar acest succes trebuie repetat, atât pe plan local cât şi în ansamblu, la nivel naţional.

      Pentru a obţine aceste succese multiple este necesar să fie făcute permanente îmbunătăţiri. Prin schimbul periodic de experienţă, fiecare succes va da posibilitatea consolidării a ceea ce s-a dovedit funcţional şi de a identifica elementele şi acţiunile ce pot fi optimizate.
      Pentru ca schimbarea de atitudine să dureze ea trebuie să devină parte din conştiinţa persoanei însăşi şi mai ales a grupului din care aceasta face parte şi care va avea grijă să aducă permanent corecţiile necesare, în cazul eventualelor mici scăpări individuale, inevitabile la aplicarea unui astfel de proiect la scară mare.
      Se vor face toate eforturile necesare pentru a arăta că schimbarea pozitivă de atitudine afectează în mod benefic activitatea cotidiană a comunităţii, atât la nivel „micro” cât şi la nivel de ansamblu, astfel încât grupul să devină convins de utilitatea schimbării.
      Este important ca cei care iau decizii în grup (fie că sunt mai vechi sau sunt nou-veniţi) să rămână interesaţi de efectele schimbării, altfel există riscul ca în timp lucrurile să se întoarcă înapoi la starea de dinaintea implementării acesteia.

     Invităm toţi oamenii de valoare să nu mai stea deoparte. Le promitem o tribună a bunului simţ de la care să ne vorbească, să ne împărtăşească din experienţa lor. Le promitem un dialog deschis şi onest şi îi asigurăm de tot respectul şi atenţia din partea noastră...

     Să ne învăţăm copiii să facă diferenţele cuvenite, să-i educăm şi să-i pregătim pentru punerea în practică a unui astfel de proiect de insanatosire a vietii sociale, intr-o Romanie în care să troneze BUNUL SIMŢ, meritocraţia şi binele comun, pentru că fiecare dintre noi contează, pentru el însuşi, pentru familia lui, pentru toţi cei din jurul său şi pentru societate!...

     Să răspundem tupeului prin competenţă; să ne opunem prin valoarea şi profesionalism, oportuniştilor şi profitorilor; să ne comportăm cinstit şi cu demnitate, în fata hoţilor şi lingăilor; să repunem în funcţie onoarea, cavalerismul, responsabilitatea, altruismul şi mai presus de toate, moderaţia şi armonia între oameni şi faţă de natură...

Cum?

Asta rămâne să stabilim împreună.

Numai împreună!...

                                                                 (Autor: Remus Constantin Raclău)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu