„Tarif de criză” la taxiurile din Bucureşti când este o adevărată provocare să mergi cu taxiul în acest oraş. De la găsirea unui taximetrist dispus să te ducă la destinaţie, la călătoria propriu-zisă şi plata acesteia, toate se dovedesc a fi peripeţii.
Sursă foto: http://www.yoda.ro
Tariful, într-adevăr, este mult mai mic decât cel practicat de taximetriştii de provincie. Dacă în Vâlcea cea mai comună cursă valorează undeva în jurul preţului de 7 lei şi nici vorbă de bacşiş (din contră, primeşti rest exact cât trebuie, chiar şi monezile de 10 bani), în Bucureşti suma se dublează, dacă nu cumva are nevoie de alt multiplu pentru bacşiş.
Câteodată devine o adevărată provocare să circuli cu taxiul. „Sunteţi liber?”, „Da, unde megeţi?”, „La Timpuri Noi!”, „Ahh, nu se poate, aştept pe cineva!” te şochează taximetristul cu răspunsul său. Asta în condiţiile în care ne aflam la dracu-n praznic, pe Valea Cascadelor. Ce să mai spunem de cursa de la Unirii până la Gara de Nord. Oare, în zilele astea, clientul ar trebui să-şi aleagă destinaţia în funcţie de preferinţele taximetristului?
Şi când, în sfârşit, găseşti un taximetrist dispun să meargă la destinaţia pe care ţi-o doreşti, te izbeşti de grosolănia acestuia. Cu diverse complimente, unii dintre ei, te fac să vrei să cobori la primul stop, sau zdruncinările pe care trebuie să le suporţi la fiecare semafor şi curbă.
De cele mai multe ori refuz să circul cu taxiul. Nu numai suma de bani pe care trebuie să o achit la sfârşitul călătoriei mă sperie, dar şi tupeul pe care îl afişează taximetriştii când îţi cer (dacă nu cumva îşi opresc singur) bacşiş. Ca şi cum tu ai fi multimiliardar în euro şi ţi-ai permite să plăteşti aceeaşi cursă de două ori pentru că ei nu se mulţumesc cu un bacşiş de doi-trei lei.
Dacă îndrăzneşti să alegi traseul, aşa cum am facut-o eu, te izbeşti de replici ca: „Daʼ de ce vrei pe aici? Mai iei pe cineva în drum? Pe dincolo era mai rapid”. Îi explici că respectiva rută este cea cunoscută de tine. Şi, ca să te încerce, la jumătatea drumului, şoferul coteşte la stânga. Hmm, prima dată zic că vrea să mai stea la semafor pentru un leu în plus. În fine, strâmb din nas, dar tac din gură. Dar când văd că traseul se schimbă radical nu am cum să stau liniştită „Eu am zis să mergeţi drept în faţă! De ce mergeţi pe aici?”
Se scuză că a încurcat drumul şi că el era obişnuit cu alt traseu. Mă ia cu vorba, lucru care mă enervează şi, uite aşa, aproape de destinaţie, taximetristul face dreapta. Urlu la el că nu e bine dar el mai merge o jumătate de kilometru. În cele din urmă opreşte, îi dau banii, dar nici un leu în plus. Îl aud cum bombăne în taxiu dar nici că-mi pasă. Oricum sunt în întârziere şi trebuie să grăbesc pasul.
Altădată taximetristul îţi bate obrazul, cum că nu ai plătit suma integrală. Dar când îi atragi atenţiei asupra sumei indicate de ceas, se strâmbă şi îţi aminteşte de bacşiş. Zici că le lipseşte bunul simţ, iar tupeul este ca la el acasă.
Să aleg eu cei mai nesimţiţi taximetrişti? Voi aţi avut probleme de genul ăsta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu