duminică, 2 octombrie 2016

Jeanu - Despre bunul simt…

Nu stiu / Nu raspund

postat de jeanul in 2006-10-24, 23:55
     Cred ca multa lume s-a intrebat de-a lungul vremii ce va sa zica aia “bun simt”.
Ma intreb si eu, zi de zi, daca chestia asta exista sau e doar un mit. Cred ca toata lumea face asta. 

     Nu stiu daca se poate da o definitie exacta acestui concept. Nu stiu daca e cazul sa incercam asa ceva. Cert este ca, mai toti oamenii care au un nivel minim de educatie, il recunosc in comportamentul celorlalti. Si tu, si eu, noi toti ne dam seama cand cineva incalca anumite bariere sau cand cineva se comporta in concordanta cu asa numitul bun simt.

     Imi amintesc de o intamplare petrecuta acum vreo trei ani (mdeah, bag de seama ca in blogul asta e mai mult vorba despre amintiri). Eram la Unirii in statia de autobuz de pe partea opusa magazinului (unde pe vremuri de afla sediul celebrei “banci a religiilor”).
      In zona statiei de autobuz, firesc, este interzisa parcarea. Evident ca sunt destul de multi acei care incalca aceasta reglementare si parcheaza exact in zona destinata opririi autobuzelor (nu iau in discutie motivele acestora, care pot fi mai mult sau mai putin intemeiate).
      In ziua de care vorbesc asteptam celebrul autobuz 117 pe un ger de vreo circa  –7 grade. D-astea d-ale noastre Celsius, nu Kelvin sau mai stiu eu de care.
      In zona de parcare interzisa erau mai multe masini parcate printre care si o Dacie mai ponosita asa. Un politist tanar apare in zona si incepe sa scrie procese verbale pentru a le pune in geamul contravenientilor.
      Aproape in acelasi timp, dintr-una din scarile blocului din zona, apare si proprietara masinii pomenite mai devreme (adica a Daciei :P). Odata ajunsa la masina tanara proprietara este interpelata de politist care, politicos, ii solicita actele pentru control si intocmirea amenzii.
      Tanara incepe sa se agite, din ce in ce mai aprig, spune ca ea n-a facut nimic, ca toata lumea parcheaza acolo etc etc si refuza sa prezinte actele. Politistul, politicos in continuare ii solicita inca o data actele si ii explica de ce a gresit.
      Domnisoara in cauza nu e dispusa sa asculte, se suie in masina si da sa plece. Politistul, oarecum in disperare de cauza, baga mana pe gemul deschis al masinii si, in timp ce contravenienta dadea cu spatele, reuseste sa scoata cheile din contact si sa opreasca masina. Complet enervata de acest gest, respectiva incepe sa urle si, mai apoi, isi scoate telefonul mobil si suna la cineva caruia ii cere numarul de telefon al colonelului X-ulescu ca uite ce a patit ea si ca nu se poate asa ceva etc etc….

      N-am reusit sa vad sfarsitul acestei intamplari intrucat autobuzul pe care, cu infrigurare, il asteptam de vreo 20 de minute, a sosit si astfel mi-am putut aduce fizicul catre zone mai incalzite alte capitalei noastre dragi (cu alte cuvinte m-am adus acasa sa ma incalzesc la gura caloriferului).
      Totusi tarasenia m-a impresionat profund si m-am gandit mult la aceasta. E oare atat de greu sa recunoastem ca am gresit?!? E oare atat de mult sa platim o amarata de amenda atunci cand ne stim vinovati?!? De ce a reactionat domnisoara respectiva cu atata ura?!? Chiar nu-si dadea seama ca a facut o greseala?!? Sa-l sunam pe coloneul X-ulescu pentru ca un subordonat de-al lui vrea sa ne dea o amenda pentru ca am parcat in loc nepermis?!? Oare nu era mai simplu sa recunoasca ca a gresit, sa-si ceara scuze, sa promita ca o sa incerce sa nu mai repete greseala si sa plateasca o amarata de amenda de cateva sute de mii de lei?!?
      Pot sa inteleg ca, in orasul asta atat de aglomerat, in disperare de cauza, atunci cand ai treaba si esti in criza de timp, incalci tot soiul de reguli si reglementari. Dar, atunci cand esti prins, ai bunul simt si nu mai face teatru! Recunoaste ca ai gresit, plateste pentru greseala ta si data viitoare gandeste-te de doua ori inainte sa incalci legea. E oare atat de greu????

Comentarii

Sunt perfect de acord :)
de Rada in data de 2008-08-06 21:09
cred ca speta de mai sus este clara pentru toti; nesimtirii i se aplica legea si basta! dar ce te faci atunci cand ai de-a face cu reguli mult mai subtile, ca de exemplu atunci cand trebuie sa faci dovada altruismului tau, cu care te-a inzestrat mama in cei 7 ani de acasa? cum procedezi cand ai in fata un copil mic cu mama sa, un bolnav sau un batran? iar tu esti intr-o pozitie intamplator mai buna, si chiar nu ai nimic de pierdut daca cedezi locul tau, pentru ca oricum se cheama ca esti in timpul programului dar faci ceva extra-program, si nu te trage nimeni de maneca cu termene de repectat?
si mai mult ma uimeste atitudinea femeilor care nu au copii fata de femei cu copii mici in brate; zambete, dragalasenii, dar de asta are nevoie copilul respectiv, care sta acolo pentru o nevoie de-a mamei sale? sau, firesc de o rezolvare rapida a problemelor mamei, pentru ca el sa se poata juca sau dormi sau manca?
stupefianta mi se pare atitudinea celor care lucreaza in institutii de aplicare a legii, care ar trebui sa fie sensibili la nevoile celorlalti; asa cred ca poate fi definit conceptul de bun simt, in opozitie cu tot ce este marlanie, nepasare, egoism profund.
de florin in data de 2008-10-09 14:28
VREMURI DE CRIZĂ

Auzisem eu câte ceva,
Că guvernul nu mai vrea,
Să mai dea salarii mari,
Pentru toţi cei bugetari!

Unii au avut depresii,
Fiind vorba despre pensii,
Nu mai cresc, au spus miniştrii,
Nu sunt bani, au zis siniştrii!

Criza ne-a adus belele,
Zilele ne sunt mai grele!
Leul scade, chiar dolarul,
E mai slab ca acum anul!

Fiindcă sunt vremuri de criză,
Guvernul mai bagă o acciză,
Să deschidă alte porţi,
Impozite şi pentru morţi!
de mihai419 in data de 2009-01-29 00:06

Sursa: http://jeanul.ablog.ro/2006-10-24/despre-bun-simt.html

Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu