joi, 17 noiembrie 2016

Un simplu instalator


Comentariu la o povestire de pe blogul unui amic de net:

https://radu-iliescu.blogspot.it/2016/11/probabil-lucrul-care-ar-trebui-sa-ne.html

Notă: am recurs la această metodă întrucât nu am reuşit să public comentariul direct pe blog-ul dumnealui - chestie de abilităţi internautice, lipsă la mine ...

Povestirea de faţă este un exemplu semnificativ de efect tragic al unor problematici socio-culturale cu rădăcini adânci în mentalitatea românească...

 Dispreţul faţă de munca manuală - considerată inferioară şi înjositoare raportat la munca cu capul - "munca intelectuală". Omul simplu, muncitor cu mâinile şi cârca, lipsit de pregătire şi de capacitatea de înţelegere a unei realităţi care-l depăşeşte constant sub (prea) multe aspecte, sătul de transpiraţia corpului său muncit şi epuizat fizic de trudă, îşi blesteamă soarta şi-şi promite revanşa în faţa sorţii măcar din partea descendenţilor săi direcţi: "măcar ei să nu mai sufere cum sufăr eu, măcar ei să nu mai trudească din greu pentru o bucată de pâine, măcar ei să poată mânca un covrig în timpul programului fără a fi nevoiţi să se spele pe mâini, măcar ei să fie respectaţi şi salutaţi pe stradă pentru munca pe care o fac" - pentru că în mentalul colectiv al "pălmaşului", munca manuală nu e respectată şi nu e plătită aşa cum se cuvine întrucât e ceva prea simplu, prea accesibil, prea la îndemâna tuturor, ceva ce "orice prost poate face"...

În alternativă, munca ce presupune uzul preponderent al cunoştinţelor acumulate în urma unui proces îndelungat de învăţare şi educaţie, e demnă de tot respectul, întrucât accesul la aceste funcţii este mult mai dificil şi în consecinţă mult mai greu tangibil.

Acest tipar de gândire este atât de intens prezent în societatea actuală încât s-a produs practic o răsturnare de situaţie: în instituţiile de învăţământ (şi nu este deloc o situaţie specific românească, ci una incredibil de extinsă intre diversele contexte sociale de pe suprafaţa pământului) avem o inflaţie de studenţi la specialităţile teoretice, în timp ce la specialităţile tehnice - în urma absolvirii cărora studentul e capabil să producă sau să facă ceva fizic şi palpabil în mod concret - multe locuri rămân neocupate. Şi ca să fie "tacâmul complet"  după absolvire chiar şi absolvenţii acestor specialităţi se îndreaptă către cursuri de curricula teoretică, ţintind funcţii extra ori supra-productive, (marketing, management, logistică, comercial, etc).

Când le-am explicat copiilor mei această intuiţie a mea şi am vrut să le exemplific în mod plastic posibilele situaţii cu care se va confrunta "lumea" într-un viitor deloc îndepărtat, i-am pus să reflecteze asupra următorului foarte probabil aspect:

" Imaginati-vă un zgârie nori, plin cu birouri de firme de succes - a căror cifră de afaceri zbârnâi - pline cu personal fiţos, ultra calificat şi ultra performant în domeniile lor de activitate birocratic-speculative. 
Vă puteţi imagina, desigur, că în mod logic şi firesc, un astfel de zgârie nori are un număr semnificativ de WC-uri, pe fiecare etaj, atâtea câte au considerat arhitecţii că ar fi necesare conform normativelor de proiectare a construcţiilor de birouri, care prevăd câte un "tron" la fiecare "X" nr de lucrători... 
Cred că sunteţi de acord cu mine, că în mod inevitabil, printre acei oameni superdotaţi şi super-bine-pregătiţi şi calificaţi şi experimentaţi şi ... se mai poate găsi şi câte unul mai puţin conştiincios sau mai "rebel", care să nu respecte întrutotul normele care prevăd că nu orice şi oricât se poate arunca într-un WC, şi că oricând există riscul ca la un anumit etaj, cu cât mai jos, cu atât mai probabil şi mai grav, UN WC să se înfunde... 
Acuma, pentru cine nu ştie trebuie să explic: un wc înfundat la un etaj inferior, provoacă inundaţie la acel etaj, prin refularea dejecţiilor umane de la etajele superioare. Dejecţii care, oricât de educată şi de elegantă şi de fiţoasă ar fi populaţia birocrată de deasupra - PUT !...
Şi când spun că pute, dacă nu aţi crescut la ţară şi nu ştiţi cum miroase o cocină sau un grajd, nu cred că aveţi dimensiunea reală a acestui fenomen... Aşa că va trebui să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că mirosul este pestilenţial şi insuportabil, odorizantele devenind absolut ineficiente şi de prisos...
 
Şi e tot aşa de lesne de imaginat că printre fiţoşii birocraţi şi intelectuali de prim rang, nu se va găsi niciunul - dar absolut niciunul - dispus şi capabil să-şi suflece mâinile şi să-şi bage mânuţele în WC-ul cu pricina pentru a scoate afară chestiile alea rebele şi încăpăţânate care îi obturează normala funcţionare şi scurgere, pentru că ar fi, nu-i aşa, un gest oribil... 
Ei bine, vă garantez eu, că în minutele imediat următoare unei astfel de catastrofe olfactive, administratorul clădirii aceleia, moderne şi elegante şi care a costat un vagon de bani, va fi asaltat de telefoanele, faxurile, mail-urile şi interpelările direct urlate ale fiţoşilor birocraţi-intelectuali de prim rang, de o aşa manieră, încât ar fi dispus să plătească UN SIMPLU INSTALATOR (care prin natura meseriei are nasul şi stomacul mai puţin sensibile), cu greutatea lui în aur, numai să se deranjeze şi vină spre a le rezolva puturoasa problemuţă...


&&&&&&&&

Note Blog "Nostalgie despre bunul simţ": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursă și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu