vineri, 30 decembrie 2016

Fabrica de lideri

Pamflet de Remus Constantin Raclău

A. - ”Faza de investigații și preparative”

Capitolul 1. Materia primă

    Se caută printre papagalii cărora li se scurg balele pe la porţile partidelor, unul cât mai pleoştit şi cu cât mai multe bube în cap.
    Se cheamă papagalul la o mică discuţie presărată cu întrebări apetisante, pentru testarea dorinței de parvenire:
-  “Vrei să fii băgat în seamă?”
-  “Vrei să-ţi îngrijim bubele astfel încât să nu ți se mai vadă?”
-  “Vrei să pari frumos şi deştept?”
-  „Vrei să ajungi faimos şi bogat?”
    Și dacă papagalul este suficient de papagal şi răspunde pozitiv, este pus să ”jure că nu fură” decât pentru partid şi din acel moment intră la prelucrat.

Capitolul 2. Prelucrarea primară

    Mai întâi este dus la "Atelierul cosmetic", unde i se fac băi de spălări de păcate şi i se ascund cu grijă bubele din cap sub un strat gros de pomadă în culorile partidului, subliniindu-i-se bineînţeles că în cazul unor acte grave de indisciplină, 
insubordonare ori - ferească Dumnezeu - de trădare, ori a unei eventuale dezertări din rândurile partidului (și mai ales dacă e urmată de trecerea în tabăra adversă) vor avea grijă ca toate bubele compromiţătoare să fie din nou cât mai frapant vizibile și cât mai intens mediatizate.

    Urmează o foarte necesară operațiune de evaluare a arborelui genealogic al papagalului, precum şi al CV-ului său, in "Atelierul arheologic". Prezenţa - întâmplătoare sau nu - de urme de culori ale partidului în a pedigree-ul său reprezintă un plus de capital de încredere, dar nu este obligatoriu. Pe de altă parte, în lipsa acestora papagalul este considerat ca fiind al nimănui, fabrica având mână liberă şi drept exclusiv de proprietate
asupra lui .

De aici încolo începe:

B. - ”Faza de Investiții” întru devenirea tânărului politician ... 

    Dacă rezultatele evaluării nu sunt satisfăcătoare, specialiştii fabricii îi vor încropi 
- un pedigree pe măsura aşteptărilor opiniei publice şi 
- un CV cât mai bine adaptat viitoarelor funcţii avute în vedere spre a fi ocupate de proaspătul candidat.

    Apoi este luat în primire de către experții din ”Atelierul de învățământ” 
și trimis pe banii partidului la ”studii” care să semene cât de cât a studii universitare, de preferat în străinătate, la instituții cu nume pompoase şi care să sune cât mai convingător, aflate de preferință în locuri cât mai îndepărtate posibil, pentru a fi cât mai greu de verificat .

    După ce papagalul este tuns, ras şi frezat, cu pedigree-ul prelucrat şi eventualul cazier ocultat, începe: 

Capitolul 3. Procesul de prelucrare propriu-zis.

    Mai întâi papagalul este trimis la „Atelierul mass media”.
Aici, specialiştii în materie de prelucrare limbaj îl vor învăţa să dea eficient din gură... Eficient pentru partid, desigur, doar nu credeaţi că pentru interlocutor, sau - Doamne ferește - pentru alegători …

    I se implantează adânc în memorie fraze standard, presărate cu cuvinte pompoase dar golite de sens, care să sune bine dar să nu spună nimic, este învăţat cum să ocolească răspunsurile la întrebări dificile şi cum să se învârtă în jurul subiectului, fără a-l atinge, până trece timpul alocat interviului. 

    Apoi este prevenit în legătură cu periculozitatea adevărului pentru cariera unui politician şi informat despre efectul negativ al cinstei asupra imaginii sale în ochii seniorilor din partid, în paralel cu efectele pozitive ale înşelăciunii - asupra contului bancar propriu şi cu virtuţile minciunii - asupra evoluţiei sale pe scara ierarhică a partidului.

     În acest sens va fi instruit temeinic asupra tehnicilor nesimțite de negare a evidenţelor, a celor prin care albul poate să devină negru, ziua – noapte, iar luna - soare, şi mai ales despre cum un scuipat veninos se poate transforma  cu mare măiestrie, în aghiazmă sfântă, în traiectoria sa către fața aspirantului nostru politician, fără ca măcar acesta să clipească.

    Dar cum un lider nu trebuie să ştie doar să vorbească, ci şi să asculte, de preferat rămânând aparent mereu amabil, disponibil şi zâmbitor, este trimis mai apoi la
„Atelierul de sunet”.

    Aici, papagalului i se pun dopuri groase în urechi după care se dă drumul la magnetofonul cu banda de huiduieli şi înjurături, şi i se dă ordin să zâmbească.
 Cum acesta nu va auzi nimic, va zâmbi sincer .

    Procesul va continua prin subţierea treptată a dopurilor concomitent cu mărirea volumului sonor la banda de magnetofon.
   Când va începe să audă câte ceva i se va explica faptul că „cine nu-i cu noi e împotriva noastră” şi în consecinţă oricine contestă “lucrarea” partidului o face de pe poziţii duşmănoase, aşa că aceştia vor trebui ignoraţi zâmbind cu aroganţă pentru a le face în ciudă.        Când papagalul va fi în stare să suporte senin şi cu zâmbetul pe buze valul de contestări cu sonorul dat la maxim şi fără dopuri în urechi, va fi considerat apt de a trece la faza următoare.

    Un lider trebuie să fie neimpresionabil, absolut insensibil, rezistent şi dur. De aceea papagalul candidat la funcţia de lider va fi trecut prin
„Atelierul de rezistenţa materialelor” unde i se va aplica un tratament de călire a organismului.

    În acest scop, el va fi supus mai întâi încălzirii prin baia de mulţime în„camera fierbinte”, plină cu susţinători şi adulatori, care-l vor îmbrăţişa, aclama şi-i vor strânge mâinile, într-o ploaie de petale de flori în culorile partidului.
   Candidatul va zâmbi negreşit şi sincer fericit, cu sângele clocotind de mulţumire.

    Când va fi suficient de înfierbântat, va fi mutat brusc în „camera rece” plină cu contestatari furioşi, care-l vor înghionti printre body-guarzi, îl vor huidui, înjura şi scuipa din toţi bojocii, într-o ploaie de ouă clocite, roşii stricate şi fructe alterate în culorile opoziţiei.
    Papagalul candidat va trebui să nu le dea satisfacţie şi să zâmbească fals, cu gura până la urechi, şi mimând demnitatea în stare de asediu, să ţină în faţa camerelor de luat vederi discursuri în care va vorbi despre libertatea de expresie şi despre valorile democraţiei încălcate de opoziţia revanşardă.

    Ultimul dar şi cel mai important este „Atelierul ideologico-psihologic”, unde papagalul candidat este învăţat că poporul este o turmă de creaturi inferioare şi nesătule pe care oricât de mult ai încerca nu vei reuşi niciodată să o mulţumeşti, aşa că nici n-are rost să mai încerci, subliniind faptul că rolul prostimii este doar acela de a munci pentru a susţine clasa politică superioară şi pe sponsorii lor, și mai ales acela de a simula democraţia, oferindu-i-se la intervale regulate de timp, posibilitatea de a se răcori „alegând” între două sau mai multe variante egal convenabile sistemului de partide care se alternează „democratic” la putere.

    În acest sens este instruit asupra lipsei de sens a procesului de educaţie a tinerilor, a rolului anti-manipulativ al şcolii şi atenţionat mai ales asupra influenţei negative reprezentate de bunăstarea şi independența economică a populaţiei asupra poftei de mici, bere şi cârnaţi din campaniile electorale, cu consecinţe imprevizibile asupra rezultatului de la urne.

    Odată parcurse toate aceste ateliere, papagalul devenit între timp şacal, este numai bun de ... start în cariera politică ...


* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

vineri, 9 decembrie 2016

Luceafărul și licuricii - Precizare esențială -


 - Precizare -


   "Cred că e clar pentru toată lumea că oamenii sunt diferiţi unii de alţii şi fiecare în parte de toţi ceilalţi. 

     Faptul că suntem unicate este demonstrat printr-o serie întreagă de variabile specifice fiecăruia dintre noi:
-  în primul rând ca aspect și caracteristici fizice,
 apoi
-  prin nume,
-  prin locul şi data naşterii, 
-  prin caracteristicile moştenite de la părinţi, 
-  prin ambientul (natural şi social) în care am fost crescuţi,
-  prin educaţia primită acasă şi în mediul şcolar (chiar dacă materia e aceeaşi, fiecare profesor îşi lasă propria amprentă asupra cunoştinţelor acumulate de elevii săi),
-  prin parcursul profesional,
-  prin experienţele trăite
 şi 
-  prin modul propriu în care reacţionăm la provocările ambientului socio-cultural în care trăim,
 şi mai ales 
-  prin toate caracteristicile psihice şi trăsăturile de caracter. 

     Şi cum şi noi românii suntem oameni, suntem la rândul nostru diferiţi unii de ceilalţi, la fel ca la toate popoarele lumii.

     Nu suntem nici mai presus, dar nici mai prejos decât celelalte naţii.

     Şi cu toate că fiecare popor îşi are caracteristicile lui, izvorâte din tradiţiile sale, din zestrea socio-culturală şi din consecinţele mai mult sau mai puţin favorabile ale evenimentelor care s-au succedat de-a lungul întregii sale istorii, acestea reprezintă doar o medie extrasă din caracteristicile unei majorităţi relative a componenţilor ei, neputându-se vorbi despre lucruri comune absolut tuturor cetăţenilor săi. Sau cum s-ar zice pe la noi, ”nu suntem cu toţii, tot o apă şi-un pământ"! 

     De aceea în scrierea de faţă, atunci când spun "românii", e clar că mă refer doar la o (bună) parte dintre noi şi nu la toţi românii.

     În mod normal şi "politically correct", ar fi trebuit să scriu de fiecare dată: "o bună parte dintre români", sau "o parte semnificativă dintre conaţionalii noştri", sau "anumiţi semeni ai noştri", dar... vă daţi seama că textul ar fi avut mult de suferit atât din punct de vedere literar, prin repetiţii obositoare şi plictisitoare, cât şi din punct de vedere al acurateții și eficienţei mesajului.
     Iar mesajul este acela că trăim într-o lume imperfectă şi în consecinţă suntem şi noi departe de a fi perfecţi. 

     Nu cred că există cineva 100% mulţumit de semenii săi, după cum nu cred că există vreunul total nemulţumit de aceştia. Şi dacă suntem (fie şi numai parţial) nemulţumiţi de ceva sau de cineva, suntem în acelaşi timp conştienţi că fără a lua ”taurul de coarne” şi fără a spune lucrurilor pe nume, dacă vom continua ca şi până acum doar să ne plângem de ceea ce vedem în jur şi nu vom căuta să ne evidenţiem racilele, dacă nu ni le conştientizăm, nu ni le însuşim şi nu ni le acceptăm, nu vom avea niciodată şansa de a ni le corecta sau elimina.

     Simțiți nevoia unei schimbări? Vreţi să influențaţi ceva în jurul vostru?
 Începeţi cu voi înşivă, altfel nu veţi avea nici un fel de credibilitate.

      Conştientizaţi şi acţionaţi!

     Eu am început! E greu să-i schimbi pe ceilalţi fără a fi tu însuţi un model; într-o democraţie adevărată, nimeni nu mai acceptă ordine imperative! 
     Omul convins este cu mult mai dispus să se miște în direcția convingerilor sale, și când marea majoritate a semenilor noștri vor conștientiza cât de frumos poate fi totul, atunci vom avea marea schimbare la care năzuim...

     În consecinţă vă rog să primiţi textul acestui pamflet cu relaxare, luciditate, inteligență şi de ce nu, cu autoironie şi umor."

     Pentru a reveni la textul pamfletului dați click pe cuvântul dintre paranteze :



* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

vineri, 2 decembrie 2016

Buna seara, prieten drag!

De Remus Constantin Raclău

     Am un bun prieten si consatean din Icusestii Neamtului, (public fara acceptul lui si nu-i corect sa-i spun numele; nu ca ar avea ceva de ascuns sau ca as crede ca ar fi in culpa cu ceva, pur si simplu asa cred eu ca-i normal din perspectiva corectitudinii relatiei dintre noi) pribeag ca si mine pe "meleaguri" Italiene. N-o ducem rau aici, nici eu, nici el. Eu am o vorba:
 "Cine-a fost gospodar si om de omenie in tara, e gospodar si om de omenie oriunde s-ar duce"

Prietenul meu a postat poza de mai sus, la care eu i-am raspuns:
"Corect. Numai ca asta este consecint unui fapt care ne acuza ..."
Iar el, de buna credinta mi-a replicat, ca orice om de buna credinta care n-are nimic sa-si reproseze:
"Nu este vina nostra pentru incompetenta celor ce ne conduc....... nu ca sunt incapabili ,dar din somnul lor au timp sa se gandeasca la buzunarul lor, la pensii speciale ,etc."


Draga prietene!


Ma bucur sa ne re-citim, si ca ne mai "intalnim" si noi, macar prin intermediul tastelor. Am ales aceasta cale pentru a-ti raspunde, intrucat ceea ce am a-ti spune, am a-mi spune si mie si tuturor oamenilor cinstiti din tara asta. Si te rog sa ma crezi c-am scris totul "dintr-o suflare"...

Prin scurtul meu comentariu ma refeream la faptul ca suntem de vina si noi prin lipsa noastra de competenta civica, si mai precis prin lipsa noastra de inteligenta politico-sociala, prin care ne lasam prostiti, iar si iar, de aceeiasi si aceeiasi oameni, care ne rad frumos si ne promit cu marinimie in campaniile electorale, tot ceea ce vrem noi sa auzim, pentru ca mai apoi sa ne neglijeze total, sa ne minta, sa ne fure si sa ne vanda tara la straini, si pe noi la pachet odata cu ea.

 Suntem vinovati pentru lipsa noastra de curiozitate, de informare si de intransigenta: "ia sa vad dom'le, cine-i asta de-mi cere votul? Ia sa vad dac-a mai fost ales? ia sa vad ce a promis si cat a facut din ceea ce a promis? Ia sa vad cu cat s-a imbogatit? Ia sa vad cu cat i-a imbogatit pe sefii lui de partid sau pe sponsorii din campania electorala? Ia sa vad cat si cum m-a mintit, cat, ce si cum m-a furat? Credeti ca toate dosarele alea penale care ni se tot flutura pe la televizor sunt facute doar pentru ca au furat pentru ei? Sunt multi care au furat si-au uitat sa mai treaca si pe la partid, si-acum le aduc procurorii aminte ca nu se cade sa faca ce-au facut si nici legal ...
 Sa le punem pe toate cap la cap si sa-i sanctionam la vot ne-mai-votandu-i si schimbandu-i prin vot cu persoane noi, despre care stim precis ca nu sunt compromise...

 Multi spun - si au dreptate - ca n-avem cum sa stim ca cei noi n-or sa ne fure si ei, sau ca, mai grav - vin flamanzi si ca e "normal" sa fure!... Si asta se poate anticipa cumva, daca ne uitam in "gradina" noilor partide sa vedem pe cine au ca ideologi, ca mentori, ca sponsori, sau ca fondatori, pe cine au ca lideri spirituali... Si daca vedem ascunsi prin gradina lor persoane compromise putem intelege ca sunt bagati in fata "la bataie" persoane necunoscute, tocmai spre a ne lua fata, si ca la adapostul si sub protectia acestora, cei vechi sa fure in continuare.

 E vina noastra ca acceptam sa votam mereu necunoscutii pe care ni-i arata si pe care ii promoveaza ei. de ce mereu necunoscuti sau hoti? de ce nu oameni de langa noi, chiar si (sau mai ales) independenti (atentie si la sponsorii astora!!! - daca-i vedem ca apar des la TV sau ca organizeaza intalniri scumpe e clar ca au pe cineva in spate care baga bani in ei pentru a scoate indarat inzecit dupa alegere!).

Eu, personal, as vota pe cineva pe care-l cunosc nemijlocit si care-mi vorbeste fata in fata, in mod direct si nu dintr-un ecran.
De ce sa nu votam oameni din orasele si satele noastre, oameni pe care-i cunoastem si pe care-i putem intalni pe strada si inainte, si dupa alegeri, si dupa ce nu vor mai fi parlamentari. Macar sa dam ochii cu ei si sa le batem obrazul: Si ei vor sti asta!

 De ce acceptam mereu PORCARIA asta cu alegerea la Bacau a unui candidat din Olt? Nu-i clar ca asta s-a compromis in judetul lui si ca nu-l mai voteaza nimeni acolo, dar il pune "partidul" sa candideze din nou ca s-a ocupat bine cu umplerea visteriei partidului? Si ca dupa ce se va compromite si la Bacau il vor muta la Oradea, sau la Constanta, cat mai departe de Bacau ca sa nu se auda plansul bacauanilor?...
 Asta-i vina noastra, prieten drag!


Sau, ca sa ne referim la situatia noastra, a celor din diaspora, mergem sa votam orbeste pentru functia de parlamentari de diaspora, functionarasi de Bucuresti, sau de oriunde alt-undeva din tara, al caror unic merit e ca s-au pus bine cu sefii din partid! Ce stiu aia despre cum se castiga painea afara si despre nevoile si durerile noastre? De ce nu cerem tuturor partidelor sa "aleaga" dintre noi? Si... atentie! Nu oameni despre care nu stie nimeni ce-nvart pe-aici! Nu oameni aflati pe state de plata a unor ... "chestii dubioase" de prin tara, de aici sau de pe-aiurea! Ci oameni care stim ca-si castiga singuri painea!
 Asta-i vina noastra, prieten drag!

 Te rog sa nu te superi pe mine! Nu vorbesc de tine sau de mine, vorbesc de noi toti, de poporul asta mintit si furat. Solutii sunt, dar ne e lene sa ne informam, ne invidiem unii pe altii, ne credem in mod individual mai destepti decat cel de linga noi si ne dispretuim unii pe altii. Ne uram, sau cel putin ne ignoram, in loc sa ne intalnim, sa avem bunavointa de a ne asculta unul pe celalalt, sa ne spunem unul altuia pasurile si nemultumirile, sa vedem care nemultumiri ne sunt comune, sa ni le punem pe hartie, sa vedem cati mai gandesc la noi si sa vedem care dintre noi ar fi capabil sa le spuna si sa le impuna ca necesitati, si pe acela sa-l propunem, ca independent din partea noastra - adica dependent de noi si de votul nostru si dupa alegere sa-l chemam in fiecarer week-end, macar cate o ora-doua si sa-i reamintim de ce l-am trimis acolo; sa ne spuna ce-i pe acolo si sa ne ceara CONSIMTAMANTUL, la ce si cum sa voteze, in numele nostru!


Dar in loc de toate astea, noi mergem si votam ca orbii, dupa cum ne arata chiorii...


Sau si mai grav, nu ne "deranjam" din "zona noastra de confort" nici macar o data la patru ani!

 N-avem constiinta de a merge la vot dar ne plangem de ceea ce-au ales altii ...

Asta-i vina noastra, prieten drag!



Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"