Trăim într-un tip de organizare statală, guvernată de principii clare de tipul: îmi dai - îţi dau!
Şi din moment ce facem parte dintr-o societate umană, avem dreptul să ne pronunţăm, atât în legătură cu regulile pe care dorim să le respectăm, pentru prevenirea haosului şi al conflictelor, cât şi cu serviciile de care vrem să beneficiem ca membri al acestei societăţi. Şi este normal, ca noi, simpli cetăţeni, să avem dreptul să decidem, de comun acord, când, cât şi în ce mod să contribuim la buna funcţionare a comunităţii şi mai ales, cum să se investească banii pe care, din spirit de solidaritate socială şi simţ civic, îi punem la dispoziţia societăţii.
Şi cum suntem prea mulţi pentru a ne putea exercita aceste drepturi în mod practic şi eficient, am decis exercitarea acestora prin intermediul unor delegaţi, cei mai buni, mai capabili şi mai cinstiţi dintre noi, aleşi pe sprânceană din rândurile noastre, concetăţeni care după îndelungi consultări cu noi, să ne reprezinte interesele. Şi cum punctele de vedere privind căile de rezolvare a problemelor ce apar în administrarea treburilor obştii pot fi diferite este necesară o armonizare a acestora prin dialog. Aceste puncte de vedere au primit numele generic de politici şi în consecinţă i-am numit pe aceşti reprezentanţi - politicieni.
Politicienii au primit însărcinări diferite în funcţie de competenţele lor: unii se pricep la administrarea treburilor la nivel local, alţii, la nivel judeţean, iar pe cei mai buni şi mai valoroşi dintre noi i-am trimis să ne reprezinte interesele în capitală, la nivel naţional, într-un for suprem, pe care l-am numit “Parlament”, unde prin dialog, se face identificarea şi armonizarea tuturor intereselor comune ale societăţii, în ansamblul ei.
O vorbă din lumea larga zice că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită!
De regulă clasa politică este copia fidelă, în miniatură, a societăţii pe care o reprezintă. Politicienii nu sunt extratereştri. Nu au căzut din cer! Ce-i drept unii, par căzuţi din lună, dar din păcate nu din cer. Omenirea a cunoscut din fericire un politician căzut din cer dar acestuia nimeni nu are ai reproşa nimic. Ba dimpotrivă.
În schimb, politicienii care ne reprezintă sunt de-ai noştri. Sunt dintre noi. Au primit aceeaşi educaţie şi au moştenit, din păcate, aceleaşi metehne ca mai toţi dintre noi. Nu ne plac? Dar noi, ne placem? Avem noi dreptul să le cerem să fie altfel decât suntem noi înşine dispuşi să fim?
Putem noi să le cerem să se schimbe fără ca noi înşine să o facem. Politicienii nu sunt oameni de sacrificiu. Poate au “fost odată ca-n poveşti”. Au “fost ca niciodată”...
Să ne uităm din nou în oglindă şi să încercăm să răspundem sincer: suntem noi, oare, mai buni ca ei? E just să învinovăţim în bloc toată clasa politică? Şi mai ales: e just să învinovăţim DOAR clasa politică?
Să vă povestesc o scurtă întâmplare trăită într-un sat cu oameni gospodari dintre dealurile Moldovei.
Eram la magazinul părinţilor mei, magazin construit după tipicul rural, să aibă de toate, deci inclusiv un bar.
Într-o bună zi, dintr-o vară de acum câţiva ani, intră în bar doi consăteni, negri de supărare, bombănind furioşi şi scrâşnind din dinţi cu ciudă. După ce ne-am salutat, i-am întrebat ce s-a întâmplat de sunt atât de porniţi, şi împotriva cui.
-Ei, domnu’ Riemus, ci sî s-întâmpli? Iaca, treburi di-ali noastri di ţarani!
-Adică?
-Adicâ dacâ n-am cascat ochii la votari, căscăm acu’ buzunarili, ca proşti', ca sî sî serveascâ dom’ primar cum şî cu cât vre’ iel!
-Ia zi, nea’ Ioane! Poate o scoatem împreună la capăt! Zi ce-aţi păţit şi poate oi fi în stare să vă dau vre-un sfat!
-Îi greu, domnu’ Riemus, îi greu! Ioti câ-i varâ, îi vremea seşerişulu’ şî noi n-avem combini. O vinit unu’ din Balta Brăili' cu o combinî, vra să ni treieri grâu’ da’ nu-l lasâ primaru’!
-Păi ce treabă are primaru’ cu grâul vostru?
-Ari, dom’ Riemus, ari! N-ar mai ave’!... Ari, cî primaru’ ari şî el combinâ şî vre’ sî treieri iel, la tătî comuna.
-Şi matale ce-ţi pasă cine-ţi face secerişul? Ori primaru’, ori brăileanu’ nu-i tot aia?
-Păi nu-i, dom’le, nu-i! Cî primaru’ nostru vre’ dublu!...
-Ei, şi? Vorbiţi cu brăileanu’ şi faceţi treaba cu el.
-Păi aşa am vre’ şî noi, numa’ câ l-o trimis dom’ primar pi poliţai şî ista i-o şerut lu' brăileanu’ autorizaţîia! Brăileanu’ i-o aratat el şeva, ş-o zîs cî-i valabil în tătâ ţara, da poliţaiu’ i-o zîs câ pi raza comuni’ X, îi trebui autorizaţîi speşialâ, di la primării di la noi.
-Păi şi? Să meargă şi să ia autorizaţia şi gata!
-Nu-i gata di loc! Câ pentru autorizaţîi trebui sâ depui şereri şî la şereri îţ' dă răspuns în triij di zîli, câ aşa o hotărât consiliu’ local, şî seşerişu’ sî terminâ în dou’ săptămâni!
-Şi consiliu’ local cum o aprobat asta?
-Păi dacâ tăţ' au asoşiaţîi cu tractoari şî combini! Cum sî şii ii di acord sâ li vii unu’ din afarâ sî li strâşi cărţâli! Ii şi mai mulg?
-Păi, măi nea’ Ioane, după mine treaba e simplă: mergeţi frumuşel la primar, la primărie, cu toţii şi-i puneţi în vedere că nu a procedat corect şi că nu sunteţi de acord să vă lăsaţi prostiţi de gaşca lui de şmecheri şi-i impuneţi respectarea legii şi eliberarea autorizaţiei de treierat pe loc, dacă este cumva nevoie de aşa ceva!
-Păi, brăileanu’ zâşi câ asta-i sîngura comunâ undi i s-o şerut aşa şeva, di când sî ştii iel şî o zâs câ o treierat di la Brăila în sus, în tăti comunili şî nu i-o şerut nimeni nişi-o autorizaţâi localâ, nic’!...
-Bun aşa! În cazul ăsta vă duceţi la primar cu toţii şi-i spuneţi să se lase de prostii şi să vă lase să trăiţi liniştiţi fără să-şi mai bage nasul în treburile voastre!
-Păi, eu m-aş duşi, dom’ Riemus, da nu pre' pot!...
-????
Am ridicat din sprâncene a întrebare... În locul lui a răspuns nea’ Gheorghe:
-Ha, ha, ha... Nu poati, dom’ Riemus, câ l-o prins toamna trecutâ cu traista plinâ di stiuleţ’ di pi câmpu' lu Mariţa lu Bălăiţî! Ş-al dracu’ primar, ştie câ nu-i câmpu' lui, ha, ha şî i-o făcut cu dej’tu ca la copchii şii mititei când fac pozni!... Şî i-o zîs: “Ioani, poati-ţ’ aud gura vreodatâ!”... Ha, ha, ha! Aşa câ, Ion îi mut, când îi vorba di primar!
-Da taşi, 'ăi Ghiorghi! Da când ti-o prins şî pi tini cu căruţa? Mmm? Cum o fost?
-Cum sî şii? Ca la tini! Ha, ha, ha!... Ia las-o, dom’ Riemus!... Doamna Licuţa! Ia puni matali di câti-o cinziacî, cî i-o şi săti şî lu' dom’ Riemus. Dau eu. Dau la tăţ'! Şî la primar şî la secretar şî la consilieri, dau la tăţ'! Ha, ha, ha... Câ tăţ au asoşiaţîi! Tăţ pi schinarea noastrî!...
-Păi vedeţi, nea Ioane şi nea Gheorghe! Dacă v-aţi uns cu slănina altuia! Acum trebuie să tăceţi, că v-a făcut din deget! Acuma sunteţi chit!...
-Ba nu, dom’ Riemus! Nu sîntem chit diloc! Păi pi mini m-o prins cu o traistâ şî iel beleşti tătî comuna, că ni ari aproapi pi tăţ' la mânâ! Mă compar ieu cu iel?
-Da taşi, 'uăi Ioani! Asta iesti! Fişticari furâ la nivelu’ lui! Tu n-ai nic' altşeva dicât schinaria şî traista: furi cu traista pi schinari! Ieu am căruţâ, fur cu căruţa! Iel ari tractor cu remorcî: furâ cu remorca!...
-Cu remorşili, Ghiorghi, cî n-ari numa’ una!
-Păi vedeţi! Aveţi dreptate! Fiecare fură la nivelul lui. Şi cu cât nivelul e mai mare, cu atât sumele furate sunt mai consistente. Şi nimeni nu poate zice nimic, atâta timp cât toţi cei ce văd, s-au murdărit la rândul lor! Ce-ar fi să nu mai puneţi mâna pe nimic din ceea ce nu vă aparţine! Aţi rămâne curaţi şi aşa aţi putea să-i trageţi de mânecă pe cei ce fură cu adevărat!
-Apăi, domnu’ Riemus, mata vorbeşti din cărţ', din bibliotecâ! Noi vorbim diriect din viaţâ, din sat! Dacâ nu pui mâna, cât di puţân, în fiicari zî, câti olecuţâ, mori di foami’, dom’le! Câ nu poţ' sâ trăieşti cu cât îţ' dau ‘iştia!...
Concluzia?
Noi la politicieni le cam dăm. Deci noi ne respectăm partea noastră din convenţia socială încheiată cu persoanele în cauză. Mai cu voie, mai fără voie. Pentru ei nu-i nici un bai, că dacă nu obţin de la noi prin convingere, ceea ce vor, îşi votează ei singuri avantajele şi privilegiile. Asta doar aşa... ca să ne dovedească superioritatea. Să ne demonstreze că sunt, într-adevăr, cei mai buni dintre noi. Chiar şi la golănii. Mai ales la golănii!
Dar ei? Ce avem noi, în schimb de la ei?
Dragii noştri conducători au studiat "Teoria culpabilizării în masă", au pus-o în aplicare "ca la carte" şi acum ni se induce subtil ideea că noi suntem de fapt de vină... că din cauza faptului că noi suntem incorecţi nu avem dreptul să comentăm.
Bombardaţi zilnic pe toate canalele de media, cu filme, reportaje, ştiri ba chiar şi cu muzică care fac apologia violenţei, a furtului, ţepelor, violurilor şi înşelăciunii de parcă ar fi virtuţi supreme ale rasei umane, elemente indispensabile din decorul cotidian, românii s-au obişnuit cu micile găinării, (pe care în termeni eleganţi le alintă prin sintagma: "mica criminalitate"), într-o aşa măsură încât a devenit insesizabilă. Asta s-a şi vrut!
Crearea în rândurile populaţiei a unei stări de sărăcie şi de subcultură, prin care aceasta să devină dependentă de “mica ciupeală”. Inocularea conceptului “sănătos” că “găina de unde scurmă, de acolo mănâncă” şi că trebuie să mergem la serviciu cu convingerea că acolo “dacă nu curge, pică”!...
Şi-apoi cum să iei atitudine, cum să ieşi în faţă şi să arăţi cu degetul când tu însuţi, chiar dacă din alte motive, întemeiate poate şi cu siguranţă la un alt nivel valoric, eşti pătat! Au făcut în aşa fel încât nevoile să ne împingă să ne murdărim...
Românii s-au obişnuit atât de mult cu violenţa şi cu sângele de pe ecrane, încât au ajuns şi în viaţa reală la "performanţa" de a nu mai fi impresionaţi de aceste fapte teribile care sunt crima, violul şi jaful. Şi dacă nu mai sunt impresionaţi, de ce să mai reacţioneze?... "Asta este! Aşa s-a ajuns în zilele noastre! N-ai ce să-i faci!"
S-a ajuns la “vaccinarea” populaţiei prin găinăreli, pentru a fi inertă la marile epidemii de devalizare, devastare şi lichidare a economiei naţionale.
Politica are aşadar costuri practice şi beneficii, din păcate, doar teoretice...
Ori de câte ori veţi vedea un afiş electoral mare, bine tipărit, reprezentând un tip cu o expresie foarte convingătoare care vă cere votul, să ştiţi că un colţişor din acel afiş e făcut din banii care lipsesc din alocaţia copilului dumneavoastră.
Ori de câte ori veţi vedea un banner, suspendat de-a latul şoselei, care vă îndeamnă să votaţi cu un anumit partid sau cu o anumită persoană, să ştiţi că un colţişor de acolo e făcut din banii care lipsesc din pensiile părinţilor şi bunicilor dumneavoastră.
Ori de câte ori veţi vedea la TV, sau auzi la radio, un spot electoral, când veţi primi în cutia de poştă o scrisoare personalizată sau un manifest, din partea unuia sau mai multor politicieni, puteţi fi siguri că l-aţi plătit deja cu banii care lipsesc, prin impozitarea excesivă, din salariul dumneavoastră.
Partidele, politicienii şi administraţiile, de la toate nivelurile, prin lipsa lor de patriotism şi de spirit civic, prin lăcomie, clientelism, incompetenţă şi indiferenţă, se constituie într-o enormă risipă de resurse şi de privilegii.
Poate nu toţi. Dar marea majoritate, cu siguranţă!
Iar nouă, atât timp cât ne vom simţi “cu musca pe căciulă”, ni se va pune “pumnul în gură”!...
......................
P.S. = S-a dorit pastrarea libajului original in povestirea redata din doua motive:
Primul, pentru a ne reaminti de scrierea lui Dimitrie Cantemir, conform careia:
"Nasc si la Moldova, oameni!".
Al doilea motiv este unul absolut contemporan: incearcarea de a-i face pe domnii intelectuali sa simta, citind aceste randuri, ceea ce simt mai tot timpul marea majoritate a taranilor romani (si nu numai), ascultand discursurile domniilor lor.
Stimati domni intelectuali! Mai indreptati-va gandurile si spre "talpa tarii"!
* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu