sâmbătă, 24 august 2019

Serviciile competente se obțin doar pe bani

de Remus Constantin Raclău


  Mi-a atras atenția o postare de pe FB, în care ni se înfățișează o fotografie a unei distinse doamne sub titlul unui articol care prezenta, în mod tendențios, declarația de avere a doamnei respective.
    Iată linkul către articolul cu pricina, împreună cu comentariile mele:

  
Comentariu: 

     Da ... Când or să înţeleagă românii că ,,, competența are un preț ?...

 Femeia asta, nu mi-e rudă şi nu mi-e simpatică, dar nici antipatică : mi-e absolut indiferentă !

     Dar ... pe cei care ”se revoltă” vin să le subliniez: ”Doamna în cauză e judecător la ”Curtea Constituţională” a României! E cel mai înalt for al justiţiei din România.

     Acolo ajung maximele competenţe în materie de legi şi norme legislative din România, şi acolo se rezolvă cauzele legate de constituţionalitatea unor legi. Practic e organismul care, printre altele, validează din punct de vedere constituţional legile emise de Parlament, şi de toate entităţile statale care emit norme şi regulamente.

     Asta presupune o competență juridică de cel mai înalt nivel, și o experiență cel puțin decenală, pe funcție de magistrat!

     I-aş întreba pe ”distinşii” contestatari ai salariului doamnei din fotografie (chiar, mă întreb de ce i-au dat fotografia? a furat ceva sau doar ca să se vadă cumva că nu e simpatică şi că, în consecinţă ar fi cumva ... neretribuibilă la acest nivel) ?), dacă ştiu cumva cât câştigă un avocat bun în Bucureşti?

      Nu ştiţi?

 Vă spun eu: de cel puţin zece ori mai mult!!!

      De ce atât de mult? Pentru că rezolvă nişte cauze/conflicte comerciale între privaţi! 

     Şi-atunci, cum credeţi că statul îşi poate asigura serviciile (indispensabile unui stat serios şi funcţional) unor specialişti de prima mână, altfel decât plătindu-i în mod corespunzător funcţiei, responsabilităţii şi competentei dumnealor??? Pentru că în caz contrar, ce i-ar împiedica pe acei magistraţi/jurişti de prima mână, să renunţe la magistratură şi să meargă în privat ca avocaţi în Barou şi să câştige de zece ori mai mult, sau chiar mai mult, în funcţie de natură şi valoarea cauzelor în care pledează. Deci: Valoarea se plăteşte! Şi doar nulităţile absolute nu înţeleg sau se fac că nu pricep, dintr-o invidie imbecila şi impotenţă, ca serviciile de un anumit nivel au un anumit cost! Dar ei, la o adică, nu merg la un ciubuc, dacă nu iese gras ...

     ”Vrem o ţară că afară”, dar guvernată de oameni ”ca la noi” şi deservită de specialişti plătiţi după bunul plac al inculţilor şi al incompetenţilor invidioşi şi  răutăcioşi.

Ştiţi cu cât e plătită funcţia asta în alte ţări?

     Aha!... Nu Știți? Atunci vă spun eu: ”E plătită exact atât cât merită plătită o funcţie de prestigiu, la acest nivel, într-o ţară civilizată şi care îşi respectă cetăţenii şi valorile. Într-o tară care îşi plăteşte funcţionarii de valoare pentru a-i asigura o bună funcţionare şi a-i ţine departe de tentaţiile mitei şi a conflictului de interese ...

     O să avem ”o ţară că afară”, când o să avem şi cetăţeni inteligenţi, cu o conştiinţă civică şi o cultură socială ”ca afară”, care nu mai pun botul la prosteala ziariștilor de doi lei care ar publica-o și pe măm icuța lor goală, dacă ar ști că asta le-ar vinde ziarul!

Și până o să avem astfel de cetățeni: ”Bagă maneaua, vere ! Ba, nu ! Bagă mai multe : Fără număr, fără număr” !...

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

vineri, 16 august 2019

Ce stii versus ce faci

de Remus Constantin Raclău

Ideea postării de față a plecat de la o postare pe fb care suna cam aşa:
”Un inginer a fost chemat să repare un calculator.Stând în fața ecranului, apăsând câteva taste, dădu din cap, mormăi ceva pentru sine și îl opri.Scoase o șurubelniță mică din buzunar și întoarse pe jumătate un șurub mic. Apoi a pornit din nou calculatorul și a descoperit că funcționează perfect.Proprietarul companiei a fost fericit și s-a oferit să plătească factura pe loc.- "Cât vă datorez?" întrebă el- „În total o mie de euro”- "O mie de euro?! O mie de euro pentru câteva minute de muncă?! O mie de euro, pur și simplu pentru că ai întors un șurub mic ?! Știu că acest super calculator costă mult și este important pentru munca noastră, dar ... o mie euro este o sumă nebună! Voi plăti doar dacă îmi trimiteți o factură detaliată care justifică perfect această sumă! "Tehnicianul informatic a dat din cap și a plecat.În dimineața următoare, președintele a primit factura, a citit-o cu atenție, a clătinat din cap și a procedat la plata fără întârziere.Conținutul facturii:Servicii oferite:- Strângere un șurub: Euro 1- Să știi ce șurub trebuie strâns: Euro 999.” 
Această poveste este dedicată profesioniștilor care în fiecare zi se confruntă cu disprețul celor care prin propria lor ignoranță nu reușesc să înțeleagă valoarea cunoștințelor profesionale. 
Morala: câștigi pentru ceea ce știi, nu pentru ceea ce faci.”

Ceva mi s-a părut în neregulă, astfel încât am comentat în felul următor:

     ”Nimic mai fals ... Ştiu ..., o să ziceţi că mă dau deştept, că ..., bla, bla, bla !...  
     În primul rând, este o prelucrare a unui banc american referitor la înfundarea unei ţevi de evacuare a ... rahatului de pe un submarin atomic. Dar asta nu schimba esenţa; aşa că, voi continua: 
     În al doilea rând nu e relevant şi suficient să ştii ce şurub să strângi, ci mai degrabă trebuie să ştii pentru ce îl strângi; ce funcţionalitate normală împiedica acel şurub insuficient strâns. 
 Şi ca să fie eroarea şi mai frapantă, concluzia e perfect falsă, întrucât ... 
... nu eşti plătit pentru ceea ce ştii să faci, ci pentru ceea ce faci efectiv, pentru un serviciu concret, la un moment oportun, cerut de client şi considerat de acesta absolut necesar: eu cunosc bine, în mod concret şi practic 7-8 meserii, dar lucrez pe camion şi sunt plătit doar pentru a duce marfa cu acest camion, dintr-un loc în altul, la cererea clienţilor... 
      Nimeni nu mă plăteşte pentru nimic altceva, deşi ştiu să fac alte 6-7 meserii la un nivel foarte bun şi eficient. Nimănui nu-i pasă de ceea ce ştii în general ci de ceea ce ştii în legătură cu meseria şi funcţia pentru care eşti angajat. 
     Angajatorii plătesc rezultate, şi disponibilitatea de a le aduce, nu competențe pur teoretice, nepuse niciodată în practică !... 
     Un medic, dacă lucrează ca instalator, va fi plătit pentru schimbarea robinetului, nu pentru că ştie medicină ... chiar dacă o ştie la un nivel de excelență, pentru că pe clientul cu robinetul stricat prea puţin îl interesează dacă ”instalatorul” cunoaşte medicina; pe el îl interesează să nu-i mai curgă robinetul şi ... atât! Dacă ”instalatorul” e medic sau astronaut sau fizician, sau grădinar, pe el nu-l încălzeşte cu nimic; pe el îl interesează să nu-i mai curgă robinetul !...Și dacă nu-i mai curge, atunci asta plătește: lucrarea prin care robinetul a fost repus în justa lui funcționare ... 
     Sunt oameni care ştiu să facă un singur lucru în viaţă, un lucru care se cere şi de care este nevoie. El nu mai ştie nimic altceva, dar acel lucru la care se pricepe îl face foarte bine. Ştie că se pricepe şi e bucuros să facă acel lucru; îi place că ştie şi mai ales îi place să vadă fericirea de pe chipurile clienţilor săi, când aceştia văd lucrul bine rezolvat.Meseriaşul ăsta ştie să facă bine acel lucru şi cel mai important este faptul că este dispus să îl facă exact atunci când clientul are nevoie, şi în locul în care acel client are nevoie. Deci ştie şi face !... Şi el este întotdeauna plătit pentru rezultatul concret al muncii sale : clientul mulţumit şi total satisfăcut plăteşte bine !  
     Aceşti oameni sunt oameni de o anumită valoare pentru societate, întrucât îşi pun cunoştinţele lor (atâtea câte sunt ele - multe, puţine, nu contează) în slujba semenilor lor, iar aceştia din urmă îi răsplătesc material pentru aceasta ... 
     Pe de altă parte, sunt oameni care ştiu ... 7-8 meserii, alţii chiar zece..., nu contează!... Plus că se poate întâmpla să aibă cunoştinţe teoretice din alte o sută de meserii ..., plus o cultură generală de excepţie: au citit toată ”Bibliotecă din Alexandria” (sic!...) şi o ţin minte pe de rost, şi tot pe de rost recită citate din toţi marii învăţaţi ai lumii. 
     Dar ei, fie că se consideră mult prea buni pentru a merge să lucreze undeva, fie că nu sunt dispuşi să facă ceva practic, sau poate fi că nu au simţ practic pentru nimic, nici măcar pentru a transmite cuiva măcar o parte din cunoştinţele sale, să predea ceva cuiva în calitate de profesor, sau să dea consultanță cuiva care ar avea nevoie de o anumită ramură a cunoştinţelor sale dintr-un anumit domeniu.Ei ştiu multe chestii, şi sunt mândri şi orgolioşi de asta, dar ţin totul pentru ei!... Nu împărtăşesc nimic nimănui, nu fac nimic pentru nimeni, nu pun nimic în practică! Nimeni nu beneficiază cu nimic de pe urma lor şi cu toate astea ei se plâng că nimeni nu le recunoaşte meritele, nimeni nu le recunoaşte şi nu le apreciază ştiinţa, cunoştinţele şi vasta lor cultură generală! Şi nici nu au cum, deoarece ei nu îşi pun cunoştinţele în slujba nimănui şi prin urmare nimeni nu poate şti sau spune sau evalua, cât de inteligenţi sau de învăţaţi sunt aceştia, dacă ei ţin totul doar pentru ei. Acestea sunt cunoştinţe seci și neproductive întrucât nefiind puse în aplicare, nu produc efecte faţă de nimeni şi-atunci din punct de vedere social sunt considerate inutile.
     Valoarea socială a unor astfel de cunoştinţe este nulă, iar deţinătorii lor sunt persoane asociale lipsite de spirit practic care au făcut o serie de acumulări doar de dragul de a-şi satisface orgoliul lor intelectual, pentru a-şi demonstra lor înşişi că pot învăţa şi acumula, şi că acum ştiu. Dacă le-ar trece cumva prin cap să publice o sinteză a ceea ce ştiu, şi dacă vor fi capabili să le dea o latură practică, să facă în aşa fel încât cunoştinţele lor să devină utile cuiva, cândva, adunând informaţii şi cunoştinţe din mai multe domenii şi focalizându-le pe diferite teme de interes public sau măcar ştiinţific, atunci aceştia spot deveni persoane cu o anumită valoare socială, cuantificabilă în funcţie de utilitatea socială - teoretică sau practică - a studiilor făcute publice .

Cât despre faptul că : 
”Această poveste este dedicată profesioniștilor care în fiecare zi se confruntă cu disprețul celor care prin propria lor ignoranță nu reușesc să înțeleagă valoarea cunoștințelor profesionale.”
 ... mă rezum la a zice că fiecare om este responsabil de valorizarea informaţiilor și a cunoştinţelor deţinute prin oferirea serviciilor de care sunt capabili la un preţ just, conform cu timpul necesar învăţării teoretice, cu timpul de muncă efectivă, cu cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii depuse ! Pe scurt: decât să munceşti degeaba, mai bine stai degeaba!

Chestie non valabilă în operele de caritate !...

Concluzia: 
Măi băieţi, şi fete!... Nu mai preluaţi tot ceea ce se publică spre împrăştiere, fără a le trece mai întâi prin filtrul propriei gândiri şi experienţe de viaţă !

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

sâmbătă, 3 august 2019

Plecați bă, dracului, acasă !...


de Remus Constantin Raclău

     În legătură cu răpirea, violul și suspiciunea de crimă (conform legilor, fără cadavru nu se confirmă crima!!!) curg în continuare râuri de cerneală și se tocesc mii de taste de computer. De aceea, în cele ce urmează, voi fi cât se poate de concis și clar .

     Judecătorul și procurorul de caz ar trebui acuzați public nu doar de ”Omor prin imprudență” ci și de ”favorizarea infractorului”, iar polițiștii de la poartă, de neglijență criminală în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, întrucât, ei toți, i-au dat criminalului, în mod voluntar răgazul necesar comiterii crimei și ștergerii urmelor!...

     L-aș întreba, în calitate de simplu cetățean plătitor de impozite, pe ”supercompetentul” ăla de magistrat, care a decis că se intervine doar după ora șase dimineața, ce probe are pentru a dovedi faptul că avea certitudinea că suspectul (i-aș fi zis criminal sau violator sau psihopat, dar nu dețin probe în acest sens) nu-și va duce la îndeplinire planurile sale decît după ora șase ???

     Are lejeritatea să se justifice spunând că legea prevede că nu se intervine în forță decât în caz de flagrant ...

     Păi și ceea ce s-a întâmplat ce era: ”o acțiune de violență în curs de desfășurare, o răpire de persoane, cu viol confirmat de victimă prin apel de urgență și care se putea repeta ori de câte ori voia mușchiul celui care a răpit-o”!...

     Păi, dacă nici ăsta nu constituie un flagrant atunci ce mai este flagrantul ???

     Aaaa!... Sau poate baștanii ăștia din ministerele de justiție și interne consideră flagrant doar acțiunile înscenate de ei ..., alea în care arestează ”suspecți” care iau bani marcați pe care scrie cu vopsea fluorescentă ”șantaj” sau ”mită” ... că altfel nu se explică, și-atunci nu poate fi decât asta: ”doar noi facem flagrante, infractorii nu!...”

     Și mai este o chestie care îți dă fiori: Se vorbește de faptul că nu puteau interveni fără să aibă certitudinea identității victimei !!!

     Băi, oameni buni! În ce țară trăim, și în ce secol??? La ce vă trebuie, băi, confirmarea identității victimei? Care e logica, măi, inteligenții lui pește? Adică dacă era o altă fată ați fi avut dreptul de a interveni mai repede??? Sau să nu interveniți deloc, pe ideea că: ”Nu domnule, nu e fata pentru care am primit ordin să intervenim, și-atunci nu ne interesează, că nu mai e cazul nostru!... Noi putem să plecăm liniștiți acasă că nu pentru fata asta am fost trimiși, iar criminalul, sau violatorul, sau traficantul, sau ce mama dracului o fi el, dacă nu e cu fata pentru care avem ordin și am primit misiune, poate să facă ce vrea și ce l-o duce capul, că noi nu pentru cazul ăsta am fost trimiși să intervenim!...”

     Băi, oameni buni, sunt țări în care POLIȚISTUL ARE OBLIGAȚIA LEGALĂ, în calitatea sa de oficialitate publică, SĂ INTERVINĂ ATUNCI CÂND CONSTATĂ O ILEGALITATE, CHIAR ȘI ATUNCI CÎND NU ESTE DE SERVICIU, CÎND ESTE ÎN CIVIL, SAU CHIAR ÎN CONCEDIU !...     


     Iar la noi, unii polițiști își permit să stea la poarta suspectului, în uniformă și în timpul serviciului, având informația că înăuntru se află o fată răpită, cu viol confirmat de victimă în mod oficial prin apel la numărul național de urgență 112 ???...

     Băi, băieți!... A murit o copilă!... Aveți curajul să vă uitați în oglindă ?...

RUȘINE, RUȘINE, RUȘINE domnilor, RUȘINE !...

     Acesta este REZULTATUL BULVERSĂRII ÎNTREGULUI SISTEM LEGISLATIV, prin legi care se suprapun sau se intersectează cu alte legi și norme sau proceduri pe care le diminuiază sau le anihilează parțial sau total, fapt care îi pune în dificultate pe oamenii de ordine și intervenție, PRODUCÂND INHIBIȚIA ORGANELOR DE ORDINE DIN MINISTERUL DE INTERNE, care nici ei nu mai știu cum și când au voie și dreptul să acționeze, fără teama de a risca să fie ACUZAȚI DE ABUZ ÎN SERVICIU riscînd la rândul lor pușcăria și cariera !...

Concluzia este una, simplă și clară:

JOS CU INCOMPETENȚII , CORUPȚII, PILOȘII ȘI NEOMENOȘII DIN INSTITUȚIILE OFICIALE ALE STATULUI ROMÂN!...


DIN TOATE INSTITUȚIILE!...



* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"