La dreapta judecata !

La un seic arab se prezentara intr-o zi doi beduini spre dreapta judecata.

Unul dintre ei zise:

- Prea inteleptule seic! Sunt un beduin cinstit care strabate desertul in lung si-n lat pentru a transporta cu caravana mea de camile toate cele de trebuinta prin diversele oaze din nemarginitul nisipurilor. La ultima calatorie dupa un scurt popas de odihna, m-am trezit cu un alt beduin, care strabatea desertul pe jos doar cu o desaga in spate, ca s-a asezat la umbra unei camile de-a mele. Cand l-am vazut l-am invitat sa-mi plateasca serviciul de umbra oferit de camila mea iar el a refuzat, asa ca l-am adus in fata luminatiei tale spre dreapta judecata. Nu-i asa ca din moment ce a beneficiat de umbra camilei mele imi datoreaza o plata?

Seicul, dupa o foarte scurta chibzuiala ii raspunse:

- Da, omule, ai dreptate! Calatorul trebuie sa-ti plateasca umbra camilei! Tu calatorule, ce-ai de zis?

- Prea inteleptule seic! Eu nu-s un om bogat. Mergem si eu ca tot omul liber prin desert, si la un moment dat am obosit si am decis sa ma opresc ca sa ma odihnesc. Din intamplare, in acelasi loc in care am obosit eu erau asezati spre odihna atat proprietarul caravanei cat si toti oamenii si camilele lui. Din absoluta intamplare! Mi-am spus ca desertul e mare si ca daca nu-i place prezenta mea, cum eu sunt un om liber si nu are nici o putere asupra mea, poate sa-si mute caravana sau cel putin camila in dreptul careia m-am oprit absolut din intamplare, ceva mai incolo. Nu-i asa ca fiind un om liber, sunt liber si sa ma asez oriunde in desert? Ce vina am eu ca acolo unde s-a intamplat sa obosesc se gasea din intamplare si camila beduinului aici de fata? Si daca nu voia sa-si lase camila sa-mi faca umbra, desertul e mare, putea sa-si mute camila oriunde altundeva... In lumina celor ce le-am zis, nu-i asa ca nu datorez nimic nimanui?

Si din nou dupa un moment de reflectie, seicul judecator raspunse:

- Da, calatorule, ai dreptate! Ca om liber esti liber sa te asezi spre a te odihni, oriunde in desert !

In acest moment, sfetnicul seicului se apleca si-i sopti la ureche:

- Prea inteleptule seic! Nu se poate ca amandoi sa aiba in acelasi timp dreptate!

La care prea-inteleptul seic, ii raspunse intorcandu-se usor spre el pentru a-l privi in ochi:

- Da! Si tu ai dreptate !...


Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"