marți, 14 decembrie 2021

Democraţie şi libertăţi

de Remus Constantin Raclău


Societatea presupune convieţuire.

Convieţuirea presupune, un set inevitabil de interacțiuni - relativ continui și constante - între membrii comunității.

Libertatea deplină a membrilor societății înseamnă anarhie.

Anarhia înseamnă că fiecare individ, poate face orice, oricând și oricum, fără a-i păsa nicidecum de consecințele acțiunilor sale asupra semenilor săi și asupra mediului înconjurător.

O astfel de atitudine și un astfel de comportament prezintă un risc uriaș de a provoca daune materiale și de a pune în pericol viața, sănătatea și integritatea fizică sau psihică a celorlalți membri ai comunității.

Concretizarea acestor daune și riscuri degenerează în mod inevitabil în conflicte și confruntări, iar acest lucru este de neacceptat într-o societate civilizată.

Ar fi de dorit, dacă nu cumva chiar imperativ, ca aceste interacțiuni să fie pașnice, armonioase, reciproc utile și avantajoase.

Acest deziderat presupune o convenţie intre toţi membrii unui grup social asupra unui set de valori de respectat, care să facă posibil traiul în comun.

Prin urmare, democraţia înseamnă instituirea unui set de reguli asumate de toți membrii comunității.

Regulile înseamnă limitarea libertăţilor individuale atunci când acestea afectează/atinge/violează libertățile altor concetățeni.

Democraţia exclude așadar libertatea deplină.

Astfel, într-o societate democratică, omul nu are doar drepturi ci și obligații.

Drepturile sunt reprezentate de o serie de avantaje pe care le obţii din partea societăţii, în timp ce obligaţiile sunt concesii pe care am convenit să le facem față de societate.

Prin urmare, democrația presupune responsabilitatea fiecărui individ prin autocenzură și autodisciplină.

Democraţia înseamnă un echilibru între drepturi şi obligaţii, astfel încât membrii societăţii să beneficieze de o stare optimă de confort social, protecție și împlinire.



* Pentru că ideea de bun simț nu e a mea și nu-i a voastră, Ci a strămoșilor mei, Și a strămoșilor - strămoșilor mei, Din veacul vecilor !...

joi, 2 decembrie 2021

Gânduri de 2 Decembrie ...

ale lui Remus Constantin Raclău


Gata !...
A trecut ziua României !

O zi pe an ne iubim, ne respectăm și ne batem cu cărămida-n pieptul de aramă - cel cu șapte vieți - ca să vadă și să audă toată lumea, cât suntem noi de patrioți și de iubitori de neam, de țară, de partid și de popor (și eventual) și de "iubitul conducător"!

Dar gata ... Pfiuuuu!... A trecut !...
Ne-a trecut !...

De azi reintrăm în "normalitate"...

În acea normalitate care ne face să ne călcăm in picioare la cozi; care ne îndeamnă necontenit să ne bârfim, să ne invidiem, să ne codoșim, să fim egoiști până la sânge și să "ne vedem de ale noastre", durându-ne-n cot de toți și de toate...

În acea "normalitate" în care ne place democrația - dacă chestia asta ne aduce vreun avantaj sau vreun drept direct - și în care o urâm (pe aceeași democrație, desigur) dacă îndrăznește cumva să ne aducă aminte (măcar) de obligații și îndatoriri ...

În acea "normalitate" în care iubim libertatea câștigată prin luptă cruntă de alții, dar în apărarea căreia nu mișcăm la nevoie niciun deget, în care iubim efectele libertății atât timp cât acestea ne permit să facem nestânjeniți tot ceea ce ne trece prin cap, dar în care nu ne mai place dacă ni se impune să ținem cont și de libertățile altora ...

În acea "normalitate" în care așteptăm să ne vină totul de-a gata, să ne pice para mălăiață, de undeva de sus, prin efortul, implicarea și inteligența altora, că deja..., noi suntem cetățeni europeni și avem drepturi, dar nu mai suntem nici români, dacă 'chestia" asta ne impune și obligații ...

În acea normalitate în care ... și-n care ... și ... tot așa - în care ne știm cu toții hachițele și-n care nimeni nu face nimic pentru a (ne) scăpa de ele ...

Apăi dacă asta e normalitatea pe care nu o vrem, dar pe care o trăim și care ne trăiește, atunci eu aleg sa fiu ...
... ANORMAL !...


 * Pentru că ideea de bun simț nu e a mea și nu-i a voastră, Ci a strămoșilor mei, Și a strămoșilor - strămoșilor mei, Din veacul vecilor !...

joi, 11 martie 2021

Temperatura șoferilor în pandemie

 de Remus Constantin Raclău


     Convorbire pe net cu un amic din România, referitor la activitatea mea de șofer pe timp de pandemie : 

- Temperatura ți-o iei ???? 

- Nu. În majoritatea destinațiilor de livrare sau de încărcare, ți-o iau ei ...  Nu intri pe poartă dacă ai mai mult de 37,2 ...
     Sunt scannere de măsurare a temperaturii, fără contact, le apropie de cap, pana la doi-trei-patru centimetri și te scanează . Mai sunt și dispozitive de măsurat temperatura, de tip tabletă, la care trebuie să te uiți ca în oglindă, și care, dacă e cazul, țipă la tine să-ți ridici masca și pe nas, nu numai pe gură ... 

     Unora dintre cei care ne măsurau temperatura le-am zis că operațiunea asta e ..., frecție la picior de lemn, pentru că temperatura de pe frunte depinde într-o destul de mare măsură și de temperatura ambientului.
     Spre exemplu, într-o dimineață aveam 35,2. Ăia au zis ca e bine !
Eu le-am răspuns că habar n-au ce vorbesc : ”Cum să fie, băi, bine? Că dacă aveam cu două grade mai puțin, se cheamă că aș fi cadavru ambulant !” 
     Afară era destul de rece, și era și normal ca într-o sută de metri de mers pe jos până la ”portinerie”, să mi se răcească fruntea! 

     La frate-miu în schimb s-a întamplat exact invers: i-au luat temperatura ziua în amiaza mare, pe un soare superb și s-a constatat că testerul indica o temperatură de 37,6 ... În consecință, nu l-au lăsat să intre !
     Le-a explicat cu calm că a mers cu fruntea în soare și le-a spus că poate demonstra eroarea. S-a dus la baie, s-a spălat pe ochi cu apă rece și când s-a întors le-a cerut să îi ia din nou temperatura. De data asta avea 36,3.
     Normal că nemaiavând motiv de refuz, l-au lăsat să intre ! 

     Dar cum și frate-miu e șugubăț rău de tot, nu s-a lăsat până ce nu le-a explicat că cea mai co-rectă temperatură se ia cu termometrul în fund, că acolo e temperatura constantă, fără pericol de influențe termice din exterior ! 

     Problema e că, pe deoparte, încă nu s-a inventat un astfel de instrument, iar de cealaltă parte, dacă s-ar inventa, acestea ar trebui să fie în mod obligatoriu, de unică folosință și ... nu se știe dacă le-ar conveni să folosească acest tip de termometre, de unică folosință ... rectală ! 
 
     Nu de alta ..., dar s-ar putea ca unii ..., să se simtă atât de bine cu ele în fund, încât ..., să refuze să și le mai scoată !!!

 


* Pentru că ideea de bun simț nu e a mea și nu-i a voastră, Ci a strămoșilor mei, Și a strămoșilor - strămoșilor mei, Din veacul vecilor !...