sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Cugetare privind furatul la români

de Remus Constantin Raclău

     Vom trăi mai bine atunci când vom fi în stare să acceptăm realitatea, oricât de crudă şi de dezonorantă ar fi ea. Aceasta este prima condiţie de vindecare: diagnosticarea corectă a "bolii"! Doar acceptând existenţa bolii, acceptând adevărul realităţii care ne înconjoară vom fi capabili să găsim antidotul potrivit pentru ameliorarea simptomelor care ne alterează existenţa.

     Să vedem mai întâi, de unde, ce, si mai ales, de la cine - se fură ...

     "Cel de la care se fură" a fost - 
”pe vremuri”- STATUL. Statul care ne fura pe noi; a fost CAP-ul care ne-a luat pământul cu forţa şi cât a funcţionat ne-a furat şi recolta. Ţăranul se alegea cu munca şi cu sudoarea, cu setea şi cu foamea, cu vântul nemilos, cu soarele torid, cu ploaia sau cu gerul... că ţăranul şi-a făcut datoria faţă de PĂMÂNT şi faţă de animalele de la "COLECTIV" pe orice vreme, primind în schimb doar atât cât să nu moară de foame - în viziunea "conducerii", şi de multe ori era insuficient. Aşa că ŢĂRANUL A "FURAT" DE FOAME... A "furat" ca să mănânce - produse ale muncii lui, DE PE PĂMÂNTUL LUI !!!...

     Orăşeanul muncea din greu la îndeplinirea "planului cincinal", băgând ore suplimentare la greu pentru care se alegea doar cu diplome şi insigne de fruntaş. Ba mai era chemat şi la "muncă patriotică" zisa şi "voluntară" pentru care se alegea doar cu evidenţierea la Gazeta de Perete. Aşadar se alegea mereu numai cu "onoarea"! Dar onoarea n-a ţinut nimănui nici de frig, nici de cald şi nici de foame, nicicând, mai ales că alimentele de la "Alimentara" erau la "cotă". O cotă inuman de neîndestulătoare. Şi ca să trăiască orăşeanul mai făcea şi el câte un ”CIUBUC", servindu-se câte puţin şi pe nevăzute din "avutul obştesc". C-aşa numea el "mica ciupeală" - ciubuc! Aşa că ŞI ORĂŞEANUL A FURAT DE FOAME - A "furat" DIN FABRICA LUI, din cele produse de el, strict si vital necesare lui si altora asemenea lui !!!...

     S-a "descurcat" fiecare la nivelul lui cum a putut. Românul a supravieţuit şi asta nu e rău... Problema e că genul ăsta de ”instinct de supravieţuire” dă un soi de ”dependenţă”, care în timp s-a transformat în viciu. Nu la toţi, desigur, vorbesc de nota dominantă... Odată devenit viciu, acesta s-a teleportat şi în noua epocă post revoluţionară, când proprietatea de Stat - a cetăţeanului adică, s-a "cedat" bucată cu bucată şi a trecut în buzunare private, pe căi mai mult sau mai puţin oneste.

Şi românul nu e orb.
Şi românul nu e surd.
Şi românul nu e prost!


     A văzut cum s-au făcut averile în România şi a văzut cum ruşinea, cinstea, corectitudinea şi onoarea, păstrate cu sfinţenie din moși strămoși, măresc diferenţa dintre ei - cei mulţi, corecţi și răbdători ... şi ceilalţi - puţini dar nesătui și cu ”tupeu”!

     A văzut cum ”Statul”, acea formă de organizare a unei societăţi civilizate pe baze de solidaritate, de ordine şi de lege, acel Stat căruia el i-a plătit cinstit şi regulat impozite, devine din ce în ce mai slab şi mai sărac. Şi s-a văzut ameninţat în însăşi existenţa lui.

     S-a văzut ameninţat fizic - el, ca individ şi familia lui - ca specie. Şi-a văzut ameninţat viitorul lui şi al copiilor săi. Şi ca orice tată responsabil s-a gândit îndelung la măsuri ce privesc existenţa lui şi a familiei lui. S-a gândit și s-a tot gândit, până a ajuns să se gândească 
la măsuri extreme.

     A văzut cum unii au ajuns din nou să fure de foame - pentru că nici nu-şi mai amintesc de când nu s-au mai simţit sătui, şi cum alţii fură la greu, din viciu - pentru că nu se mai satură niciodată, oricât de mult ar băga în ei şi oricâtă avere ar aduna, la adăpostul legilor croite parcă pe măsura hoților...

Şi-atunci ...

 ROMÂNUL  S-A  SIMŢIT  ÎNDREPTĂŢIT  SĂ  FURE 
  DE  LA  CEI  CARE  L-AU  FURAT !...



* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

vineri, 20 ianuarie 2017

Politica actuala: costuri versus beneficii

de Remus Constantin Raclau

Trăim într-un tip de organizare statală, guvernată de principii clare de tipul: îmi dai - îţi dau!

Şi din moment ce facem parte dintr-o societate umană, avem dreptul să ne pronunţăm, atât în legătură cu regulile pe care dorim să le respectăm, pentru prevenirea haosului şi al conflictelor, cât şi cu serviciile de care vrem să beneficiem ca membri al acestei societăţi. Şi este normal, ca noi, simpli cetăţeni, să avem dreptul să decidem, de comun acord, când, cât şi în ce mod să contribuim la buna funcţionare a comunităţii şi mai ales, cum să se investească banii pe care, din spirit de solidaritate socială şi simţ civic, îi punem la dispoziţia societăţii.

Şi cum suntem prea mulţi pentru a ne putea exercita aceste drepturi în mod practic şi eficient, am decis exercitarea acestora prin intermediul unor delegaţi, cei mai buni, mai capabili şi mai cinstiţi dintre noi, aleşi pe sprânceană din rândurile noastre, concetăţeni care după îndelungi consultări cu noi, să ne reprezinte interesele. Şi cum punctele de vedere privind căile de rezolvare a problemelor ce apar în administrarea treburilor obştii pot fi diferite este necesară o armonizare a acestora prin dialog. Aceste puncte de vedere au primit numele generic de politici şi în consecinţă i-am numit pe aceşti reprezentanţi - politicieni.

Politicienii au primit însărcinări diferite în funcţie de competenţele lor: unii se pricep la administrarea treburilor la nivel local, alţii, la nivel judeţean, iar pe cei mai buni şi mai valoroşi dintre noi i-am trimis să ne reprezinte interesele în capitală, la nivel naţional, într-un for suprem, pe care l-am numit “Parlament”, unde prin dialog, se face identificarea şi armonizarea tuturor intereselor comune ale societăţii, în ansamblul ei.

O vorbă din lumea larga zice că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită!

De regulă clasa politică este copia fidelă, în miniatură, a societăţii pe care o reprezintă. Politicienii nu sunt extratereştri. Nu au căzut din cer! Ce-i drept unii, par căzuţi din lună, dar din păcate nu din cer. Omenirea a cunoscut din fericire un politician căzut din cer dar acestuia nimeni nu are ai reproşa nimic. Ba dimpotrivă.

În schimb, politicienii care ne reprezintă sunt de-ai noştri. Sunt dintre noi. Au primit aceeaşi educaţie şi au moştenit, din păcate, aceleaşi metehne ca mai toţi dintre noi. Nu ne plac? Dar noi, ne placem? Avem noi dreptul să le cerem să fie altfel decât suntem noi înşine dispuşi să fim?

Putem noi să le cerem să se schimbe fără ca noi înşine să o facem. Politicienii nu sunt oameni de sacrificiu. Poate au “fost odată ca-n poveşti”. Au “fost ca niciodată”...

Să ne uităm din nou în oglindă şi să încercăm să răspundem sincer: suntem noi, oare, mai buni ca ei? E just să învinovăţim în bloc toată clasa politică? Şi mai ales: e just să învinovăţim DOAR clasa politică?

Să vă povestesc o scurtă întâmplare trăită într-un sat cu oameni gospodari dintre dealurile Moldovei.

Eram la magazinul părinţilor mei, magazin construit după tipicul rural, să aibă de toate, deci inclusiv un bar.

Într-o bună zi, dintr-o vară de acum câţiva ani, intră în bar doi consăteni, negri de supărare, bombănind furioşi şi scrâşnind din dinţi cu ciudă. După ce ne-am salutat, i-am întrebat ce s-a întâmplat de sunt atât de porniţi, şi împotriva cui.

-Ei, domnu’ Riemus, ci sî s-întâmpli? Iaca, treburi di-ali noastri di ţarani!

-Adică?

-Adicî dacî n-am cascat ochii la votari, căscăm acu’ buzunarili, ca proşti', ca sî sî serveascî dom’ primar cum şî cu cât vre’ iel!

-Ia zi, nea’ Ioane! Poate o scoatem împreună la capăt! Zi ce-aţi păţit şi poate oi fi în stare să vă dau vre-un sfat!

-Îi greu, domnu’ Riemus, îi greu! Ioti cî-i varî, îi vremea seşerişulu’ şî noi n-avem combini. O vinit unu’ din Balta Brăili' cu o combinî, vra să ni treieri grâu’ da’ nu-l lasî primaru’!

-Păi ce treabă are primaru’ cu grâul vostru?

-Ari, dom’ Riemus, ari! N-ar mai ave’!... Ari, cî primaru’ ari şî el combinî şî vre’ sî treieri iel, la tătî comuna.

-Şi matale ce-ţi pasă cine-ţi face secerişul? Ori primaru’, ori brăileanu’ nu-i tot aia?

-Păi nu-i, dom’le, nu-i! Cî primaru’ nostru vre’ dublu!...

-Ei, şi? Vorbiţi cu brăileanu’ şi faceţi treaba cu el.

-Păi aşa am vre’ şî noi, numa’ cî l-o trimis dom’ primar pi poliţai şî ista i-o şerut lu' brăileanu’ autorizaţîia! Brăileanu’ i-o aratat el şeva, ş-o zâs cî-i valabil în tătî ţara, da poliţaiu’ i-o zâs cî pi raza comuni’ X, îi trebui autorizaţîi speşialî, di la primării di la noi.

-Păi şi? Să meargă şi să ia autorizaţia şi gata!

-Nu-i gata di loc! Cî pentru autorizaţîi trebui sî depui şereri şî la şereri îţ' dă răspuns în triij di zâli, cî aşa o hotărât consiliu’ local, şî seşerişu’ sî terminî în dou’ săptămâni!

-Şi consiliu’ local cum o aprobat asta?

-Păi dacî tăţ' au asoşiaţîi cu tractoari şî combini! Cum sî şii ii di acord sî li vii unu’ din afarî sî li strâşi cărţâli! Ii şi mai mulg?

-Păi, măi nea’ Ioane, după mine treaba e simplă: mergeţi frumuşel la primar, la primărie, cu toţii şi-i puneţi în vedere că nu a procedat corect şi că nu sunteţi de acord să vă lăsaţi prostiţi de gaşca lui de şmecheri şi-i impuneţi respectarea legii şi eliberarea autorizaţiei de treierat pe loc, dacă este cumva nevoie de aşa ceva!

-Păi, brăileanu’ zâşi cî asta-i sîngura comunî undi i s-o şerut aşa şeva, di când sî ştii iel şî o zâs cî o treierat di la Brăila în sus, în tăti comunili şî nu i-o şerut nimeni nişi-o autorizaţâi localî, nic’!...

-Bun aşa! În cazul ăsta vă duceţi la primar cu toţii şi-i spuneţi să se lase de prostii şi să vă lase să trăiţi liniştiţi fără să-şi mai bage nasul în treburile voastre!

-Păi, eu m-aş duşi, dom’ Riemus, da nu pre' pot!...

-????

Am ridicat din sprâncene a întrebare... În locul lui a răspuns nea’ Gheorghe:

-Ha, ha, ha... Nu poati, dom’ Riemus, cî l-o prins toamna trecutî cu traista plinî di stiuleţ’ di pi câmpu' lu Mariţa lu Bălăiţî! Ş-al dracu’ primar, ştie cî nu-i câmpu' lui, ha, ha şî i-o făcut cu dej’tu ca la copchii şii mititei când fac pozni!... Şî i-o zâs: “Ioani, poati-ţ’ aud gura vreodatî!”... Ha, ha, ha! Aşa cî, Ion îi mut, când îi vorba di primar!

-Da taşi, 'ăi Ghiorghi! Da când ti-o prins şî pi tini cu căruţa? Mmm? Cum o fost?

-Cum sî şii? Ca la tini! Ha, ha, ha!... Ia las-o, dom’ Riemus!... Doamna Licuţa! Ia puni matali di câti-o cinziacî, cî i-o şi săti şî lu' dom’ Riemus. Dau eu. Dau la tăţ'! Şî la primar şî la secretar şî la consilieri, dau la tăţ'! Ha, ha, ha... Cî tăţ au asoşiaţîi! Tăţ pi schinarea noastrî!...

-Păi vedeţi, nea Ioane şi nea Gheorghe! Dacă v-aţi uns cu slănina altuia! Acum trebuie să tăceţi, că v-a făcut din deget! Acuma sunteţi chit!...

-Ba nu, dom’ Riemus! Nu sîntem chit diloc! Păi pi mini m-o prins cu o traistî şî iel beleşti tătî comuna, că ni ari aproapi pi tăţ' la mânî! Mă compar ieu cu iel?

-Da taşi, 'uăi Ioani! Asta iesti! Fişticari furî la nivelu’ lui! Tu n-ai nic' altşeva dicât schinaria şî traista: furi cu traista pi schinari! Ieu am caruta, fur cu caruta! Iel ari tractor cu remorcî: furî cu remorca!...

-Cu remorşili, Ghiorghi, cî n-ari numa’ una!

-Păi vedeţi! Aveţi dreptate! Fiecare fură la nivelul lui. Şi cu cât nivelul e mai mare, cu atât sumele furate sunt mai consistente. Şi nimeni nu poate zice nimic, atâta timp cât toţi cei ce văd, s-au murdărit la rândul lor! Ce-ar fi să nu mai puneţi mâna pe nimic din ceea ce nu vă aparţine! Aţi rămâne curaţi şi aşa aţi putea să-i trageţi de mânecă pe cei ce fură cu adevărat!

-Apăi, domnu’ Riemus, mata vorbeşti din cărţ', din bibliotecî! Noi vorbim din viaţî, din sat! Dacî nu pui mâna, cât di puţân, în fiicari zî, câti olecuţî, mori di foami’, dom’le! Cî nu poţ' sî trăieşti cu cât îţi dau ‘iştia!...


Concluzia?

Noi la politicieni le cam dăm. Deci noi ne respectăm partea noastră din convenţia socială încheiată cu persoanele în cauză. Mai cu voie, mai fără voie. Pentru ei nu-i nici un bai, că dacă nu obţin de la noi prin convingere, ceea ce vor, îşi votează ei singuri avantajele şi privilegiile. Asta doar aşa... ca să ne dovedească superioritatea. Să ne demonstreze că sunt, într-adevăr, cei mai buni dintre noi. Chiar şi la golănii. Mai ales la golănii!

Dar ei? Ce avem noi, în schimb de la ei?

Dragii noştri conducători au studiat "Teoria culpabilizării în masă", au pus-o în aplicare "ca la carte" şi acum ni se induce subtil ideea că noi suntem de fapt de vină... că din cauza faptului că noi suntem incorecţi nu avem dreptul să comentăm.

Bombardaţi zilnic pe toate canalele de media, cu filme, reportaje, ştiri ba chiar şi cu muzică care fac apologia violenţei, a furtului, ţepelor, violurilor şi înşelăciunii de parcă ar fi virtuţi supreme ale rasei umane, elemente indispensabile din decorul cotidian, românii s-au obişnuit cu micile găinării, (pe care în termeni eleganţi le alintă prin sintagma: "mica criminalitate"), într-o aşa măsură încât a devenit insesizabilă. Asta s-a şi vrut!

Crearea în rândurile populaţiei a unei stări de sărăcie şi de subcultură, prin care aceasta să devină dependentă de “mica ciupeală”. Inocularea conceptului “sănătos” că “găina de unde scurmă, de acolo mănâncă” şi că trebuie să mergem la serviciu cu convingerea că acolo “dacă nu curge, pică”!...

Şi-apoi cum să iei atitudine, cum să ieşi în faţă şi să arăţi cu degetul când tu însuţi, chiar dacă din alte motive, întemeiate poate şi cu siguranţă la un alt nivel valoric, eşti pătat! Au făcut în aşa fel încât nevoile să ne împingă să ne murdărim...

Românii s-au obişnuit atât de mult cu violenţa şi cu sângele de pe ecrane, încât au ajuns şi în viaţa reală la "performanţa" de a nu mai fi impresionaţi de aceste fapte teribile care sunt crima, violul şi jaful. Şi dacă nu mai sunt impresionaţi, de ce să mai reacţioneze?... "Asta este! Aşa s-a ajuns în zilele noastre! N-ai ce să-i faci!"

S-a ajuns la “vaccinarea” populaţiei prin găinăreli, pentru a fi inertă la marile epidemii de devalizare, devastare şi lichidare a economiei naţionale.

Politica are aşadar costuri practice şi beneficii, din păcate, doar teoretice...

Ori de câte ori veţi vedea un afiş electoral mare, bine tipărit, reprezentând un tip cu o expresie foarte convingătoare care vă cere votul, să ştiţi că un colţişor din acel afiş e făcut din banii care lipsesc din alocaţia copilului dumneavoastră.

Ori de câte ori veţi vedea un banner, suspendat de-a latul şoselei, care vă îndeamnă să votaţi cu un anumit partid sau cu o anumită persoană, să ştiţi că un colţişor de acolo e făcut din banii care lipsesc din pensiile părinţilor şi bunicilor dumneavoastră.

Ori de câte ori veţi vedea la TV, sau auzi la radio, un spot electoral, când veţi primi în cutia de poştă o scrisoare personalizată sau un manifest, din partea unuia sau mai multor politicieni, puteţi fi siguri că l-aţi plătit deja cu banii care lipsesc, prin impozitarea excesivă, din salariul dumneavoastră.

Partidele, politicienii şi administraţiile, de la toate nivelurile, prin lipsa lor de patriotism şi de spirit civic, prin lăcomie, clientelism, incompetenţă şi indiferenţă, se constituie într-o enormă risipă de resurse şi de privilegii.

Poate nu toţi. Dar marea majoritate, cu siguranţă!

Iar nouă, atât timp cât ne vom simţi “cu musca pe căciulă”, ni se va pune “pumnul în gură”!...
......................

P.S. = S-a dorit pastrarea libajului original in povestirea redata din doua motive:

Primul, pentru a ne reaminti de scrierea lui Dimitrie Cantemir, conform careia:

"Nasc si la Moldova, oameni!".

Al doilea motiv este unul absolut contemporan: incearcarea de a-i face pe domnii intelectuali sa simta, citind aceste randuri, ceea ce simt mai tot timpul marea majoritate a taranilor romani (si nu numai), ascultand discursurile domniilor lor.

Stimati domni intelectuali! Mai indreptati-va gandurile si spre "talpa tarii"!



* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

vineri, 30 decembrie 2016

Fabrica de lideri

Pamflet de Remus Constantin Raclău



Capitolul 1. Materia primă


Se caută printre papagalii cărora li se scurg balele pe la porţile partidelor, unul cât mai pleoştit şi cu cât mai multe bube în cap.
Se cheamă papagalul la o mică discuţie presărată cu întrebări de genul: “Vrei să fii băgat în seamă?” “Vrei să-ţi îngrijim bubele astfel încât să nu se mai vadă?” “Vrei să pari frumos şi deştept?” „Vrei să devii faimos şi bogat?”
Dacă papagalul este suficient de papagal şi răspunde pozitiv, este pus să ”jure că nu fură” decât pentru partid şi din acel moment intră la prelucrat.


Capitolul 2. Prelucrarea primară


Mai întâi este dus la "Atelierul cosmetic", unde i se fac băi de spălări de păcate şi i se ascund bubele sub un strat gros de pomadă în culorile partidului, subliniindu-i-se bineînţeles că în cazul unei eventuale schimbări a partidului, culorile se vor duce şi partidul “educator” va avea grijă ca bubele compromiţătoare să fie din nou vizibile, lucru valabil şi în cazuri extreme de indisciplină sau trădare.


Urmează o evaluare a arborelui genealogic al papagalului, precum şi al CV-ului său, in "Atelierul arheologic". Prezenţa întâmplătoare sau nu de urme de culori ale partidului în a pedigree-ul său reprezintă un plus de capital de încredere, dar nu este obligatoriu. Pe de altă parte, în lipsa acestora papagalul este considerat ca fiind al nimănui, fabrica având mână liberă şi drept de proprietate asupra lui în exclusivitate.
Dacă rezultatele evaluării nu sunt satisfăcătoare, specialiştii fabricii îi vor încropi un pedigree pe măsura aşteptărilor opiniei publice şi a viitoarelor funcţii avute în vedere spre a fi ocupate.


Apoi este luat în primire de ”Atelierul de învățământ” și trimis pe banii partidului la studii care să semene cât de cât a studii universitare, de preferat în străinătate, în locuri cât mai îndepărtate pentru a fi cât mai greu de verificat, şi care să sune cât mai convingător.
După ce papagalul este tuns, ras şi frezat, cu pedigree-ul prelucrat şi eventualul cazier ocultat, începe:


Capitolul 3. Procesul de prelucrare propriu-zis.


Mai întâi papagalul este trimis la „Atelierul mass media”.
Aici, specialiştii în materie de prelucrare limbaj îl vor învăţa să dea eficient din gură. Eficient pentru partid, desigur doar nu credeaţi că pentru interlocutor…


I se implementează fraze standard, presărate cu cuvinte pompoase dar golite de sens, care să sune bine dar să nu spună nimic, este învăţat cum să ocolească răspunsurile la întrebări dificile şi cum să se învârtă în jurul subiectului, fără a-l atinge, până trece timpul alocat interviului. Apoi este informat despre periculozitatea adevărului pentru cariera unui politician şidespre efectul negativ al cinstei asupra imaginii sale în ochii seniorilor din partid, paralel cu efectele pozitive ale înşelăciunii - asupra contului bancar propriu şi cu virtuţile minciunii - asupra evoluţiei sale pe scara ierarhică a partidului. În acest sens va fi instruit temeinic cum se pot nega evidenţele, cum poate albul să devină negru, ziua – noapte şi luna - soare, şi mai ales cum poate scuipatul în ochi să devină apa de ploaie, fără ca măcar să clipească.


Dar cum un lider nu trebuie să ştie doar să vorbească, ci şi să asculte, de preferat rămânând aparent mereu amabil, disponibil şi zâmbitor, este trimis mai apoi la „Atelierul de sunet”. Aici, papagalului i se pun dopuri groase în urechi după care se dă drumul la magnetofon cu banda de huiduieli şi înjurături, şi i se dă ordin să zâmbească. Cum acesta nu va auzi nimic, va zâmbi.


Procesul va continua prin subţierea treptată a dopurilor concomitent cu mărirea volumului sonor la banda de magnetofon. Când va începe să audă câte ceva i se va explica faptul că „cine nu-i cu noi e împotriva noastră” şi în consecinţă oricine contestă “lucrarea” partidului o face de pe poziţii duşmănoase, aşa că aceştia vor trebui ignoraţi zâmbind cu aroganţă pentru a le face în ciudă. Când papagalul va fi în stare să suporte senin şi cu zâmbetul pe buze valul de contestări cu sonorul dat la maxim şi fără dopuri în urechi, va fi considerat apt de a trece la faza următoare.


Un lider trebuie să fie neimpresionabil, absolut insensibil, rezistent şi dur. De aceea papagalul candidat la funcţia de lider va fi trecut prin „Atelierul de rezistenţa materialelor” unde i se va aplica un tratament de călire a organismului.


În acest scop, el va fi supus mai întâi încălzirii prin baia de mulţime în„camera fierbinte”, plină cu susţinători şi adulatori, care-l vor îmbrăţişa, aclama şi-i vor strânge mâinile, într-o ploaie de petale de flori în culorile partidului. Candidatul va zâmbi negreşit şi sincer fericit, cu sângele clocotind de mulţumire.


Când va fi suficient de înfierbântat, va fi mutat brusc în camera rece” plină cu contestatari furioşi, care-l vor înghionti printre body-guarzi, îl vor huidui, înjura şi scuipa din toţi bojocii, într-o ploaie de ouă clocite, roşii stricate şi fructe alterate în culorile opoziţiei. Papagalul candidat va trebui să nu le dea satisfacţie şi să zâmbească fals, cu gura până la urechi, şi mimând demnitatea în stare de asediu, să ţină în faţa camerelor de luat vederi discursuri în care va vorbi despre libertatea de expresie şi despre valorile democraţiei încălcate de opoziţia revanşardă.


Ultimul dar şi cel mai important este „Atelierul ideologico-psihologic”, unde papagalul candidat este învăţat că poporul este o turmă de creaturi inferioare şi nesătule pe care oricât de mult ai încerca nu vei reuşi niciodată să o mulţumeşti, aşa că nici n-are rost să mai încerci, subliniind faptul că rolul prostimii este doar acela de a munci pentru a susţine clasa politicăsuperioară şi de a simula democraţia, oferindu-i-se la intervale regulate de timp, posibilitatea de a se răcori „alegând” între două sau mai multe variante egal convenabile sistemului de partide care se alternează „democratic” la putere.


În acest sens este instruit asupra lipsei de sens a procesului de educaţie a tinerilor, a rolului anti-manipulativ al şcolii şi atenţionat mai ales asupra influenţei negative reprezentate de bunăstarea şi independența economică a populaţiei asupra poftei de mici, bere şi cârnaţi din campaniile electorale, cu consecinţe imprevizibile asupra rezultatului de la urne.


Odată parcurse toate aceste ateliere, papagalul devenit între timp şacal, este numai bun de start în cariera politică...

........................................................................................................................................

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

vineri, 23 decembrie 2016

Manifest pentru bun simt


Autor: Marta Usurelu / 16.01.2014

Gasesc saptamanal pe net povesti sfasietoare ale oamenilor care nu mai pot in tara asta. Care vor sa plece. Ma gandesc mereu ca li s-a intamplat ceva tragic, care nu mai poate fi suportat. Citesc insa postul si vad ca nu mai pot cu romanii, cu felul nostru de a fi… cu noi in general.

Nu au o problema anume. Nici nu pleaca. Se plang doar ca vor sa traiasca intr-o tara occidentala, cu oameni corecti, vesnic zambitori, cu joburi inspirationale si salarii pe masura. Unde cu siguranta curge lapte si miere si totul este roz. Nu gri si tern ca la noi.

Cunosc, pe de alta parte, multi oameni cu bun simt, care stiu sa spuna “Multumesc”, care isi stiu lungul nasului. Lucrez intr-un domeniu in care intalnesc atat cu oameni de afaceri cu multi bani, dar si oameni modesti, care se dovedesc de multe ori a fi chiar mai inteligenti si cu mai mult bun simt decat cei cu bani, si rar mi se intampla sa vad nesimtire. E drept ca, la nivel de strada, multi oameni nu stiu (sau nu vor) sa se comporte civilizat. Dar asa este peste tot. Fara reguli si amenzi stricte, ceea ce nu avem, nu poti sa ai mari pretentii.

Ma supar insa cand aud conationali spunand ca nu suntem de incredere. Ca nu sarim in ajutor unii altora. Ca vrem doar sa moara capra vecinului. Nu suntem asa! Ce se vede la televizor nu ne caracterizeza pe toti. Si ma deranjeaza sa vad ca doar unii cred ca au avut o educatie aleasa, bunici mai inteligenti care i-au invatat ce e bine si ce e rau sau ca cele mai tari skill-uri de viata sunt cele deprinse la scoli celebre.

Generalizarile nu isi au locul. Nu putem fi bagati la gramada in mocirla. Am avut toti in familie pe cineva care ne-a invatat bunul simt. Bunici care ne-au aratat frumusetea lumii, oameni care ne-au invatat sa avem aspiratii. Si, desi nu toti avem viata pe care ne-o dorim si la care visam, ne straduim sa ajungem mai sus, sa traim mai frumos si ne alegem oamenii langa care vrem sa ne petrecem zilele. Alegem din bun simt sa nu ne plangem mereu, in public, dand vina pe ceilalti.

E trist sa renegi permanent tot ce suntem, doar cu gandul la alte popoare la care nu ai de gand sa aderi niciodata. Viata trece si, cautand cu disperare un loc mai bun, ajungi sa imbatranesti in amaraciune. Si n-ai sa observi niciodata ca poate ce-ti doresti este langa tine.

Sursa: http://martausurelu.ro/2014/01/manifest-pentru-bun-simt/

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

joi, 22 decembrie 2016

Buna cuviinta si politetea


Editor: Epoch Times România  /  14.10.2008

Un om politicos nu poate ramâne indiferent la ceea ce se intampla în jurul său ...


Demult, la inceputul existentei noastre, ni s-a dat minunatul drept de "a fi”. Prin atitudinea si comportamentul nostru, prin agoniseala cognitiva si afectiva pe care o realizam si o punem in slujba progresului nostru si al semenilor nostri, avem obligatia sa respectam aceasta conditie umana, singura capabila sa ne asigure "evolutia armonioasa in mersul spiralat al istoriei”.

In toate vremurile oamenii au nazuit spre ameliorarea conditiei lor. Societatea traieste in noi, dar si prin noi. Economia, politica, cultura, stiinta, literatura, arta, invatamantul, familia se judeca nu numai in perspectiva istorica si sociala, ci si prin prisma vietii cotidiene a oamenilor, cu toate problemele lor intime, personale, materiale ce le marcheaza constiinta, caracterul si comportamentul. Sa incercam sa ajutam oamenii sa se inteleaga intre ei, omul sa inteleaga societatea si devenirea ei iar aceasta, la randu-i sa inteleaga omul si sa-l ridice.

Daca legea reprezinta un act de vointa al statului prin care se "impun” cetatenilor anumite reguli obligatorii de comportare, normele morale exprima anumite cerinte pe care societatea le "recomanda” in privinta comportarii individului sau grupului social.

Bunul-simt, buna-cuviinta si comportamentul civilizat in societate nu pot fi separate de moralitate, caci o conduita frumoasa este si morala si ceea ce este moral este frumos. Socotim deci ca profilul moral, cinstea, corectitudinea si celelalte componente ale sale fundamenteaza atitudinea omului in relatiile sociale si definesc ceea ce numim demnitate umana; politetea ii adauga distinctie si eleganta.

In mod frecvent se foloseste termenul de politete, ce ar trebui sa cuprinda majoritatea regulilor simple de comportament in societate. Am putea numi politetea drept "permanenta atentie acordata celor din jur”, "arta de a fi placut celor din jur” sau "respectarea demnitatii tuturor, incepand si terminand cu a ta insuti”. Nu se poate trai in societate fara politete. Esenta politetii consta in grija pe care trebuie sa o avem, prin spusele si faptele noastre, fata de oamenii din jur. Politetea, "moneda de schimb” a relatiilor zilnice in toate imprejurarile, platforma comuna de intelegere si bunavointa, implica: omenie, simtul dreptatii, simtul frumosului, tact, bun-simt, decenta.

Politetea reprezinta, de fapt, o forma avansata a "bunei-cuviinte” si una de baza a "etichetei”. Respectarea legilor statului este obligatorie, a legilor bunei-cuviinte este voluntara, dar "ceea ce nu opreste legea opreste buna cuviinta” (Seneca). Bunul-simt presupune respectarea personalitatii si muncii altuia, respectul pentru om si omenia lui, pentru adevar, modestie, discretie, corectitudine si ingaduinta, disciplina liber consimtita. Buna-cuviinta are o semnificatie apropiata de politete; este insa o politete spontana, nedeliberata, ce decurge din intelepciunea poporului, din omenie. Ea reprezinta elementul de baza in comportament, este un reflex al fondului moral-uman, o "stiinta a purtarii”.

Politetea nu mai este un "lux”, ci un imperativ al societatii moderne, al omului zilelor noastre, o victorie impotriva instinctelor, un indemn pentru respectarea regulilor de convietuire sociala, a principiilor si normelor de munca si comportare intr-o societate libera, a aspiratiilor catre frumos. Adevarata politete subintelege si bunatatea. Un om politicos este un altruist. Un om adevarat este un om generos, un om politicos este un om generos, un om cult si manierat este un om bun si generos.

Corectitudinea este un element necesar politetii, dar este in primul rand o manifestare de respect fata de societate. Adevarata politete implica o corectitudine prevenitoare, plina de atentie, animata de bunavointa. Politicos este omul sincer, calm, deschis, atent, nesofisticat, increzator in fortele proprii si in buna-credinta a celorlalti. Politetea reala este senina, luminoasa, datatoare de multumire, de bucurie, binefacatoare. Incearca si largeste valul de bunavointa in jurul tau, ofera si primeste veselie, o veselie sanatoasa, robusta, curata si sincera; ea va lumina toate lucrurile si pe tine insuti.

In conceptia contemporana politetea nu cunoaste constrangerea in nici o forma a ei. Ea se impune omului civilizat prin intelegerea necesitatii de a gasi un limbaj comun cu alti oameni, de a coordona dorintele proprii cu dorintele celorlalti. A-ti insusi un ansamblu de reguli care definesc politetea nu este destul; politetea adevarata este cea integrata personalitatii umane, devenita reflex si exercitata ca atare. Similar culturii, politetea adevarata este ceea ce ramane dupa ce au fost uitate regulile invatate; autocontrolul initial, autodisciplinarea se transforma cu timpul in a doua natura a omului; deprinderea devine reflex, reactiile se automatizeaza, instinctivul devine politicos, primitivul devine civilizat.

Un om politicos este un om stapan pe purtarea si pe reactiile sale, sigur de el, miscandu-se liber, dezinvolt. Nesiguranta si timiditatea isi au de cele mai multe ori originea in necunoasterea regulilor de politete. Sa nu ne sfiim sa ne cerem scuze daca suntem in culpa; sa recunoastem faptele fara ocolisuri. Sa apreciem povata data de cel cu fire argintii la tample; sa avem rabdare inepuizabila fata de cei tineri si foarte tineri. O regula de baza a politetii este cuprinsa in cunoscutul proverb: "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.”

Politetea trebuie sa existe fata de toata lumea, fata de mai marii si mai varstnicii nostri ca si fata de subalterni, fata de femei, fata de egali, fata de superiorii si inferiorii nostri. Politetea fata de superiori aduce a respect; fata de inferiori a delicatete si a gingasie. Politetea este integra si omniprezenta. Cuvantul "politicos” este un adjectiv fara grade de comparatie. Politetea se aplica oriunde, acasa, pe strada, in tramvai, in magazine, la serviciu, la cinematograf, alaturi de prieteni, de colegi, de necunoscuti, in facultate sau in uzina, pe santier, in autobuz, la cantina, la teatru sau la petrecere, in familie si chiar in stricta intimitate. In orice loc bunul-simt trebuie sa fie nelipsit.

Politetea este permanenta. Oamenii politicosi sunt politicosi 24 de ore din 24. Politetea se insuseste ca o autodisciplinare constanta. In societate trebuie sa fim mereu calmi, controlati si exigenti cu noi, increzatori si ingaduitori cu ceilalti, oriunde si oricand, la toate orele si in toate imprejurarile! Domnisoara care raspunde urat solicitantului de la ghiseu nu poate fi "distinsa” nici la cinematograf, nici acasa. Oamenii politicosi numai cateva ceasuri pe zi sau numai in anumite imprejurari nu sunt politicosi deloc.

A fi om inseamna, in primul rand, a te purta omeneste cu semenii tai, a-i respecta. Politetea nu se rezuma insa la stradania de a-i respecta pe ceilalti; inarmati cu bunul-simt, va trebui sa facem un al doilea pas important impus de politete, infierand actele de nepolitete flagranta; politetea trebuie sa fie intr-un fel activa. Demnitatea umana, pretuirea semenilor nostri, ocrotirea femeilor si copiilor, a varstnicilor sau suferinzilor impun acest lucru. Iesirea din pasivitate este o caracteristica a politetii.

Politetea este deci si o atitudine. Un om politicos nu poate ramane indiferent la ceea ce se intampla in jurul sau. Interveniti in numele politetii pretutindeni si condamnati, in primul rand prin atitudinea dvs., orice act necivilizat, incepand cu cel mai nevinovat si sfarsind cu grosolania cea mai agresiva. Fiti solidari cu oamenii politicosi sau care sunt pusi in situatia de a apara politetea. Atitudinea colectiva este cea mai convingatoare; cautati atmosfera de intelegere, de civilitate, de solidaritate cu cei corecti. Fata de cei care cu buna stiinta si cu rea vointa se abat de la purtarea civilizata, fermitatea este justificata si necesara.

Sursa: http://epochtimes-romania.com/news/buna-cuviinta-si-politetea---22288


* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

vineri, 9 decembrie 2016

Luceafărul și licuricii


 - Precizare -


   "Cred că e clar pentru toată lumea că oamenii sunt diferiţi unii de alţii şi fiecare în parte de toţi ceilalţi. 

     Faptul că suntem unicate este demonstrat printr-o serie întreagă de variabile specifice fiecăruia dintre noi:
-  în primul rând ca aspect și caracteristici fizice,
 apoi
-  prin nume,
-  prin locul şi data naşterii, 
-  prin caracteristicile moştenite de la părinţi, 
-  prin ambientul (natural şi social) în care am fost crescuţi,
-  prin educaţia primită acasă şi în mediul şcolar (chiar dacă materia e aceeaşi, fiecare profesor îşi lasă propria amprentă asupra cunoştinţelor acumulate de elevii săi),
-  prin parcursul profesional,
-  prin experienţele trăite
 şi 
-  prin modul propriu în care reacţionăm la provocările ambientului socio-cultural în care trăim,
 şi mai ales 
-  prin toate caracteristicile psihice şi trăsăturile de caracter. 

     Şi cum şi noi românii suntem oameni, suntem la rândul nostru diferiţi unii de ceilalţi, la fel ca la toate popoarele lumii.

     Nu suntem nici mai presus, dar nici mai prejos decât celelalte naţii.

     Şi cu toate că fiecare popor îşi are caracteristicile lui, izvorâte din tradiţiile sale, din zestrea socio-culturală şi din consecinţele mai mult sau mai puţin favorabile ale evenimentelor care s-au succedat de-a lungul întregii sale istorii, acestea reprezintă doar o medie extrasă din caracteristicile unei majorităţi relative a componenţilor ei, neputându-se vorbi despre lucruri comune absolut tuturor cetăţenilor săi. Sau cum s-ar zice pe la noi, ”nu suntem cu toţii, tot o apă şi-un pământ"! 

     De aceea în scrierea de faţă, atunci când spun "românii", e clar că mă refer doar la o (bună) parte dintre noi şi nu la toţi românii.

     În mod normal şi "politically correct", ar fi trebuit să scriu de fiecare dată: "o bună parte dintre români", sau "o parte semnificativă dintre conaţionalii noştri", sau "anumiţi semeni ai noştri", dar... vă daţi seama că textul ar fi avut mult de suferit atât din punct de vedere literar, prin repetiţii obositoare şi plictisitoare, cât şi din punct de vedere al acurateții și eficienţei mesajului.
     Iar mesajul este acela că trăim într-o lume imperfectă şi în consecinţă suntem şi noi departe de a fi perfecţi. 

     Nu cred că există cineva 100% mulţumit de semenii săi, după cum nu cred că există vreunul total nemulţumit de aceştia. Şi dacă suntem (fie şi numai parţial) nemulţumiţi de ceva sau de cineva, suntem în acelaşi timp conştienţi că fără a lua ”taurul de coarne” şi fără a spune lucrurilor pe nume, dacă vom continua ca şi până acum doar să ne plângem de ceea ce vedem în jur şi nu vom căuta să ne evidenţiem racilele, dacă nu ni le conştientizăm, nu ni le însuşim şi nu ni le acceptăm, nu vom avea niciodată şansa de a ni le corecta sau elimina.

     Simțiți nevoia unei schimbări? Vreţi să influențaţi ceva în jurul vostru?
 Începeţi cu voi înşivă, altfel nu veţi avea nici un fel de credibilitate.

      Conştientizaţi şi acţionaţi!

     Eu am început! E greu să-i schimbi pe ceilalţi fără a fi tu însuţi un model; într-o democraţie adevărată, nimeni nu mai acceptă ordine imperative! 
     Omul convins este cu mult mai dispus să se miște în direcția convingerilor sale, și când marea majoritate a semenilor noștri vor conștientiza cât de frumos poate fi totul, atunci vom avea marea schimbare la care năzuim...

     În consecinţă vă rog să primiţi textul acestui pamflet cu relaxare, luciditate, inteligență şi de ce nu, cu autoironie şi umor."

     Pentru a reveni la textul pamfletului dați click pe cuvântul dintre paranteze :



* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

vineri, 2 decembrie 2016

Buna seara, prieten drag!

De Remus Constantin Raclău

     Am un bun prieten si consatean din Icusestii Neamtului, (public fara acceptul lui si nu-i corect sa-i spun numele; nu ca ar avea ceva de ascuns sau ca as crede ca ar fi in culpa cu ceva, pur si simplu asa cred eu ca-i normal din perspectiva corectitudinii relatiei dintre noi) pribeag ca si mine pe "meleaguri" Italiene. N-o ducem rau aici, nici eu, nici el. Eu am o vorba:
 "Cine-a fost gospodar si om de omenie in tara, e gospodar si om de omenie oriunde s-ar duce"

Prietenul meu a postat poza de mai sus, la care eu i-am raspuns:
"Corect. Numai ca asta este consecint unui fapt care ne acuza ..."
Iar el, de buna credinta mi-a replicat, ca orice om de buna credinta care n-are nimic sa-si reproseze:
"Nu este vina nostra pentru incompetenta celor ce ne conduc....... nu ca sunt incapabili ,dar din somnul lor au timp sa se gandeasca la buzunarul lor, la pensii speciale ,etc."


Draga prietene!


Ma bucur sa ne re-citim, si ca ne mai "intalnim" si noi, macar prin intermediul tastelor. Am ales aceasta cale pentru a-ti raspunde, intrucat ceea ce am a-ti spune, am a-mi spune si mie si tuturor oamenilor cinstiti din tara asta. Si te rog sa ma crezi c-am scris totul "dintr-o suflare"...

Prin scurtul meu comentariu ma refeream la faptul ca suntem de vina si noi prin lipsa noastra de competenta civica, si mai precis prin lipsa noastra de inteligenta politico-sociala, prin care ne lasam prostiti, iar si iar, de aceeiasi si aceeiasi oameni, care ne rad frumos si ne promit cu marinimie in campaniile electorale, tot ceea ce vrem noi sa auzim, pentru ca mai apoi sa ne neglijeze total, sa ne minta, sa ne fure si sa ne vanda tara la straini, si pe noi la pachet odata cu ea.

 Suntem vinovati pentru lipsa noastra de curiozitate, de informare si de intransigenta: "ia sa vad dom'le, cine-i asta de-mi cere votul? Ia sa vad dac-a mai fost ales? ia sa vad ce a promis si cat a facut din ceea ce a promis? Ia sa vad cu cat s-a imbogatit? Ia sa vad cu cat i-a imbogatit pe sefii lui de partid sau pe sponsorii din campania electorala? Ia sa vad cat si cum m-a mintit, cat, ce si cum m-a furat? Credeti ca toate dosarele alea penale care ni se tot flutura pe la televizor sunt facute doar pentru ca au furat pentru ei? Sunt multi care au furat si-au uitat sa mai treaca si pe la partid, si-acum le aduc procurorii aminte ca nu se cade sa faca ce-au facut si nici legal ...
 Sa le punem pe toate cap la cap si sa-i sanctionam la vot ne-mai-votandu-i si schimbandu-i prin vot cu persoane noi, despre care stim precis ca nu sunt compromise...

 Multi spun - si au dreptate - ca n-avem cum sa stim ca cei noi n-or sa ne fure si ei, sau ca, mai grav - vin flamanzi si ca e "normal" sa fure!... Si asta se poate anticipa cumva, daca ne uitam in "gradina" noilor partide sa vedem pe cine au ca ideologi, ca mentori, ca sponsori, sau ca fondatori, pe cine au ca lideri spirituali... Si daca vedem ascunsi prin gradina lor persoane compromise putem intelege ca sunt bagati in fata "la bataie" persoane necunoscute, tocmai spre a ne lua fata, si ca la adapostul si sub protectia acestora, cei vechi sa fure in continuare.

 E vina noastra ca acceptam sa votam mereu necunoscutii pe care ni-i arata si pe care ii promoveaza ei. de ce mereu necunoscuti sau hoti? de ce nu oameni de langa noi, chiar si (sau mai ales) independenti (atentie si la sponsorii astora!!! - daca-i vedem ca apar des la TV sau ca organizeaza intalniri scumpe e clar ca au pe cineva in spate care baga bani in ei pentru a scoate indarat inzecit dupa alegere!).

Eu, personal, as vota pe cineva pe care-l cunosc nemijlocit si care-mi vorbeste fata in fata, in mod direct si nu dintr-un ecran.
De ce sa nu votam oameni din orasele si satele noastre, oameni pe care-i cunoastem si pe care-i putem intalni pe strada si inainte, si dupa alegeri, si dupa ce nu vor mai fi parlamentari. Macar sa dam ochii cu ei si sa le batem obrazul: Si ei vor sti asta!

 De ce acceptam mereu PORCARIA asta cu alegerea la Bacau a unui candidat din Olt? Nu-i clar ca asta s-a compromis in judetul lui si ca nu-l mai voteaza nimeni acolo, dar il pune "partidul" sa candideze din nou ca s-a ocupat bine cu umplerea visteriei partidului? Si ca dupa ce se va compromite si la Bacau il vor muta la Oradea, sau la Constanta, cat mai departe de Bacau ca sa nu se auda plansul bacauanilor?...
 Asta-i vina noastra, prieten drag!


Sau, ca sa ne referim la situatia noastra, a celor din diaspora, mergem sa votam orbeste pentru functia de parlamentari de diaspora, functionarasi de Bucuresti, sau de oriunde alt-undeva din tara, al caror unic merit e ca s-au pus bine cu sefii din partid! Ce stiu aia despre cum se castiga painea afara si despre nevoile si durerile noastre? De ce nu cerem tuturor partidelor sa "aleaga" dintre noi? Si... atentie! Nu oameni despre care nu stie nimeni ce-nvart pe-aici! Nu oameni aflati pe state de plata a unor ... "chestii dubioase" de prin tara, de aici sau de pe-aiurea! Ci oameni care stim ca-si castiga singuri painea!
 Asta-i vina noastra, prieten drag!

 Te rog sa nu te superi pe mine! Nu vorbesc de tine sau de mine, vorbesc de noi toti, de poporul asta mintit si furat. Solutii sunt, dar ne e lene sa ne informam, ne invidiem unii pe altii, ne credem in mod individual mai destepti decat cel de linga noi si ne dispretuim unii pe altii. Ne uram, sau cel putin ne ignoram, in loc sa ne intalnim, sa avem bunavointa de a ne asculta unul pe celalalt, sa ne spunem unul altuia pasurile si nemultumirile, sa vedem care nemultumiri ne sunt comune, sa ni le punem pe hartie, sa vedem cati mai gandesc la noi si sa vedem care dintre noi ar fi capabil sa le spuna si sa le impuna ca necesitati, si pe acela sa-l propunem, ca independent din partea noastra - adica dependent de noi si de votul nostru si dupa alegere sa-l chemam in fiecarer week-end, macar cate o ora-doua si sa-i reamintim de ce l-am trimis acolo; sa ne spuna ce-i pe acolo si sa ne ceara CONSIMTAMANTUL, la ce si cum sa voteze, in numele nostru!


Dar in loc de toate astea, noi mergem si votam ca orbii, dupa cum ne arata chiorii...


Sau si mai grav, nu ne "deranjam" din "zona noastra de confort" nici macar o data la patru ani!

 N-avem constiinta de a merge la vot dar ne plangem de ceea ce-au ales altii ...

Asta-i vina noastra, prieten drag!



Note Blog "Nostalgie despre bunul simt": * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"