duminică, 26 iunie 2011

Apel de suflet

Stimaţi conaţionali
     Nu vă puteţi închipui ce înseamnă o biserică ortodoxă românească pentru un român imigrant. Cunosc persoane care nu au mai intrat într-o biserică de la propriul botez, dar pe care însingurarea, disperarea şi nevoia, le-a purtat paşii până la uşa bisericii, ca la unicul loc în care pot să vorbească şi să audă vorbindu-se româneşte, fără reţineri; ca unicul loc în care să se mai simtă ancoraţi de ceva sigur, de ceva cunoscut; ca unicul loc în care pot găsi un sfat potrivit, de la persoane care au trecut prin aceleaşi greutăţi ca şi el, persoane care au aceleaşi rădăcini, aceleaşi tradiţii şi care respectă aceleaşi valori învăţate în cei şapte ani de acasă.

     În străinătate, biserica ortodoxă românească este "Colţul de România", locul în care se adună românii în zilele de sărbătoare, aducând fiecare ceea ce are mai bun de dăruit semenilor săi. Biserica este trunchiul prin care frunzele bătute de vânturi străine, se fortifică prin seva spirituală primită de la rădăcinile adânc înfipte în ţărâna naţiei străbune.

     Duminică 12 iunie, pentru românii ortodocşi din Perugia a fost sărbătoare de casă nouă. Ca urmare a relaţiilor excelente dintre cele două biserici creştine surori, cea romano-catolică italiană şi cea ortodoxă română, relaţii la care au contribuit din plin atât Episcopul Bisericii Ortodoxe Române din Italia, Prea-Sfântul Părinte Siluan, cât şi Preotul Protopop Radu Ionuţ, parohul Parohiei "Sfântul Sava de la Buzău" din Perugia, comunitatea creştinilor ortodocşi români a primit o biserică "nouă"!

     Cred că aţi observat că am scris nouă între ghilimele. Este vorba de fapt de o superbă biserică medievală din piatră, situată în Centrul Istoric al Perugiei, primită printr-un contract de comodat de uz gratuit pentru o perioadă de treizeci de ani.

     Cu această ocazie, părintele Radu a făcut o scurtă trecere în revistă a activităţii depuse de domnia sa de când "păstoreşte" destinele ortodocşilor români, nu doar din Perugia dar şi din întrega provincie. Am aflat cu această ocazie, că anul trecut s-au oficiat peste o suta de botezuri, iar anul acesta s-a ajuns deja la peste o sută douăzeci de încreştinări. Şi tot cu această ocazie, părintele ne-a emoţionat pe toţi atunci când ne-a întrebat, cu cel mai normal aer din lume: "Ai cui sunt aceşti copii? Ai Italiei sau ai României? Ei s-au născut în Italia din părinţi români, dar vor deveni ei români adevăraţi? Cum îi facem să crească români? Ce putem face pentru ca aceşti românaşi să cunoască cultura neamului şi ţara din care provin; să-i cunoască trecutul, să aibă interesul să-i vadă prezentul şi voinţa de a participa la construcţia României viitoare?"

     Apoi ne-a comunicat că ar dori să înfiinţeze o bibliotecă într-un spaţiu de pe lângă biserică, cu sală de lectură, în care copiii şi adolescenţii să poată beneficia de confortul şi de atmosfera necesară studiului şi a apelat la noi pentru a iniţia o colectă de carte românească pentru a înzestra această bibliotecă.
 
   Dragi compatrioţi

     Românii de afară sunt o valoare pentru ţară, atâta timp cât încă mai simt româneşte!

     Românii de afară sunt o valoare pentru ţară, atâta timp cât încă mai păstrează legăturile cu ţara mamă!

     Copiii de români din Italia merg la şcoli italiene. Ei îi învaţă pe Dante şi pe Collodi, în locul lui Eminescu şi a lui Creangă. Citesc "Divina Commedia" şi "Le avventure di Pinocchio" în locul "Luceafărului" şi al "Amintirilor din copilărie".

     Am doi copii, născuţi în România. Spre norocul nostru şi al lor, noi ne permitem să le cumpărăm cărţile necesare completării culturii lor generale cu literatura naţională românească; avem instrucţia, răbdarea şi timpul necesar îndrumării lor în acest sens. Cu toate acestea, atunci când i-am adus fiului nostru de unsprezece ani, care este un elev de excepţie la şcoala italiană, "Amintirile" lui Creangă, după două pagini a izbucnit în plâns! Este foarte ambiţios şi nu înţelegea de ce nu poate citi româneşte fără dicţionar... Este adevărat că "Amintirile" sunt pline de regionalisme şi de arhaisme, dar fiul meu este născut în centrul moldovei româneşti, unde a trăit până la vârsta de cinci ani. În casă vorbim româneşte, venim în fiecare an acasă, în concediu şi tot nu se descurcă. Başca accentul haios de italian cu dialect de perugin!

     Îmi imaginez problemele pe care le vor avea copiii născuţi în Italia, atunci când vor veni în vacanţă, în România... Bunicii lor români, sărmanii de ei, probabil că se vor îmbolnăvi de inimă!

     Copiii de români care trăiesc în Italia sunt nişte privilegiaţi în raport cu cei pe care familiile lor au decis, din comoditate, să-i lase acasă, în ţară, în "grija" bunicilor sau a altor rude apropiate. Dar deşi în casele în care ambii părinţi sunt români se vorbeşte româneşte, (pentru că în familiile mixte nu se poate impune acest lucru), scrisul şi cititul în limba română lasă mult de dorit. Prinşi cu grijile păstrării locului de muncă şi uneori lipsiţi ei înşişi de cunoştinţele necesare, mulţi părinţi neglijează acest aspect, mulţumindu-se cu faptul că atunci când merg la şedinţele cu părinţii de la şcoala italiană, aud lucruri bune despre copii lor.

     Cu toate acestea, copiii care vin în vacanţe în România spun că se simt bine. Le place atmosfera, le plac oamenii, le place peisajul şi libertatea de mişcare pe care din motive de siguranţă a persoanei, în Italia nu prea o au şi vor cu toţii să revină. Şi trebuie stimulaţi şi ajutaţi să revină!

     De aceea vă scriu în numele
românilor din Perugia şi vă fac un

                                                   APEL DE SUFLET:

     Ajutaţi-ne să strângem cărţi pentru a face o bibliotecă românească, pe lângă biserica ortodoxă română din Perugia!

     Suntem undeva între douăzeci si cinci şi treizeci de mii de români în Provincia di Perugia şi în consecinţă câteva mii bune de copii!...

     Avem norocul să avem un preot tânăr, vrednic si inimos şi o preoteasă pe măsură. Ei înşişi au trei băieţi de vârstă fragedă şi sunt primii interesaţi de viitorul lor românesc. Vă spun un secret, dar să nu mă spuneţi părintelui, că mă ceartă! Nu-i prea place să fie lăudat şi când acest lucru se întâmplă se fâstâceşte! Este o persoană deosebită, atât din punct de vedere profesional cât şi uman. Şi dacă vreţi să vedeţi şi să auziţi cu ce se mai ocupă domnia sa în timpul liber, intraţi pe YOU TUBE, daţi căutare pe: "Românii colindă Perugia împreună cu Preotul Radu" şi veţi vedea.

     Nu vă cerem bani! Părintele Radu a început deja trimiterea de scrisori pe la editurile de carte din România, dar eu personal sunt sceptic în privinţa rezultatelor, ţinând cont de perioada de criză financiară prin care trecem.

     De aceea facem apel la persoanele particulare din ţară, pentru o colectă de carte din bibliotecile personale. Ar fi frumos să scrieţi şi câte o dedicaţie pe cărţile donate, dar nu este obligatoriu. Ne gândim la persoanele în vârstă ai căror copii şi nepoţi au depăşit vârsta lecturilor şcolare.

     De asemenea, ne adresăm persoanelor care vor să-şi redecoreze apartamentele. Vă informăm pe această cale că "bibliotecile de perete" nu mai sunt "la modă"! (Bineînţeles că glumim!)

     Puteţi trimite cărţi de literatură pentru toate vârstele, dar şi cărţi de istorie sau de geografie, chiar şi manuale şcolare. Orice donaţie de carte românească, de orice gen, este binevenită.

     Pentru a strânge aceste cărţi la un loc, puteţi apela la şcolile sau la bisericile de pe lângă casa dumneavoastră şi când se vor aduna de un colet o să vă rugăm să ne contactaţi pe
 adresa:

                                          "
Parohia Perugia", de pe Facebook

    Şi noi vom trimite pe cineva să le ridice şi să le aducă la copiii şi tinerii români din Perugia. Şi dacă se vor aduna prea multe, nu vă faceţi griji: vom avea bunul simţ să le donăm la rândul nostru altor parohii ortodoxe din Italia, care vor dori şi vor avea condiţii să înfiinţeze biblioteci de carte românească. Vorba aceea: "Dar din dar, se face RAI"!...

     Dacă nu aveţi internet sau dacă nu ştiţi să-l utilizaţi apelaţi la copiii, la nepoţii sau la vecinii dumneavoastră mai tineri. Suntem siguri că vă vor ajuta pentru această cauză nobilă şi patriotică.

     Închei urându-vă să vă dea DUMNEZEU sănătate, spor în gospodărie şi inimă bună!

P.S.
      Chiar astazi am mai asistat la un botez! Lumea "se misca". Sa ne miscam si noi!
     Daca credeti ca merita, recomandati aceasta lectura si prietenilor dumneavoastra, dupa binecunoscutul model:
                       "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"

Dati click pe "Distribuie", pe Facebook si publicati astfel acest articol pe pagina dumneavoastra! Va multumim!

Un comentariu:

  1. Imi place foarte mult ideea dumneavoastra si o sustin, cand voi merge acasa voi cauta cateva carti bune pe care sa le trimit bibliotecii, insa ma intristez sa vad o asemenea initiativa din partea oamenilor care nu mai sunt in tara. In general si poate o sa observati o data cu creearea grupului de pe facebook si a acestui blog ca romanii "se misca greu" in zilele acestea cand vine vorba de a aparat tara. Cei mai multi sunt nemultumiti dar nu sunt dispusi la munca sau discutii macar pentru a schimba ceva. Sa speram ca initiativa va avea succes. Pentru a face trimitere catre blgul acesta voi posta pe blogul meu un link- trimitere catre aceasta pagina.

    RăspundețiȘtergere