vineri, 30 decembrie 2016

Fabrica de lideri

Pamflet de Remus Constantin Raclău



Capitolul 1. Materia primă


Se caută printre papagalii cărora li se scurg balele pe la porţile partidelor, unul cât mai pleoştit şi cu cât mai multe bube în cap.
Se cheamă papagalul la o mică discuţie presărată cu întrebări de genul: “Vrei să fii băgat în seamă?” “Vrei să-ţi îngrijim bubele astfel încât să nu se mai vadă?” “Vrei să pari frumos şi deştept?” „Vrei să devii faimos şi bogat?”
Dacă papagalul este suficient de papagal şi răspunde pozitiv, este pus să ”jure că nu fură” decât pentru partid şi din acel moment intră la prelucrat.


Capitolul 2. Prelucrarea primară


Mai întâi este dus la "Atelierul cosmetic", unde i se fac băi de spălări de păcate şi i se ascund bubele sub un strat gros de pomadă în culorile partidului, subliniindu-i-se bineînţeles că în cazul unei eventuale schimbări a partidului, culorile se vor duce şi partidul “educator” va avea grijă ca bubele compromiţătoare să fie din nou vizibile, lucru valabil şi în cazuri extreme de indisciplină sau trădare.


Urmează o evaluare a arborelui genealogic al papagalului, precum şi al CV-ului său, in "Atelierul arheologic". Prezenţa întâmplătoare sau nu de urme de culori ale partidului în a pedigree-ul său reprezintă un plus de capital de încredere, dar nu este obligatoriu. Pe de altă parte, în lipsa acestora papagalul este considerat ca fiind al nimănui, fabrica având mână liberă şi drept de proprietate asupra lui în exclusivitate.
Dacă rezultatele evaluării nu sunt satisfăcătoare, specialiştii fabricii îi vor încropi un pedigree pe măsura aşteptărilor opiniei publice şi a viitoarelor funcţii avute în vedere spre a fi ocupate.


Apoi este luat în primire de ”Atelierul de învățământ” și trimis pe banii partidului la studii care să semene cât de cât a studii universitare, de preferat în străinătate, în locuri cât mai îndepărtate pentru a fi cât mai greu de verificat, şi care să sune cât mai convingător.
După ce papagalul este tuns, ras şi frezat, cu pedigree-ul prelucrat şi eventualul cazier ocultat, începe:


Capitolul 3. Procesul de prelucrare propriu-zis.


Mai întâi papagalul este trimis la „Atelierul mass media”.
Aici, specialiştii în materie de prelucrare limbaj îl vor învăţa să dea eficient din gură. Eficient pentru partid, desigur doar nu credeaţi că pentru interlocutor…


I se implementează fraze standard, presărate cu cuvinte pompoase dar golite de sens, care să sune bine dar să nu spună nimic, este învăţat cum să ocolească răspunsurile la întrebări dificile şi cum să se învârtă în jurul subiectului, fără a-l atinge, până trece timpul alocat interviului. Apoi este informat despre periculozitatea adevărului pentru cariera unui politician şidespre efectul negativ al cinstei asupra imaginii sale în ochii seniorilor din partid, paralel cu efectele pozitive ale înşelăciunii - asupra contului bancar propriu şi cu virtuţile minciunii - asupra evoluţiei sale pe scara ierarhică a partidului. În acest sens va fi instruit temeinic cum se pot nega evidenţele, cum poate albul să devină negru, ziua – noapte şi luna - soare, şi mai ales cum poate scuipatul în ochi să devină apa de ploaie, fără ca măcar să clipească.


Dar cum un lider nu trebuie să ştie doar să vorbească, ci şi să asculte, de preferat rămânând aparent mereu amabil, disponibil şi zâmbitor, este trimis mai apoi la „Atelierul de sunet”. Aici, papagalului i se pun dopuri groase în urechi după care se dă drumul la magnetofon cu banda de huiduieli şi înjurături, şi i se dă ordin să zâmbească. Cum acesta nu va auzi nimic, va zâmbi.


Procesul va continua prin subţierea treptată a dopurilor concomitent cu mărirea volumului sonor la banda de magnetofon. Când va începe să audă câte ceva i se va explica faptul că „cine nu-i cu noi e împotriva noastră” şi în consecinţă oricine contestă “lucrarea” partidului o face de pe poziţii duşmănoase, aşa că aceştia vor trebui ignoraţi zâmbind cu aroganţă pentru a le face în ciudă. Când papagalul va fi în stare să suporte senin şi cu zâmbetul pe buze valul de contestări cu sonorul dat la maxim şi fără dopuri în urechi, va fi considerat apt de a trece la faza următoare.


Un lider trebuie să fie neimpresionabil, absolut insensibil, rezistent şi dur. De aceea papagalul candidat la funcţia de lider va fi trecut prin „Atelierul de rezistenţa materialelor” unde i se va aplica un tratament de călire a organismului.


În acest scop, el va fi supus mai întâi încălzirii prin baia de mulţime în„camera fierbinte”, plină cu susţinători şi adulatori, care-l vor îmbrăţişa, aclama şi-i vor strânge mâinile, într-o ploaie de petale de flori în culorile partidului. Candidatul va zâmbi negreşit şi sincer fericit, cu sângele clocotind de mulţumire.


Când va fi suficient de înfierbântat, va fi mutat brusc în camera rece” plină cu contestatari furioşi, care-l vor înghionti printre body-guarzi, îl vor huidui, înjura şi scuipa din toţi bojocii, într-o ploaie de ouă clocite, roşii stricate şi fructe alterate în culorile opoziţiei. Papagalul candidat va trebui să nu le dea satisfacţie şi să zâmbească fals, cu gura până la urechi, şi mimând demnitatea în stare de asediu, să ţină în faţa camerelor de luat vederi discursuri în care va vorbi despre libertatea de expresie şi despre valorile democraţiei încălcate de opoziţia revanşardă.


Ultimul dar şi cel mai important este „Atelierul ideologico-psihologic”, unde papagalul candidat este învăţat că poporul este o turmă de creaturi inferioare şi nesătule pe care oricât de mult ai încerca nu vei reuşi niciodată să o mulţumeşti, aşa că nici n-are rost să mai încerci, subliniind faptul că rolul prostimii este doar acela de a munci pentru a susţine clasa politicăsuperioară şi de a simula democraţia, oferindu-i-se la intervale regulate de timp, posibilitatea de a se răcori „alegând” între două sau mai multe variante egal convenabile sistemului de partide care se alternează „democratic” la putere.


În acest sens este instruit asupra lipsei de sens a procesului de educaţie a tinerilor, a rolului anti-manipulativ al şcolii şi atenţionat mai ales asupra influenţei negative reprezentate de bunăstarea şi independența economică a populaţiei asupra poftei de mici, bere şi cârnaţi din campaniile electorale, cu consecinţe imprevizibile asupra rezultatului de la urne.


Odată parcurse toate aceste ateliere, papagalul devenit între timp şacal, este numai bun de start în cariera politică...

........................................................................................................................................

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu