Suta din tablou
de Remus Constantin Raclău
Pe cand de-abia-ncepusem munca la “Fabrica de Bere” din Bacau, circula-n
zonă o poveste. Nimeni n-a fost in stare sa-mi dea nume concrete, dar
povestitorii ei se jurau cu totii ca “istoria” era adevarata si ca se
desfasurase intocmai asa cum o povesteau ei. Si cand spun ei, ma refer la
faptul ca am auzit-o de la mai multi, cu mici variatiuni nesemnificative, fapt
care mi-a intarit convingerea c-ar putea fi adevarata. “Ar putea fi” ... Vedeti
si domniile voastre, dragi cititori, cum m-am exprimat, asa ca ... Ce sa mai
?... Drept sa va spun, nu stiu daca e suta la suta adevarata, dar uitati, am sa
v-o dau si dumneavoastra, asa cum am primit-o si eu, iar domniile voastre o sa o
judecati dupa cat si cum s-a colcosit aceasta in inimile si in mintile
dumneavoastra ...
Se zice ca la “IRIC”, era odata un macelar. Dar cum “IRIC” este
prescurtarea de la “Intreprinderea de Industrializare a Carnii” – devenita
astazi faimoasa “Agricola International”, se presupune ca acolo erau multi
macelari. Multi, dar ... numai despre unul dintre ei e vorba in povestirea
noastra. Asadar ...
Era odata un macelar de la “IRIC”. Si macelarul asta era tanar si voinic
si avea acasa, o nevasta tanara si ca o zana de frumoasa. Frumoasa foc! Atat de
frumoasa, incat le lasa ... gura apa, la multi alti tineri, mai mult sau mai
putin voinici, mai mult sau mai putin frumosi ... Dar toti deopotriva, grozav
de invidiosi pe norocosul Fat Frumos de la IRIC, ales cu drag sa-i fie sot,
tocmai de catre Ileana Consanzeana, cea mai frumoasa floare dintre toate florile
frumoase de la ... “Confectia” (evident, tot din Bacau). Da!... Chiar asa! “Fat
Frumos de la IRIC”, si “Ileana Consanzeana de la Confectia”, caci asa am sa le
spunem personajelor noastre de-acum-nainte, din moment ce asupra numelor lor
reale, pluteste un profund mister, pe undeva de inteles, de vreme ce
frumusetile astea doua de oameni, aveau copii, parinti, frati si surori .
Si avea Fat Frumosul nostru o fire calma si blajina si era bland si bun
ca painea calda. Dar pe cat era voinic, tot pe-atat era si de indemanatec cu
cutitele, cu barda si cu securea lui de macelar, la care, ca orice bun meserias
care-si castiga o paine buna cu uneltele sale, tinea ca la ochii din cap.
Constient de faptul ca de buna stare a sculelor sale depinde usurinta sa de a
lucra, precizia si mai ales randamentul sau de macelar - aducator de
consistente sporuri la salariu - le ingrijea si le lustruia cu drag si meticulozitate,
mangaindu-le duios taisul, spre a le verifica agerimea, in timp ce le ascutea
cantand haiduceste:
“Alelei ... cutit, cutit ! De trei ori te-am ascutit, de tocila si pietroi, sa tai gat la vaci si boi !...”
OK!... Aici sunt intru-catva de-acord cu dumneavoastra ca e posibil sa
fi exagerat cumva, atribuindu-i voinicului nostru si calitati vocale, dar ...,
la urma urmei ..., de ce nu? Sa trecem totusi mai departe ...
Spuneam ca era indemanatec, ca era priceput, era harnic si ascultator.
Era asadar, o minunatie de sot -acasa, o minunatie de muncitor – la serviciu. E
clar ca un astfel de om, model acasa, model si la serviciu, nu putea fi decat
foarte apreciat, atat acasa – de catre nevasta, cat si la serviciu - de catre sefi,
si nu in mai mica masura, mult invidiat de colegi, prieteni si vecini, atat
pentru cat era de bine vazut si rasplatit la locul de munca, cat mai ales pentru
ce lasa acasa atunci cand pleca la munca.
Si lucrau, Fat Frumos la “IRIC”, si Ileana Consanzeana la “Confectia”,
in ture de cate opt ore, zi sau noapte, cate un schimb in fiecare saptamana. La
inceput, pana au venit copiii, lucrau amandoi in aceeasi tura: o saptamana
faceau amandoi - schimbul unu, cealalta saptamana – schimbul doi, si-apoi, tot
amandoi – schimbul trei, astfel incat, atunci cand nu erau la serviciu, erau
mai mereu impreuna, bucurandu-se unul de compania celuilalt, cand acasa, cand
la cumparaturi, cand la restaurant ori prin parcuri la plimbare; cand la garla,
la pescuit ori la plaja, cand la padure la aer curat si la iarba verde; cand pe
dealuri si coclauri, la o bere si-un gratar... Iar sfarsiturile de saptamana,
si le petreceau, tot amandoi, alternativ, o data la ai lui, iar celalalta data
la ai ei, intr-o placuta si relaxanta armonie, spre bucuria si multumirea
sufleteasca a celor doua cupluri de socri ...
Si ca sa le fie armonia deplina, au mai facut Ileana Consanzeana si cu
Fat Frumos si doi copii, un baietel si o fetita, isteti, silitori si, cum se
putea altfel decat - frumosi, ca si parintii lor – doua minunatii de copii. Si
cat acestia au fost mici, s-au vorbit sa-i roage pe parinti sa-i ajute cu
cresterea lor, la tara, in libertate si la aer curat, cu mancare gustoasa si
sanatoasa, bio-ecologica, direct de la sursa, macar pan’or fi de dus la scoala
...
Si cand au devenit de varsta scolara - cel mai mare, si a gradinitei –
cea mica, numai ce s-au sfatuit cei doi parinti sa nu-i desparta si sa-i aduca
pe amandoi la oras, ca sa beneficieze de invatatura mai buna si de ajutor mai
prompt, sub stricta lor supraveghere parinteasca.
Dar cum, atat Ileana Consanzeana, cat si Fat Frumos, pe cat erau de
frumosi, tot pe atat erau si de isteti, si-au dat repede seama ca prin aducerea
copiilor acasa, nu mai era posibil sa lucreze amandoi, simultan, in acelasi
schimb: dimineata copiii trebuiau dusi la scoala si la gradinita, iar la pranz,
cineva trebuia sa mearga si sa-i aduca inapoi, dupa care trebuia sa se ocupe
cineva de ei si dupa-amiaza si seara... Ganditi-va ca pe langa indatoririle de serviciu
si de acasa – ordine, curatenie, mancare si provizii - trebuiau ca de-acum sa
faca cumva si sa-si faca timp - si chiar cu o anumita prioritate - si pentru
indatoririle lor parintesti: de pregatirea lectiilor cu copiii si de educarea
lor; de ingrijirea lor fizica – joaca, hrana, baita, pieptanat; si de tinuta
lor vestimentara - spalat, calcat, apretat, imbracat ... si de alte cate si mai
cate mai sunt de facut la casa unui om gospodar, cu copii .
Si-atunci, Fat Frumos a decis – cu binecuvantarea sefilor de la “IRIC” -
sa faca un schimb de tura, care sa-i permita sa lucreze in schimburi saptamanale
alternative cu cele facute de Ileana Consanzeana la “Confectia”, astfel incat
sa fie mereu cineva acasa - cand el, cand ea, cand amandoi - si dimineata si
dupa-amiaza si seara si noaptea, pentru a asigura buna crestere, ingrijirea si
supravegherea permanenta a frumosilor lor copii. Si asa au si facut ...
Copiii
aveau toate conditiile si cresteau frumos si bine, sub ochii atenti si grijulii
cand ai unuia, cand ai altuia dintre parinti, casa era permanent ingrijita, iar
serviciile frecventate cu drag si spor. Si zilele treceau intr-una, si-n zbor
saptamanile treceau, tragand lunile dupa ele, una dupa alta, si totul mergea ca
pe roate.
Cat o fi mers asa nu stiu. Stiu insa ca de la un timp, incepusera
amandoi sa-si cam simta lipsa unul altuia ca, deh ..., erau tineri amandoi, si
frumosi si in putere si inca mai simteau in vene sangele clocotind sub foc de dor
de viata, numai ca de stins focul, reuseau cam rar: ba lucra el de noapte - o
saptamana, ba ea, si cand se intampla sa fie amandoi acasa noaptea, erau mai
tot timpul nevoiti sa se odihneasca, caci cand unul era frant de oboseala,
celalalt urma sa se trezeasca devreme pentru a pleca la lucru pregatit
sa-nfrunte o zi intreaga de munca deloc usoara ... Noroc cu cate-o sambata
noaptea, caci dupa ea urma duminica, cand de regula era singura zi libera din
saptamana. Spun “de regula”, caci se mai intampla, rar, dar se mai intampla
cate-o urgenta la serviciu, cand la unul, cand la celalalt - cate-o avarie din
timpul saptamanii ce trebuia recuperata, ori vreo comanda urgenta la export -
si-atunci era musai sa se prezinte la lucru odihniti si apti de munca, macar
cat de cat ...
Si mai deloc ieri, si cat de cat azi, si cine stie cum si daca, maine
... se tot adunau “restante” in contul dragostei lor. Si cum ochii care nu se
vad se uita, tot asa si cu amorul: daca nu se stinge cand si cum trebuie, se
preface in jaratec si ramane mocnind, iar dupa un timp, se cam pune cenusa pe
el si de vrei sa-l mai aprinzi, trebuie sa-l scoti cumva de sub cenusa si sa sufli
in el de sa-ti iasa ochii! Si de nu sufla amandoi asa cum se cuvine, focul dragostei
ramane ne-aprins ...
Bine ... nu se mai aprinde, nu se mai aprinde, asta e, dar ... ce te
faci cu tineretea? Ce te faci cu jaratecul de sub cenusa? Caci sub hainele alea
de oameni ingrijiti si curati, sub pieile lor catifelate, netede si praspete, inca
le mai zvacnea in piepturi cate o inima sanatoasa, focoasa si dornica sa-si
traiasca bruma de tinerete ramasa din aceasta viata. Dar ca mai tot oamenii
cuminti, legati prin juramant de fidelitate si credinta in sfanta taina a
casatoriei, pecetluita prin verighete de aur, purtate la inelarul mainii din
dreptul inimii, spre vesnica aducere aminte, se priveau cu jind si dor unul pe
celalalt, disparand pe usa dupa un sarut fugar, si se desparteau oftand si
strangand din dinti a indurare, promitandu-si unul altuia soptit si uneori cu
cate-o lacrima neascunsa, mai multe clipe de intimitate, ... data viitoare.
Si data viitoare azi, si data viitoare maine, si zilele treceau
intr-una, si-n zbor saptamanile treceau, tragand sirag dupa ele luna dupa luna
si ani necrutatori trecand ca pe roate ...
Cat sa se fi scurs asa, nimeni n-a stiut sa-mi spuna. Cert este ca “Fat
Frumos” lucra tot la IRIC”, iar “Ileana Consanzeana”, tot la Confectia”... Timpul
isi luase treptat tributul: fetele si trupurile lor tradau acum o maturitate
rumena iar relatia lor se transformase intr-una de trista rutina: lacrimile
le-au secat de mult, oftaturile li s-au rarit pana la disparitie, promisiuni
isi mai faceau doar in gluma – caci nu le mai credeau nici ei, iar sarutarile de
despartire devenisera pur formale si sunau mai mult a : “Hai ... iesi mai
repede, c-am treaba!...”.
Dar jaratecul nestins continua sa mocneasca ... mama ei de munca si de
viata !... Mai aruncau ei peste cenusa, din cand in cand cu cate-o cana de apa,
doar, doar o ajunge si la jarul de dedesubt si ajungea ..., dar nu indeajuns.
Prea rare “canile de apa” si prea pe fuga “aruncate”, ba din oboseala -
noaptea, ba ca mai aveau si altele de facut – ziua, ba ca-i post, ba ca-i
sarbatoare, si ... tot asa! Unde mai pui ca atunci cand reuseau si ei in
sfarsit sa cada de acord, ca omu’ cu femeia lui, ca sa mai verse si ei cu
cate-o cana de apa fierbinte peste focul dorului nestins, o faceau cam “pe
zvarlite”, ca nu cumva sa-i prinda aia micii si sa-i ia la intrebari, ca nu se
cuvenea ... Si cum “graba strica treaba”, ramaneau mereu cu “treaba” ca si
ne-facuta!
Si cum treburile nefacute se aduna una cu alta, creand morman de
nemultumiri si iritare, tot asa ajunsesera si ei sa contabilizeze zi dupa zi,
si saptamani in zbor trecand, tragand dupa ele luni intregi sirag si ani
necrutatori ...mormane de insadisfactii privind viata lor trupeasca.
De “oferte”, cu promisiuni tentante de apa din abundenta, nu duceau
lipsa niciunul din ei, pentru ca ca desi trecuse ceva vreme peste amandoi, Fatul
era inca falnic si Frumos, iar Ileana, tot mandra Consanzeana era, dar ei le
rezistau amandoi cu o eroica eleganta, de crapau toti “pompierii” si
“pompieritele” de ciuda, invidie si pofta!
Dar ..., asa dupa cum bine stim cu totii, viata ne pune mereu la
incercare si ne ofera mai la tot pasul in dar, cate un “dar”, uneori mai bun frumos
si sincer, alteori insa, urat, pervers si plin de otrava.
Si cum in toate povestile cu Feti Frumosi si cu Ilene Consanzene, vine
un moment al marii incercari, tot asa a venit si in viata eroilor din
povestirea noastra, o mare incercare sub forma unui “pompier” frumos, mandru si
focos, caruia Ilenuta noastra ii cazuse cu tronc (hodoronc!) si care nici
Ilenei nu-i displacuse inca de la inceput. “Pompierul” era mecanic de masini de
cusut la “Confectia” si cum Ilenei i se stricase intr-o “buna” zi masina, a
cerut maistrei sa trimita pe cineva sa i-o repare. Si i-a trimis ...
A fost atractie la prima vedere - un fulger pe cer senin: el ramasese
incantat de eleganta si de farmecul cald al maturitatii ei depline, iar pe ea o
frapase asemanarea lui izbitoare cu marea iubire a vietii ei – parea o copie
aproape la indigo a lui “Fat Frumos de la Iric”, dar cu mult mai tanar si mai
proaspat; pe el il atata intens faima ei de femeie serioasa si inabordabila iar
ea incerca prin intermediul lui o nostalgica intoarcere in timp, la frumosii
ani ai tineretii, cand singura ei grija era aceea de a se distra si de a se
simti iubita ...
Si cum rabdarea este darul cel mai pretios din viata omului pervers, se
vede treaba, ca ceea ce-ncepuse cu o privire curioasa pe furis, s-a transformat
cu timpul in furisari la propriu in diverse cuibusoare de nebunii, acasa la
cate-un amic sau prietena, dispusi la o discreta gazduire...
Unele dintre prietenele solicitate au cautat sa-i tempereze elanul adolescentin
si sa o readuca cu picioarele pe pamant, invocandu-i rand pe rand, toate argumentele
referitoare la pericolele unei astfel de relatii clandestine, la riscul
destramarii familiei, la sot, la copii, la iminentul blam al comunitatii, dar
... ti-ai gasit!... Flatata de atentie si coplesita de prestatia mult mai
tanarului ei admirator, in frapant contrast cu frustrarile traite in ultimii
ani alaturi de “Fat Frumos de la IRIC”, Consanzeana noastra luase
avertismentele prietenelor (si colegelor) sale, drept manifestari ale invidiei
si in consecinta, actionand pe contra, parea, pe zi ce trecea, tot mai convinsa
de justetea deciziei sale de a-si trai viata cat mai intens, irevocabil prinsa
in mrejele hipnotice ale amorului carnal .
De la o vreme, niciuna dintre colegele si prietenele sale n-a mai fost
dispusa sa-i mai ofere acoperire. Se saturasera cu toatele de irationalitatea si
mai ales de staruinta cu care continua sa se comporte in mod frivol si imoral. Aproape
ca nu mai avea prietene, dar nici ca-i pasa. Isi traia cu pasiune aventura
vietii sale, frecventandu-si “obiectul” pasiunii din ce in ce mai des si pe
unde apuca. Nefiindu-le tocmai comod, si-a luat inima-n dinti si l-a invitat
odata acasa ... Acasa la ea. La Ileana. De fapt ... acasa la ei ... Acasa la
Ileana Consanzeana si la Fat Frumos, in Templul Casatoriei, pangarindu-l ...
In
obsesia ei bolnava ajunsese sa se gandeasca la Pompier, pana si atunci cand se
culca cu sotul ei. Facea amor simultan cu amandoi: trupeste, pe-ntuneric – era
cu sotul, dar mental, in lumina sufletului ei, era cu ... amantul. Iar Fat
Frumos, nebanuind nimic, nu putea decat sa se bucure de schimbarea ei “in
bine”: Ileana trecuse brusc de la plictiseala sexului de rutina, la dragostea
pasionala, implicandu-se in actul placerii ca-n zilele bune ale tineretii lor,
revarsand peste el toata fierbinteala de care putea sa dea dovada o femeie
coapta, la deplina ei maturitate. Si lui ii placea ... Ba mai observase si
noutati in felul ei de a i se darui, in felul ei de a se misca: era ... mai
fantezista, mai vioaie, mai sonora si ii cerea si lui sa participe in moduri in
care nu o mai facuse niciodata , N-avea
cum sa nu-i placa!... Ii placea si multumea in gand soartei pentru darnicie:
resimtea si el in sfarsit, dupa multi ani, placerea deplina la pat.
Va urma ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu