Suta din tablou - partea a doua

de Remus Constantin Raclau

Urmare a povestirii: 
http://nostalgiepentrubunulsimt.blogspot.com/2017/03/suta-din-tablou.html

Placerile reintalnirii trupesti cu sotia sa cea de altadata, repetate parca mai des decat spera, s-au transformat treptat in multumire sufleteasca, in acel simt al implinirii pe care numai dragostea impartasita reciproc ti-l poate darui. Era fericit …

Bucuria sincera a lui Fat Frumos devenise vizibila pentru toti: era mai prietenos, mai bine dispus, mai vioi, mai comunicativ, mai amabil si mai generos – emana caldura si lumina - se simtea de la o posta placerea lui de a trai - dovada vie a  traiului bun de-acasa. Ba chiar si la serviciu era cu mult mai eficient: muncea mai mult si mai bine – era mai voluntar, angajandu-se cu entuziasm in sarcini care depaseau deseori obligatiile normale ale locului sau de munca – era nembosit si de neintrecut, omniprezent si (mai ales) omnipotent! Ce mai tura-vura, era clar pentru toti c-a dat peste “izvorul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte” !...

Si chestia asta n-avea cum sa treaca neobservata. Sefii il apreciau din ce in ce mai mult, iar colegii si “prietenii” il invidiau in aceeasi masura. Se intrebau cu totii, cu o curiozitate morbida, care-o fi secretul acestei schimbari bruste de tonus si de atitudine, in evident contrast cu starea de spirit dominanta a colegilor sai. Unii banuiau ca ar fi castiga la “LOTO”, altii susoteau cum ca ar fi primit vreo mostenire secreta de pe la vreo ruda bogata, moarta subit prin strainataturi, altii insinuau ca ar avea vreo amanta super. El!... Iar cei mai ranchiunosi, s-au pus (mai mult sau mai putin) cu totii pe investigat …doar, doar, or reusi sa descopere secretul voiosiei lui datatoare de chef de viata si de munca neobosita.

Era pe buzele tuturor:

-          Ce-are asta, bai fratilor, de unde-atata veselie pe capul lui?

-           S-a prostit, ma, a-nnebunit! A dat strechea-n el!...

-          Daaa!... Neaparat c-annebunit! Altminteri de unde cheful asta nechibzuit de munca?...

-          Nebun-nebun, ma, nebun de legat! Ati vazut ca canta toata ziua?

-          Canta?

-          Da, ma!

-          Si la servici?

-          Da,ma, inchipuieste-ti: canta pana si la servici!...

-          Cum?

-          Mormaie, ma, ca teleghidatu’! Daca te dai pe langa el, auzi cum fredoneaza. Canta incontinuu de parc-ar fi bagat in priza, de parca i s-ar fi stricat opritoru’ de la disc, nici nu termina bine una, ca si-ncepe alta … E dus !…

-          Poate i-a facut vreouna vraji, ma, mai stii?

-          Ei, pe dracu. Cine sa-i faca vraji lu’ asta?

-          Mai stii?... Vreun drac de baba… O fi pus-o nevasta-sa, sau soacra-sa, sau amandoua, dracu’ stie … Ca sa nu mai stie de el si sa-l duca ele de nas cum vor !

-          Hai, ma, nu mai manca bureti de-aiurea! Le cunosc pe amandoua, sunt femei de treaba si fete de comitet … Da’…, mai stii?...

-          Te pui cu muierile?...

-          Te pui cu dracu’!...

-          Apropo’… Stii ca nevasta-mea e colega la “Confectia”cu nevasta-sa …

-          Da, si ?

-          Mi-a zis ca si nevasta-sa e la fel !

-          Cum, la fel?

-          Nu stiu, da’ mi-a zis ca ceva nu-i in regula nici cu ea: umbla ca teleghidata si asta si munceste ca turbata … Le-a bagat in sperieti pe toate!

-          Mai, sa fie … Le-o fi facut cineva vraji la amandoi !

-          De ce?

-          Dracu’ stie ! Or fi facut astia de la “Partid” vreun experiment pe ei : i-or fi hipnotizat – naibii - sa nu mai stie de ei, sa fie vesnic multumiti sa vada dac-asa poate sa devina omu’ mai eficient in munca!

-          Mai, sa fie!... Ca daca le reuseste experimentu’, ne-am dat dracu’! Ne hipnotizeaza astia pe toti si muncim naibii ca tampitii… Iti dai seama?

-          Imi !... Tragedie, frate! Tre’ sa luam masuri: asa nu se mai poate! Trebuie sa-i salvam. Ca daca-i salvam pe ei, ne salvam si pe noi!

-          Musai !...

-          Atunci, la treaba: “sapam” peste tot, nu omitem  nimic si pe nimeni. Tu incepe cu nevasta-ta! Sa treaca la ischititul sistematic: sa se dea pe langa ea si sa vada ce afla. Dupa aia sa-ntrebe si pe fetele de la masinile de cusut de langa ea, sa vada ce prietene are - intrebari incrucisate – sapa, sapa, pana dai de apa !...

-          Si tu?

-          Eu ma dau pe langa el. Pe langa el si pe langa ceilalti colegi ai nostri de serviciu: dam noi de “apa” cumva! Ne tinem la curent cu noutatile, da?

-          Musai!...

     Si-ncet, incet, s-a dus vorba si febra ischitelii i-a cuprins treptat pe toti, pe nesimtite, atat pe “baietii” de la “Iric”, cat si pe “fetele” de la “Confectia”…

     Si cum o astfel de desfasurare de forte investigative n-avea cum sa nu-si produca-n timp rezultatele planificate, intr-o “buna” zi se trezi eroul povestirii noatre abordat “prieteneste” de un “bun coleg si prieten”:

… (chestia asta s-antamplat de fapt cam pe  la miezul noptii, in timp ce protagonistii se aflau la serviciu in plin program de “schimbul trei”, in prima pauza de tigara – chiar daca Fat Frumos nu fuma, iesea si el impreuna cu colegii fumatori, din spirit de solidaritate – dar cum ziua se zice ca are douazeci si patru de ore, ramanem la exprimarea clasica “intr-o buna zi”,desi numai buna nu se dovedea a fi …)

-          Salut, Fat! Ce mai faci? il aborda colegul cu o bataie intima de palma pe spate…

-          Noroc, Nicule! (nume aleatoriu: putea fi oricare dintre toti ceilalti colegi de serviciu, care se hotarasera cu totii – din compatimire si din spirit de auto-protectie - sa-l “salveze”. De fapt ar fi vrut cu totii sa-i comunice “noutatea iluminanta”, dar si-au dat seama ca nu se cadea ca o astfel de veste socanta sa fie data in colectiv, asa ca au tras la sorti…). Ce sa fac? Bine! Chiar foarte bine!...

-          Bravo! Ma bucur pentru tine!

-          Multumesc, Nicule, esti dragut!

-          Ei !... Suntem colegi, ce naiba!

-          Si prieteni, as zice eu!

-          Corect, Fat , zise Nicu privind in gol …, corect: “si prieteni”!...

-          Dar tu?... Ca te vad asa …, cam nu stiu cum. Nu prea esti in apele tale. S-a intamplat ceva?...

-          Aaaa, nu, scuza-ma, n-am nimic … Numai ca …

-          Ce?

-          Nu stiu cum sa-ti zic …

-          Simplu si direct, raspunse Fat frumos, batandu-l la randul lui, prieteneste si protectiv pe umar. Zi mai omule!...

-          Usor de zis …

-          Bun. Atuncea zi!

-          Eu iti zic, da’ sa nu te superi! si adauga repede, ca si cum ar fi vrut sa indulceasca otrava pe care urma sa i-o toarne: Ai zis ca suntem prieteni!

-          Si prieteni ramanem, Nicule! Nu vad ce-ai putea sa-mi spui atat de grav incat sa strice prietenia noastra … Daca ti-am gresit cu ceva, uite … imi cer scuze cu anticipatie!...

-          Aaa, nu, Doamne fereste!...

-          Bun. Daca mi-ai gresit tu cu ceva, uite … te iert eu pe tine cu anticipatie, desi daca nu mi-am dat inca seama, nu cred sa fie ceva atat de grav.

-          Pai, nu, ca inca nu ti-am gresit… Dar de iertat, tot va trebui sa ma ierti ! Uite … imi cer eu iertare cu anticipatie, pentru ce va trebui sa-ti spun de-acu’nainte!

-          Ok! Iertat. Zi!

-          Fat, stii ca tinem cu totii la tine …

-          Hopa!... raspunse Fat, zambind distrat. Suna grav! Pare ca vorbesti - si aici rosti pompos - “in numele colectivului de oameni ai muncii”!... Ha, ha, ha!... Am calcat cumva pe bec, Nicule?

-          Nu, Fat, dar … stii si tu … vorbeste lumea …

-          Pai … sa vorbeasca, ce ... daca eu nu-s de acord nu mai vorbeste ?... Foaie verde, loboda – slobod la vorbit baieti ! Si … cam ce vorbeste lumea? Sa inteleg ca are vreo treaba cu mine?

-          Iarta-ma, Fat, dar … cam are!

-          Bai !... Ti-am zis ca te-am iertat deja … ce, vrei sa ma pun in genunchi de-acu’ ca sa te iert? Zi-i ca nu ma supar, orice-ar fi! Da-i drumu’! Despre ce e vorba?

-          Despre Ileana …

La auzul numelui sotiei sale, lui Fat ii disparu subit zambetul de pe fata, care i se intuneca intr- o grimasa de ingrijorare. La toate se astepta, mai putin la asta …

-          Asa, si? Ce-i cu ea?

-          Umbla vorba …

-          Asta am inteles deja. Treci la fapte, Nicule, ca incep sa-mi pierd rabdarea.

-          Ei, acu-ntelegi de ce mi-e atat de greu sa vorbesc?

-          Nu. Nu inteleg. Dar dac-ai sa-mi spui, poate c-am sa inteleg. Spune!

-          Mai, Fat! Fii tare caci nu cred c-ai sa primesti bine ceea ce-am sa-ti spun. Oricum, sa stii ca suntem alaturi de tine. Suntem barbati, si stim cu totii ca asta i s-ar putea intampla oricaruia dintre noi … Lucram in schimburi, si dac-avem copii suntem nevoiti sa lucram deseori in ture inverse cu nevestele noastre si … asta nu prea e bine. Nu e bine, mai ales daca copiii sunt in vacanta si mai ales noaptea …

-          Nicule, ai grija ce vrei sa spui!... mormai Fat Frumos, scrasnind din dinti si inclestandu-si pumnii amenintator …

Nicu se bloca. Fat era cu mult mai voinic decat el si nu prea ii dadea mana sa-l infrunte in caz ca s-ar fi infuriat, asa ca se hotara sa continue cu precautie, luandu-si preventiv ca aliat si implicand in ecuatie, “colectivul”:

-          Fat, imi pare rau c-a cazut magareata tocmai pe mine sa-ti dau vestea asta imputita. Nimeni nu voia sa ti-o spuna, dar baietii m-au impins la inaintare, tocmai pentru ca stiau ca suntem buni prieteni …

-          Si s-au gandit ca o bata-n cap de la un prieten, doare mai putin?... Scuza-ma!… E chiar atat de grav?

-          Imi pare rau, Fat!... Este! Stim ca doare … dar iti dai seama ca nu ne-am permite sa dam din gura, asa … aiurea, fara sa avem dovezi …

-          Dovezi ?… mormai, Fat, ca in transa … Vorba dupa vorba, furia i se transforma in deznadejdie… Cadea lumea pe el !...

-          Din pacate, da, prietene. Au iesit unele vorbe… La inceput n-am vrut sa le dam crezare: stiam cat de mult tineti unul la altul, cat va iubiti si cat sunteti de fericiti impreuna. Le-am tratat ca pe niste barfe rautacioase izvorate din invidie si i-am sictirit pe mancatorii de cacat… Dar mai apoi le-am auzit din nou, de la alte persoane, si pe urma de la altele … persoane diferite, despre care stim ca sunt oameni de treaba si femei serioase. Si ne-am gandit ca … totusi, nu iese fum fara foc - prea se legau unele chestii si prea asemenatoare erau unele detalii ale zvonurilor - asa ca ne-am pus pe rand la panda si din pacate, temerile ni s-au confirmat. Ne-am cutremurat!... Tu nu meriti una ca asta! Esti un baiat prea de treaba, un bun prieten si un prea bun coleg ca sa-ti ascundem treaba asta…

-          Care treaba?... rosti, Fat, ca de pe alta lume … Ce tot spui tu acolo?...

-          Imi pare rau, prietene: Ileana te tradeaza …

Fat simti nevoia sa se aseze de-a lungul peretelui, mormaind, ca pentru sine …

-          Nu ! Asta, nu!... Nu pot sa cred asta! Nu vreau sa cred una ca asta!... un munte de om, era la pamant …

-          Imi pare rau, Fat. E adevarat!

-          De ce?...

-          Nu stiu… Asta poate ca o veti lamuri voi, intre voi …

-          Cum?

-          E nevasta-ta, mai omule, tu traiesti in casa cu ea!... Tu trebuie sa stii ce si cum trebuie sa va lamuriti unul altuia, nu eu!

-          Ce sa lamurim?... se razvrati brusc Fat, scuturand puternic din cap. Se ridica demn in picioare, protestand:

-          Nicule, tu nu-ntelegi?... Ma aflu intr-o perioada de vis a vietii mele: ne iubim nebuneste, mi se daruieste mai cu sarg ca-n tinerete, facandu-ma sa ma simt mai barbat ca niciodata. Ne simtim minunat si vad … simt, ca si ea se simte minunat cu mine! Nu-i posibil ceea ce-mi spui tu… ce-mi spuneti voi…

 Si continua, pe un ton din ce in ce mai puternic si mai stapan pe el:

-          Vorbiti prostii… Va e ciuda pe noi si mancati bureti, aiurea. Crapati de invidie ca n-aveti si voi o nevasta ca a mea si ca nu faceti casa cu ale voastre, asa cum facem noi si vreti sa ne stricati casnicia, sa ne puneti pe drumuri … Imi dau seama ca sub masca voastra ipocrita de prieteni si colegi sunteti cu totii niste nemernici!... si spunand acestea se indrepta amenintator spre Nicu, hotarat sa-si restabileasca onoarea familiei cu pumnii…

Simtind ca lucrurile scapa de sub control, isi facura aparitia si ceilalti colegi. Odata cu ei veni si Gelu Tarlea – maistrul lor. ‘Nea Gelu, vecin de cartier cu Fat, era cel mai in varsta dintre toti colegii si pe langa faptul ca era seful formatiei lor de munca, era si recunoscut drept cel mai serios si mai intelept dintre ei.  Mai avea vreo doi ani pana la pensie si se bucura de stima si respectul tuturor, colegi si sefi, deopotriva. Statea la doua blocuri distanta de victima noastra, cunostea oarecum “situatia” si in consecinta avea si el ceva de zis, apropo’ la acuzele lansate in masa de aceasta, nediscriminat, asupra tuturor, asa ca se baga si el in discutie:

-          Mai, Fat, linisteste-te!... E normal sa nu crezi nimic din tot ceea ce ti se spune. Esti un om de treaba si stii ca ai acasa o femeie de treaba. E mai putin normal, insa, sa ne acuzi pe toti de nemernicie. Chestia asta, eu unul, cum nu ma simt cu musca pe caciula, nu pot sa o accept, asa ca te invit sa te calmezi si sa-ti revizuiesti atitudinea fata de colectiv. Oamenii astia sunt colegii nostri si mancam impreuna aceeasi paine - buna, rea, dulce, amara, fiecare cum o resimte. Oamenii au vrut sa-ti fie de folos, asa cum s-au priceput si ei, dezvaluindu-ti niste fapte care ar putea sa fie reale, dupa zicala aia taraneasca: “nu stie barbatu’, ce stie tot satu’…”. Tu, daca vrei, poti sa cercetezi ca sa te convingi de adevarul sau de neadevarul lor , si in functie de rezultat, sa iei masurile care crezi ca se impun, ca un barbat adevarat. Sau, poti sa bagi capul in nisip ca strutul si sa te faci ca nu vezi si ca n-auzi si sa lasi lucrurile asa cum sunt. Dar in cazul asta, va trebui sa te inveti sa ignori tot ceea ce vei auzi de azi inainte, ca lumea nu va inceta sa cleveteasca, daca va avea un motiv sa o faca. Cred ca te-ai aprins cam tare si oarecum pe nedrept. Te inteleg, dar nu pot sa accept una ca asta. Nu cred ca in noaptea asta mai poti munci asa cum se cuvine, asa ca, in calitatea mea de maistru, am hotarat sa te invoiesc pentru tot restul programului si sa te trimit acasa, sa te racoresti si sa-ti revii. Eu dac-as fi in locul tau, m-as duce imediat acasa, la femeia mea, si as lamuri situatia, dezvaluindu-i zvonurile care circula si cerandu-i sa confirme sau sa infirme zvonurile, odata pentru totdeauna. Acuma, hai … ia-ti bagajelul si fuguta acasa!...

Pentru cine nu s-a plictisit -va urma ...

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"