Ce stii versus ce faci

de Remus Constantin Raclău

Ideea postării de față a plecat de la o postare pe fb care suna cam aşa:

”Un inginer a fost chemat să repare un calculator.Stând în fața ecranului, apăsând câteva taste, dădu din cap, mormăi ceva pentru sine și îl opri.Scoase o șurubelniță mică din buzunar și întoarse pe jumătate un șurub mic. Apoi a pornit din nou calculatorul și a descoperit că funcționează perfect.Proprietarul companiei a fost fericit și s-a oferit să plătească factura pe loc.- "Cât vă datorez?" întrebă el- „În total o mie de euro”- "O mie de euro?! O mie de euro pentru câteva minute de muncă?! O mie de euro, pur și simplu pentru că ai întors un șurub mic ?! Știu că acest super calculator costă mult și este important pentru munca noastră, dar ... o mie euro este o sumă nebună! Voi plăti doar dacă îmi trimiteți o factură detaliată care justifică perfect această sumă! "Tehnicianul informatic a dat din cap și a plecat.În dimineața următoare, președintele a primit factura, a citit-o cu atenție, a clătinat din cap și a procedat la plata fără întârziere.Conținutul facturii:Servicii oferite:- Strângere un șurub: Euro 1- Să știi ce șurub trebuie strâns: Euro 999.” 

Această poveste este dedicată profesioniștilor care în fiecare zi se confruntă cu disprețul celor care prin propria lor ignoranță nu reușesc să înțeleagă valoarea cunoștințelor profesionale. 

Morala: câștigi pentru ceea ce știi, nu pentru ceea ce faci.”

Ceva mi s-a părut în neregulă, astfel încât am comentat în felul următor:

     ”Nimic mai fals ... Ştiu ..., o să ziceţi că mă dau deştept, că ..., bla, bla, bla !...  

     În primul rând, este o prelucrare a unui banc american referitor la înfundarea unei ţevi de evacuare a ... rahatului de pe un submarin atomic. Dar asta nu schimba esenţa; aşa că, voi continua: 

     În al doilea rând nu e relevant şi suficient să ştii ce şurub să strângi, ci mai degrabă trebuie să ştii pentru ce îl strângi; ce funcţionalitate normală împiedica acel şurub insuficient strâns. 

 Şi ca să fie eroarea şi mai frapantă, concluzia e perfect falsă, întrucât ... 

... nu eşti plătit pentru ceea ce ştii să faci, ci pentru ceea ce faci efectiv, pentru un serviciu concret, la un moment oportun, cerut de client şi considerat de acesta absolut necesar: eu cunosc bine, în mod concret şi practic 7-8 meserii, dar lucrez pe camion şi sunt plătit doar pentru a duce marfa cu acest camion, dintr-un loc în altul, la cererea clienţilor... 

      Nimeni nu mă plăteşte pentru nimic altceva, deşi ştiu să fac alte 6-7 meserii la un nivel foarte bun şi eficient. Nimănui nu-i pasă de ceea ce ştii în general ci de ceea ce ştii în legătură cu meseria şi funcţia pentru care eşti angajat. 

     Angajatorii plătesc rezultate, şi disponibilitatea de a le aduce, nu competențe pur teoretice, nepuse niciodată în practică !... 

     Un medic, dacă lucrează ca instalator, va fi plătit pentru schimbarea robinetului, nu pentru că ştie medicină ... chiar dacă o ştie la un nivel de excelență, pentru că pe clientul cu robinetul stricat prea puţin îl interesează dacă ”instalatorul” cunoaşte medicina; pe el îl interesează să nu-i mai curgă robinetul şi ... atât! Dacă ”instalatorul” e medic sau astronaut sau fizician, sau grădinar, pe el nu-l încălzeşte cu nimic; pe el îl interesează să nu-i mai curgă robinetul !...Și dacă nu-i mai curge, atunci asta plătește: lucrarea prin care robinetul a fost repus în justa lui funcționare ... 

     Sunt oameni care ştiu să facă un singur lucru în viaţă, un lucru care se cere şi de care este nevoie. El nu mai ştie nimic altceva, dar acel lucru la care se pricepe îl face foarte bine. Ştie că se pricepe şi e bucuros să facă acel lucru; îi place că ştie şi mai ales îi place să vadă fericirea de pe chipurile clienţilor săi, când aceştia văd lucrul bine rezolvat.Meseriaşul ăsta ştie să facă bine acel lucru şi cel mai important este faptul că este dispus să îl facă exact atunci când clientul are nevoie, şi în locul în care acel client are nevoie. Deci ştie şi face !... Şi el este întotdeauna plătit pentru rezultatul concret al muncii sale : clientul mulţumit şi total satisfăcut plăteşte bine !  

     Aceşti oameni sunt oameni de o anumită valoare pentru societate, întrucât îşi pun cunoştinţele lor (atâtea câte sunt ele - multe, puţine, nu contează) în slujba semenilor lor, iar aceştia din urmă îi răsplătesc material pentru aceasta ... 

     Pe de altă parte, sunt oameni care ştiu ... 7-8 meserii, alţii chiar zece..., nu contează!... Plus că se poate întâmpla să aibă cunoştinţe teoretice din alte o sută de meserii ..., plus o cultură generală de excepţie: au citit toată ”Bibliotecă din Alexandria” (sic!...) şi o ţin minte pe de rost, şi tot pe de rost recită citate din toţi marii învăţaţi ai lumii. 

     Dar ei, fie că se consideră mult prea buni pentru a merge să lucreze undeva, fie că nu sunt dispuşi să facă ceva practic, sau poate fi că nu au simţ practic pentru nimic, nici măcar pentru a transmite cuiva măcar o parte din cunoştinţele sale, să predea ceva cuiva în calitate de profesor, sau să dea consultanță cuiva care ar avea nevoie de o anumită ramură a cunoştinţelor sale dintr-un anumit domeniu.Ei ştiu multe chestii, şi sunt mândri şi orgolioşi de asta, dar ţin totul pentru ei!... Nu împărtăşesc nimic nimănui, nu fac nimic pentru nimeni, nu pun nimic în practică! Nimeni nu beneficiază cu nimic de pe urma lor şi cu toate astea ei se plâng că nimeni nu le recunoaşte meritele, nimeni nu le recunoaşte şi nu le apreciază ştiinţa, cunoştinţele şi vasta lor cultură generală! Şi nici nu au cum, deoarece ei nu îşi pun cunoştinţele în slujba nimănui şi prin urmare nimeni nu poate şti sau spune sau evalua, cât de inteligenţi sau de învăţaţi sunt aceştia, dacă ei ţin totul doar pentru ei. Acestea sunt cunoştinţe seci și neproductive întrucât nefiind puse în aplicare, nu produc efecte faţă de nimeni şi-atunci din punct de vedere social sunt considerate inutile.

     Valoarea socială a unor astfel de cunoştinţe este nulă, iar deţinătorii lor sunt persoane asociale lipsite de spirit practic care au făcut o serie de acumulări doar de dragul de a-şi satisface orgoliul lor intelectual, pentru a-şi demonstra lor înşişi că pot învăţa şi acumula, şi că acum ştiu. Dacă le-ar trece cumva prin cap să publice o sinteză a ceea ce ştiu, şi dacă vor fi capabili să le dea o latură practică, să facă în aşa fel încât cunoştinţele lor să devină utile cuiva, cândva, adunând informaţii şi cunoştinţe din mai multe domenii şi focalizându-le pe diferite teme de interes public sau măcar ştiinţific, atunci aceştia spot deveni persoane cu o anumită valoare socială, cuantificabilă în funcţie de utilitatea socială - teoretică sau practică - a studiilor făcute publice .

Cât despre faptul că : 

”Această poveste este dedicată profesioniștilor care în fiecare zi se confruntă cu disprețul celor care prin propria lor ignoranță nu reușesc să înțeleagă valoarea cunoștințelor profesionale.”

 ... mă rezum la a zice că fiecare om este responsabil de valorizarea informaţiilor și a cunoştinţelor deţinute prin oferirea serviciilor de care sunt capabili la un preţ just, conform cu timpul necesar învăţării teoretice, cu timpul de muncă efectivă, cu cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii depuse ! Pe scurt: decât să munceşti degeaba, mai bine stai degeaba!

Chestie non valabilă în operele de caritate !...

Concluzia: 

Măi băieţi, şi fete!... Nu mai preluaţi tot ceea ce se publică spre împrăştiere, fără a le trece mai întâi prin filtrul propriei gândiri şi experienţe de viaţă !

* Avertisment: rabdarea de a citi astfel de materiale pana la capat, reprezinta un risc major de stres pentru prostie ... * Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. * Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"