de Remus Constantin Raclău
Camelia:
"Am ajuns la vârsta la care nu mă mai complic cu aglomerația gândurilor. Primesc în audiență câte unul, îl ascult - nu întotdeauna foarte atentă - și aștept efectele secundare.
Am devenit prudentă?
Înțeleaptă...nu cred să fi reușit!
Important e ca, în urma alegerii, să știu destinația exactă a ceea ce va să vină. A trecut vremea răzgândelii. Acum, dacă iau bilet numai dus, trebuie să fiu sigură că nu ar mai avea rost niciun plan B. Când ajungi să mizezi totul pe o carte, e greu de spus dacă te poți numi curajos sau excesiv de visător!
Dar cine poate trăi fără vise? Ar fi o infirmitate! Ca și cum ai încerca să zbori, știind că nu ai aripi...
Chiar! De fapt, știe cineva când, unde și de ce și-a pierdut aripile?!..."
Ecou dinspre mine :
"Omul trăiește rafinând și distilând, până când ajunge la esență - ADEVĂRUL !
Iar adevărul e : "EU SUNT" !
Din păcate nu toți ajung la acest adevăr : e prea simplu, prea ușor , incredibil de la îndemână ...
Ori, oamenii, conduși de mintea lor și nu de suflet, cred (iar mintea, MINTE) că adevărul e complicat, e greu de descoperit și de atins și de aceea, de cele mai multe ori, trec pe lângă "adevăratul-ADEVĂR-pur-și-simplu-universal-valabil-și-accesibil-tuturor", în căutarea unui himeric "adevăr-al-lor", unic, complicat, misterios, de negăsit !
Răsplata pentru cei care se mulțumesc cu simplitatea adevărului e aceea că se ajunge la a conștientiza faptul simplu că suntem ADEVĂRAȚI : existăm într-adevăr și-ntr-adevăr trăim !...
Și dacă cineva simte că "și-a pierdut aripile" nu înseamnă că nu mai e capabil sau că nu mai "trebuie" să viseze, ci că a ajuns la înțelepciunea de a nu mai "prinde fluturi" și de a nu mai umbla după "cai verzi pe pereți", de a nu mai urmări himere, ci de a-și transforma în realitate propria himeră a lui : "EU SUNT CEEA CE SUNT" și asta să îi fie deajuns ..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu