Week-end cultural românesc: 9-10 Iunie 2012

  

            "Nu uita că ești român”

 1* Filmul săptămânii : ”Explozia”

http://www.youtube.com/watch?v=KseK1F0hVCw

Explozia este un film românesc realizat de Mircea Drăgan în 1973 după un scenariu scris de Ioan Grigorescu, muzica fiind compusă de Theodor Grigoriu. Filmul este produs deRomânia Film și are durata de 112 minute. Filmul are ca subiect un fapt real petrecut în 1970, incendiul navei „Poseidon" ce transporta 4.000 tone de azotat de amoniu. Abandonarea navei amenința cu extinderea incendiului a încărcăturii ceea ce ar fi putut produce distrugerea orașului Galați și a Combinatului Siderurgic.

„(...)În apele portului Galați este semnalat un vas fantomă, fără echipaj, navigând în derivă și aruncând flăcări. Aflate la bord, baloane de oxigen pot exploda în orice moment, aruncând întregul oraș în aer(...)"

titra, la acea vreme, presa locală a Galațiului dar și cea națională.

Acest dramă cinematografică, ce poate fi considerată ca un film de propagandă politică și de slăvire a moralei socialiste, prezintă totuși o realitate ce se poate produce oricând, datorită unei erori umane, unui incident de ordin tehnic sau, pur și simplu, unui accident, indiferent de conjunctură, orânduire sau orientare politică în trecut, în prezent sau chiar și-n viitor. Pericolul este iminent într-un oraș port fluvio-maritim cum este Galați și unde traficul de nave este mare.

Nava „Poseidon", înregistrată sub pavilion panamez, transportă 4.000 de tone de îngrășăminte agricole (azotat de amoniu). Un incendiu izbucnește în sala mașinilor și există pericolul ca întreaga navă să fie cuprinsă de flăcări. Înainte de a părăsi nava, sărind în apă, echipajul reușește să trimită un SOS care este recepționat la căpitănia Portulului Galați. Căpitănia Portului, Secretarul de partid și Primarul orașului își dau seama de repercusiunile exploziei navei. Practic întreg orașul Galați ar fi fost șters de pe harta României datorită efectului direct al exploziei navei combinat cu explozia secundară -- așa cum este subliniat în film -- a Fabricii de Oxigen Lichid situată în incinta Combinatului Siderurgic Galați.

Imediat după aceasta, apare echipa de intervenție, apar și localnici care vor să ofere ajutor. În acest timp, în Galati, totul se derulează normal... are loc și o nuntă, de unde unul din personajele cheie, Gica „Salamandră", pleacă pe navă să acorde o mână de ajutor, abandonându-și nuntașii nu însă înainte de a-i informa despre pericolul ce-i așteaptă.

Un mănunchi de oameni, locuitori simpli ai Galațiului, muncitori ai Șantierului Naval împreună cu autoritățile, trăiesc o situație dramatică așezați pe un adevărat butoi de pulbere, situație în care pericolul și imprevizibilul dansează deasupra capetelor lor, la fel ca și limbile de foc de pe vasul sortit definitiv distrugerii.

Acțiunea filmului se desfășoara în mai multe puncte-reper strategice din municipiul Galați: Dunărea, Combinatul Siderurgic, Șantierul Naval, Turnul de Televiziune, centrul Municipiului Galați, restaurantul „Olimpic" (cel mai vechi din Galați), Prefectura Județului Galați, Primaria Municipiului Galați, Faleza Dunării, Gara Fluvială, plaja „Cocuța".

Acest film nu a folosit trucaje. Exploziile, explozibilul folosit (dinamita/TNT), elicopterele IAR-Ghimbav ale Armatei, mașinile Pompierilor, toate au fost reale! Nimic nu s-a jucat „cu mască". Acest film este unul din puținele care redau fidel și cu exactitate realitatea de atunci. Impactul momentelor din timpul turnării filmului asupra populației a fost unul cât se poate de pozitiv. Un film dedicat atât publicului cinefil al genului dar și un real exercițiu de mobilizare a populației civile în situații ca aceasta.

2* Calea spre armonie

Rubrica psihoterapeutului Nuța Chelmuș:

   Buna!

       Constienti sau nu, in toate tipurile de relatii manipulam sau suntem manipulati - ceea ce dupa unii este bine fiind considerat un semn de inteligenta, dupa altii fiind catalogat un semn de slabiciune! Depinde de rolul pe care il joaca fiecare in contextul manipularii: manipulator sau manipulat dar si de termenii asociati contextului: persuasiune, influentare, negociere. In viata de zi cu zi identificam numeroase contexte in care ne simtim victime - manipulati sau calai-manipulatori dar as vrea sa ma opresc la un caz special si anume, relatia de cuplu! Poate va intrebati de ce ar fi relatia de cuplu un caz special !?? Ei bine, in relatia de cuplu manipulam prin emotii, suntem manipulatori sentimentali! Pentru ca sa putem juca perfect acest rol, ne folosim ( constient sau nu) de o serie de "arme" veritabile: tandretea, seductia, convingerea si chiar si agresivitatea. V-am pregatit un link care va aduce o tehnica de a scapa de manipularea emotionala din relatia de cuplu dar si informatii despre cum functioneaza manipularea in cuplu dar si despre cauza pentru care simtim nevoia sa manipulam.

         Sper sa puteti descoperi si analiza rolurile pe care le jucati, dinamica acestor roluri in contextul relatiei voastre de cuplu si sa aplicati cu succes tehnica recomandata!

       Va doresc sa fiti proprii vostri stapani!!

      http://www.nlpmania.ro/in-doar-15-minute-poti-sa-scapi-de-manipularea-emotionala-din-relatia-de-cuplu/

  Cu drag:

                   - Nuța -    

 3* Pagini din istoria neamului românesc

Rubrică semnată de Remus Tănase,

 absolvent al Facultății de istorie, a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași

Viața lui Alexandru cel Bun‏

Alexandru cel Bun a fost domnitor în Moldova în perioada 11 februarie 1400 – 1 ianuarie 1432. Era fiul domnitorului Roman I şi a ajuns pe tron cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân. Potrivit letopiseţului anonim de la Bistriţa, i-a succedat la tron lui Iuga pe care “l-au luat” la dânsul domnul muntean. În timpul domniei sale Moldova se întindea de la râul Ceremuş (NV) până la vărsarea râului Nistru (SE) şi de la Hotin (NE) până la râul Milcov (SV). A avut de la început Cetatea Albă, iar până la sfârşitul domniei a stăpânit şi Chilia[1].

Cei 32 de ani de domnie ai lui Alexandru cel Bun au fost caracterizaţi de stabilitate, prosperitate economică, de consolidare politică, făcând din Moldova un factor de echilibru politic în această parte a Europei. Alexandru cel Bun a ştiut să folosească cu pricepere avantajul geografic al ţării în domeniul economic. Pentru a dinamiza comerţul, în 1408 a acordat un privilegiu negustorilor din Liov, reglementând circulaţia mărfurilor şi încasarea vămilor. Documentul arată principalele articole de export ale ţării, indică punctele de vamă precum şi locul de desfacere a mărfurilor. Privilegii comerciale a acordat şi principalelor oraşe din Transilvania cu care avea legături comerciale, Braşovul şi în special Bistriţa, dar şi cu Muntenia având cu Mircea cel Bătrân o convenţie de graniţă prin care erau protejaţi negustorii ambelor voievodate.[2]

O informaţie cuprinsă în “Descrierea Moldovei“ de Dimitrie Cantemir arată că în 1424, Alexandru cel Bun “a luat şi legile grecilor care erau cuprinse în cărţile Basilicale şi, făcând un extras din aceste vaste volume, a introdus acest drept de care acum se foloseşte Moldova“. De asemenea a reconfigurat Sfatul domnesc, astfel încât membrii sfatului încep să primească dregătorii (vornic, vistier, mare logofăt). Şi Cancelaria domnească avea o bună funcţionare fiind cunoscute 96 de documente din acea perioadă.[2]

Se poate spune despre politica externă a lui Alexandru cel Bun că a fost o politică defensivă. La fel ca şi înaintaşii săi Petru I, Roman I şi Ştefan I, Alexandru cel Bun a fost vasal regelui polon Vladislav Jagello. În acest sens a încheiat un tratat la 12 martie 1942 prin care îl recunoştea ca suzeran pe regele Poloniei. I-a adresat şi personal omagiul de vasalitate la 1 august 1404 la Cameniţa, act care a fost reînnoit de mai multe ori în anii 1407, 1411 şi 1415. Cu toate acestea, Alexandru i-a cerut în 1411 lui Vladislav Jagello să-i returneze datoria de 1000 de ruble de argint rămasă din împrumutul de 3000 de ruble pe care i l-a acordat Petru I al Moldovei . Vladislav îi dă un act prin care se obligă să plătească banii în doi ani, în caz contrar Alexandru avea dreptul să ocupe Pocuţia până la plata banilor. Cum regele Poloniei nu a plătit, Alexandru cel Bun a ocupat Pocuţia în 1413[3].

Deoarece în momentul încheierii primului act din 1402 izbucniseră revolte antipolone în Podolia şi în alte teritorii rutene din Lituania, Alexandru cel Bun nu a vrut să fie implicat în astfel de conflicte, şi s-a obligat să-l ajute militar pe Vladislav Jagello nu mai departe de Cracovia şi nici în teritoriile Prusiei sau Lituaniei. Totuşi ca urmare a schimbărilor politice din regiune Alexandru cel Bun a consimţit să-l sprijine pe regele polon împotriva oricărui duşman. Un astfel de factor au fost şi tratativele teutono-ungare unde existase o clauză prin care Ordinul cavalerilor teutoni accepta “dreptul” Ungariei asupra Moldovei. În acest context Alexandru cel Bun le-a acordat ajutor polonezilor împotriva teutonilor în lupta de la Grundwald (1410), dar şi în următorii ani 1411, 1412 şi 1414.[4]

Cu toate că Alexandru cel Bun i-a fost loial lui Vladislav Jagello, acesta nu i-a fost loial în aceeaşi măsură, astfel încât, la tratativele de reconciliere polono-ungare din 1411 a acceptat pretenţia regelui ungar Sigismund de Luxemburg de “recuperare a stăpânirii adevărate a ţării moldovene”, după ce iniţial nu fusese de acord cu ea. Ca urmare a acestui fapt, în 1412 în tratatul de alianţă antiotomană încheiat la Lublau între cei doi regi, a fost redactată şi o clauză secretă care prevedea împărţirea Moldovei între Polonia şi Ungaria în cazul în care Sigismund nu primea ajutor de la Alexandru cel Bun împotriva turcilor, aşa cum prevedea tratatul. Iar pentru o mai bună apărare a sudului Moldovei, Alexandru cel Bun a primit de la genovezi, care erau aliaţii lui Sigismund, Cetatea Chilia, care împreună cu Cetatea Albă asigurau o bună protecţie a ţării la Marea Neagră.[4]

Văduv fiind, în 1419 s-a recăsătorit cu Pingalla, care era sora ducelui Lituaniei, Vitold. Un an mai târziu, în 1420, căsătoria a fost desfăcută şi prin acest gest, Alexandru şi-a atras ura ducelui Vitold care a trecut pe faţă de partea lui Sigismund.[4]

Ca urmare a atacării de către turci a cetăţilor de la Marea Neagră în 1420, Alexandru cel Bun i-a cerut lui Vladislav Jagello ajutorul, şi cu toate că acesta din urmă se obligase anterior să il dea, nu a făcut-o. Urmarea a fost pierderea cetăţii Chilia. Cu toate acestea, Alexandru şi-a onorat obligaţiile şi i-a ajutat pe polonezi împotriva teutonilor la Marienburg în 1422. Despre participarea moldovenilor la această luptă cronicarul polonez Dlugosz spune că s-au purtat “într-un chip minunat .. cu o mică ceată de oameni au înfrânt o oaste mare a duşmanilor“.[4]

Sigismund de Luxemburg, susţinut de Vitold au continuat să-l duşmănească pe Alexandru cel Bun cerând sancţionarea lui. Sub pretextul unei expediţii în 1426, regele ungur i-a cerut sprijinul aşa cum prevedea Tratatul de la Lublau. Cu toate că domnitorul moldovean l-a aşteptat la Brăila, acesta nu a apărut. Chiar şi aşa la tratativele de la Luck regele ungur a cerut împărţirea Moldovei între Ungaria şi Polonia potrivit clauzei secrete de la Lublau. Regele polonez Vladislav Jagello insă, spre cinstea sa, a refuzat propunerea. Mai trebuie precizat că în 1426 Alexandru reuşeşte să ia Chilia, un punct important în sistemul defensiv al Moldovei.[4]

Sugestiv pentru atitudinea lui Alexandru cel Bun este inscripţia de pe epitrahilul de la Ladoga, pe care i s-a păstra şi chipul şi în care se intitulează: “autocrat (singur stăpânitor) al întregii Moldovlahii şi al Paratalassiei (ţinuturile de lângă mare).[4]

A construit două mănăstiri importante, Mănăstirea Bistriţa (Neamţ) unde este şi înmormântat precum şi Mănăstirea Moldoviţa. A mai refăcut sau a trimis danii mănăstirilor Neamţ, Pobrata, Roman, Vîşnevăţ. In 1424 a făcut un act de danie şi la Muntele Athos la Mănăstirea Zografos.[5] La Neamţ se dezvoltă o importantă şcoală de caligrafi şi miniaturişti sub îndrumarea lui Gavriil Uric, care în 1429 pe Tetraevangheliarul aflat la Biblioteca “Bodleyana“ din Oxford, execută miniaturi considerate nemaipomenite opere de artă şi printre cele mai valoroase ale evului mediu. S-au mai făcut remarcaţi zugravii Dobre, Niculiţă şi Stefan.[5]

Tot în această perioadă prelatul Grigore Ţamblac a realizat o carte de predici în slavonă, prima de acest gen în Moldova.El venise în Moldova în 1401 pentru a face un raport către Patriarhia de la Constantinopol în privinţa dorinţei ca Iosif să fie numit la conducerea Mitropoliei Moldovei. Raportul favorabil al lui Ţamblac a dus la confirmarea lui Iosif în funcţie, iar el a rămas în Moldova în relaţii foarte bune cu domnitorul, pentru ca ulterior să devină Mitropolit al Kievului. Era originar din Bulgaria.[5]

Alexandru cel Bun a fost îngăduitor şi tolerant. El i-a primit în Moldova pe husiţi care erau prigoniţi de peste tot şi a poruncit “să nu fie tulburaţi de nimeni în exercitarea cultului lor“. Se presupune că ei i-ar fi atribuit lui Alexandru renumele de “cel Bun“. Si celelalte religii au găsit înţelegere. Pentru catolici a fost deschisă o episcopie la Baia. Armenii refugiaţi şi ei din faţa agresiunilor musulmane au obţinut un episcopat. Practicanţii cultului mozaic şi-au putut practica şi religia cât şi îndeletnicirile de comerciale. Chiar şi turcii şi tătarii de religie musulmană aşezaţi la Dunăre şi Marea Neagră au beneficiat de bunăvoinţa domnitorului[6].

__________

Note:

1. ↑ “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, Giurescu & Giurescu, p. 283
2. ↑ 2,02,1 Magazin Istoric nr.1 ianuarie 1982, “Voievodul de-sine-statator:Alexandru cel Bun“, Conf. Univ. Dr. Petre I. David, p.17-18
3. ↑ Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Giurescu & Giurescu, p. 284
4. ↑ 4,04,14,24,34,44,5 Magazin Istoric nr.1 ianuarie 1982, “Voievodul de-sine-statator:Alexandru cel Bun“, Conf. Univ. Dr. Petre I. David, p.18-19
5. ↑ 5,05,15,2 “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pâna astăzi”, Giurescu & Giurescu, p.287
6. ↑ Magazin Istoric nr.1 ianuarie 1982, “Voievodul de-sine-stătător“, Conf. Univ. Dr. Petre I. David, p.20-21

Bibliografie:

• “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, 1971, Giurescu & Giurescu
• Magazin Istoric nr.1 ianuarie 1982, “Voievodul de-sine-statator:Alexandru cel Bun“, Conf. Univ. Dr.. Petre I. David

Sursa: http://ro.metapedia.org

Cu stimă,

                   Remus Tănase

4*  „Sfatul Bătrânilor”

Hildegard van Bingen - Tratamente pentru bolile de inima

http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/4096-Hildegard-van-Bingen-Tratamente-pentru-bolile-de-inima

5* România minunată

https://www.facebook.com/visitR0mania

6* Să râdem cu ai noștri...

http://www.youtube.com/watch?v=5W0sbVFsdlQ&feature=endscreen&NR=1

*  P.S. 

-   In partea de jos a paginii în fiecare zi veți găsi "Romanian Google News" - o sinteză a știrilor de interes general, postate de români pe Google ... Va doresc lectură placută!

 -  Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model:

                                     "CITEȘTE și DĂ-L MAI DEPARTE"

Lumea ca un trunchi de con

de Remus Constantin Raclău

"E lung Pământul,
Ba e lat"... 

zicea Coșbuc într-un poem, introducându-ne astfel într-o lume plată dar foarte plină de viaţă.

Pe vremuri, visătorii se întrebau cum o fi lumea care nu se vede, în timp ce cutezătorii care plecau în expediţii, hotărâţi să-i caute capătul şi având în minte această imagine, se temeau ca nu cumva, să se termine pe nesimţite lumea de sub ei şi să cadă astfel în abisuri fără fund.

Ulterior, ca urmare a evoluţiei incontestabile a omenirii din punct de vedere tehnologic şi intelectual, s-a stabilit cu precizie că lumea, înţeleasă ca suport al umanităţii, are forma de geoid - un fel de minge pe care s-a stat cam prea mult şi în consecinţă s-a cam turtit la poli şi s-a bombat la ecuator.

Dar atunci când spunem "lumea" nu ne gândim doar la forma ei geometrică ci mai ales la cei ce o populează, la omenire.

Ierarhizată încă de la începuturi, omenirea a încercat să-şi imagineze cum ar arăta grafic această ierarhizare în general. Astfel, în funcţie de anumite criterii şi de anumiţi parametri sau indicatori sociali, s-au creat proiecţii ale lumii în forme geometrice plane sau tridimensionale, din ce în ce mai evoluate, ajungându-se până la a se asemui lumea cu o piramidă, cu baza mare jos, formată din marea masă a muritorilor de rând, şi cu vârful în sus, unde de la un anumit nivel nu mai ştie nimeni cine se află. Se bănuieşte - cu invidie, se presupune, se speră - uneori, dar nimeni, cu excepţia celor în contact direct cu ei, nu ştie cu precizie cine sunt acei fericiţi, astfel încât mă întreb dacă aceştia chiar există cu adevărat, sau sunt doar un alibi perfect, pentru cei ce acţionează şi trag foloase în numele lor.

Ei ... acuma, sunt sigur că o să-mi reproşaţi că nu ţin cont de evidențe şi o să-mi spuneţi că sunt aidoma acelui ţăran simplu, care aflat la zoo în faţa unei girafe, cât se poate de reale şi cu gâtul cât se poate de lung, a afirmat scărpinându-se contrariat la ceafă că: "asta nu există"!...

Spre disperarea dumneavoastră o să vă răspund precum faimoasa noastră "Lenuță", care la proces se stropşea la judecătorii care-i aduceau acuzaţii grave, bătând cu dosul palmei în palmă: "Dovada! Dovada!..." Ştiu că cererea ei n-a fost una prea inspirată (dovadă - sfârşitul ei cam "răsunător"), dar eu sper să am mai mult noroc, aşa că vă propun o schimbare geometrică a proiecţiei acestei imagini a lumii.

Vă spuneam că nu sunt de acord cu imaginea de piramidă a societăţii umane şi asta dintr-un motiv cât se poate de simplu şi de evident: Pământul este rotund; Pământul nu are margini şi deci nici muchii, aşa cum are o piramidă. În consecinţă, ţinând cont de răspândirea teritorială a populaţiei, de jur împrejurul pământului, ar trebui ca la baza unei forme geometrice să se afle un cerc (bine, pentru cârcotaşi - un oval - ţinând cont de forma proiecţiei în plan orizontal a formei de geoid...). Mai departe, dacă vrem să creăm un corp geometric care să simbolizeze ceva foarte amplu la bază şi care se îngustează din ce în ce mai accentuat pe măsură ce se înalță, ar trebui să ajungem la o formă geometrică asemenea unei turle foarte zvelte, de biserică nemţească. Proiecţia în plan lateral a unei astfel de turle este un fel de triunghi, cu baza în jos şi cu laturile curbate înspre interior - exact contrariul bisericilor ruseşti care au turlele bombate mult spre exterior.

Dacă facem o medie între cele două stiluri arhitecturale şi vom îndrepta marginile "triunghiului" vom obţine în spaţiu o formă geometrică de con. Un con zvelt, larg la bază şi foaaaarte înalt... Atât de înalt încât de la un anumit nivel nu-l mai vedem. Nu-l mai vedem şi nici nu mai avem capacitatea de a-l mai percepe fizic. Îl intuim; "ştim" că există (ar trebui să existe, pentru că îi simţim consecinţele), dar dată fiind lipsa de contact şi de "dovezi" palpabile, e ca şi cum nu ar fi...

Fizic, de la un anumit nivel în sus, pentru noi, vârful conului dispare şi ceea ce ne rămâne este un trunchi de piramidă. În realitate şi acesta este neregulat, foarte larg la bază şi extrem de mult îngustat în partea de sus, cu marginile mult curbate înspre interior - practic, un trunchi de turlă nemţească!... Vizual e OK, dar conceptual este prea complicat, aşa că... o să-i spunem:

"Trunchi de Con".

Am reflectat îndelung la mesajele pe care le emit semenilor mei şi am ajuns la concluzia că trebuie să mă mai adun. Sunt prea împrăştiat, prea vag şi prea evaziv. Am vrut să fiu "băiat de oraş" şi să scriu în fiecare blog pentru un anumit public ţintă, dar... se pare că nu toate ”țintele” doreau ”gloanțele" mele, și asta m-a determinat să gândesc că-i ”mai bine-n satul tău fruntaş, decât codaş la oraş,"!

Aşa că am decis să unesc blogurile pe care le-am deschis, într-unul singur.

Date fiind originile mele şi zona socială în care îmi duc viaţa, mă gândeam să numesc acest nou blog: "Lumea văzută de jos în sus". Dar m-am răzgândit: de ce să răpesc cititorilor mei plăcerea şi perspectiva de a privi lumea şi pe orizontală - la acelaşi nivel cu noi?

Mai apoi am vrut să-i spun "Lumea privită dintr-un trunchi de con"... Mai citind, mai analizând, m-am răzgândit din nou: de ce să privez cititorul, de astă dată de plăcerea de a simţi, de plăcerea de a auzi, de a pipăi și de toate celelalte simţuri? De ce să stimulez doar văzul? Aş fi putut să-i spun: "Lumea privită auzită şi pipăită", dar ar fi sunat ca naiba... Aşa că am să-i spun "Lumea dintr-un trunchi de con". Ce ziceţi? E mai bine, nu? Deşi... Ceva nu merge nici dacă-i zicem aşa. Sună... ca şi cum am vorbi din interiorul unui trunchi de con, sau de copac... ca dintr-o cuşcă... Nu nu-i bine nici aşa, pentru că ne lipseşte de capacitatea de a ne detaşa şi de a privi lucrurile din afară! Trebuie să găsim ceva cât mai larg, cât mai amplu, ceva liber... Ce-ar fi să-i spun:

"Lumea - ca un trunchi de con"!... Mm?

Da. E mai bine! E amplu, e larg, e "CA " un trunchi de con, şi nu "UN" trunchi de con: pot să intru, să ies, să privesc, să ascult, să pipăi, să simt, e... Liber! Deci, rămâne:

                                         "Lumea - ca un trunchi de con"

Sursa: http://www.universulromanesc.com/ginta/entries/9-Lumea-ca-un-trunchi-de-con

Nu uita că ești român - 26 Mai 2012

* ”Ce s-a întâmplat pe 26 Mai, de-a lungul timpului:http://www.infoazi.ro/

* Sfatul Batrânilor

- Din înțelepții lumii –  http://www.maxioms.ro/

- Din înțelepții neamului:
Experienta este cel mai bun profesor, pentru ca intai iti da rezultatul si apoi iti arata care era examenul!
Iubirea este o forma de boala temporara care se vindeca numai prin casatorie.
Cine-i harnic si munceste are ce manca; cine-i lenes si chiuleste are si ce bea.
Dusmanii se recruteaza dintre prieteni. (Grigore Moisil)

* Seară de literatură

- O poezie pentru copilașul vostru:

http://www.bacaulcultural.ro/p/poezia-zilei.html

- O poezie pentru sufletul nostru:

http://www.bacaulcultural.ro/p/poezia-zilei.html

- Basmul serii :

 http://ilazu.blogspot.it/2012/05/scriitorul-zilei-titus-popovici.html

*  Seară Muzicală

Vă prezentăm câte o piesă muzicală din fiecare gen pe zi:

- muzică ușoară:  http://www.youtube.com/watch?v=5Y2hUz-MgCc&feature=related

- muzică populară: http://www.youtube.com/watch?v=9Uohtc0qlCY

- muzică clasică: http://www.youtube.com/watch?v=6TMvGkzHRAo

- romanțe și cântece de petrecere:  http://www.youtube.com/watch?v=KI5a3xvbTqA

*  Mândria dea fi Român:
 http://www.youtube.com/watch?v=eQj-GMeApQs&feature=related

*  Români celebri

Personalitatea zilei -  Maia Morgenstern

https://www.facebook.com/photo.php?

http://ro.wikipedia.org/wiki/Maia_Morgenstern

*  Magia Naturii :

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.325413340864943.75572.100001888396433&type=1

*  Dicționar - Cuvântul zilei:  "Numerar"

http://dexonline.ro/definitie/numerar

*  Bancul zilei

http://iasi365.com/bancul-zilei

*  P.S.
 -  In partea de jos a paginii veti gasi in fiecare zi veti gasi "Romanian Google News" - o sinteza a stirilor de interes general, postate de romani pe Google- Lectura placuta!
 -  Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"

Scrisoare către românii din Italia

"Nu uita ca esti roman" - http://www.youtube.com/watch?v=p_HOsHK85bY

  -  Dragi prieteni,

am deschis acest blog, din dorinţa normală, după o prezenţă de aproape zece ani în Italia, de a forma împreună cu dumneavoastră O COMUNITATE UNITĂ cu adevărat.

    Nu-mi vine deloc bine să constat că în ciuda faptului că suntem cea mai numeroasă comunitate din Italia, la nivel instituţional nu contăm. Deşi sunt cu mult mai puţini decât noi, alte comunităţi de imigranţi, de exemplu cea arabă, sau cea albaneză, au fost în stare să-şi facă auzită vocea, să obţină anumite drepturi prevăzute de legea italiană pentru comunităţile bine organizate și mai ales să-și trimită prin vot reprezentanți în consiliile locale, provinciale și regionale, în timp ce ai noștri, se ocupă în plan social, preponderent cu codoșeala și mâncătoria.

    Românii din Italia nu sunt în stare să facă împreună o echipă.

    Românii din Italia sunt o sumă de individualităţi.
    Noi nu contăm, pentru că nu ştim să fim uniţi.

    Nu comentez valoarea individuală a fiecărui individ. Suntem cu toţii aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu, şi cum ne-am străduit fiecare dintre noi să ne formăm.

    La noi, miştocăreala, aroganța, invidia, autosuficienţa, sindromul de „buricul pământului”, superficialitatea, lipsa cronică de seriozitate, ideea că ne pricepem la tot, mai bine decât toţi ceilalţi la un loc, că suntem cei mai deştepţi, cei mai frumoşi, cei mai inteligenţi și cei mai şmecheri din lume, dorința de a lua totul de-a gata, văicăreala continuă, lipsa de implicare şi nu în ultimul rând, convingerea tradiţională că la noi „merge şi aşa”, ne împiedică să devenim cu adevărat o comunitate.

    Un lucru e cert: dacă la nivel individual, fiecare ne descurcăm aşa cum ne pricepem mai bine, conform cu abilităţile şi capacităţile fiecăruia dintre noi, la nivel de comunitate succesul poate fi asigurat NUMAI dacă vom fi în stare să dăm dovadă de seriozitate şi de capacitatea de a colabora împreună.

    Acest blog se vrea un strop de lumină care să vă lumineze serile și sfârșiturile de săptămână. 

    Acest blog se vrea un mic ghid care să vină în ajutorul părinților ce doresc să-și educe copiii în spiritul valorilor tradiționale.

    Acest blog se vrea un mic ghid cultural al celor care încă mai simt românește, în ciuda depărtării de casă și de cei dragi lăsați acolo.

    Acest blog se vrea a fi un mic ghid pentru cei ce doresc să se înalțe spiritual prin reamintirea, completarea și consolidarea cunoștințelor despre neamul românesc și țara din care își trag rădăcinile.

    A sosit vremea să demonstrăm prin fapte că suntem persoane de calitate şi să fim recunoscuţi ca atare.

Cine rămâne cu noi, să-şi suflece mânecile şi haideţi să ne punem în mod serios pe treabă!

Celorlalţi le urăm mult succes, de unii singuri și  îi asigurăm că atunci când vor avea nevoie, vom fi aici și pentru ei !

Cu stimă şi respect,

Remus Constantin Raclău

(un român din Italia, ca și voi)

P.S. Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"

„Reguli Generale de Bun Simț” - Bunul Simț în trafic

    

Subcapitolul 6.  Bunul Simț în trafic

Notă:

-          Marea majoritate a regulilor de circulaţie, reprezintă, printre altele, ridicarea la rang de lege a respectului şi politeţei între participanţii la trafic, fie ei conducători auto sau simpli pietoni; sunt norme de bun simţ, bazate atât pe regulile de siguranţă a circulaţiei, cât şi pe o logică a cursivităţii traficului.

-          Încălcarea ”Normelor de Bun Simţ” prevăzute în ”Regulamentul de Circulaţie” nu creează doar o stare de disconfort, punând în dificultate persoane a căror unică „vină” este aceea de a-şi exercita dreptul natural la liberă circulaţie, ci poate avea consecinţe deosebit de grave în plan material şi chiar al integrităţii fizice şi vieţii persoanelor implicate.

-          De aceea aceste încălcări sunt sancţionate de lege pe măsura gravitaţii lor şi a potenţialului lor de risc.

-          În ceea ce priveşte „Regulile de Bun Simţ în Trafic”, vom încerca să tratăm acele norme care ţin strict de bunul simţ şi care nu reprezintă neapărat o încălcare a regulilor de circulaţie (dar pe care nu o excludem!).

-          Întrucât nu orice încălcare a unei reguli de circulație reprezintă și o încălcare a ”Normelor de Bun Simț”, nu vom relua „Codul Rutier”- legal, ci vom încerca să-l completăm cu codul etic şi moral, cu referire la relaţiile directe dintre persoanele aflate în trafic şi nu la mijloacele de transport conduse de acestea.

Şi în final, o ultimă precizare: - nimeni, dar absolut nimeni, nu primeşte odată cu permisul de conducere sau cu certificatul de înmatriculare al unei maşini, şi un „Certificat de Şmecher”!...

În consecinţă nimeni, dar absolut nimeni, nu are prioritatea rezervată prin definiţie.

6.1.    = Respectaţi toate regulile de circulaţie =

Este prima dovadă de responsabilitate civică. Respectându-i pe cei din jurul tău, îţi câştigi dreptul la respect.

Regulile de circulaţie au fost instituite cu scopul de a asigura un trafic cursiv şi în deplină siguranţă.

Nerespectarea lor, te supune la riscuri incalculabile - pe tine, pe cei din maşină cu tine şi pe cei din jurul maşinii tale; îţi rişti banii, integritatea fizică şi psihică şi din păcate chiar viaţa – a ta şi a celor din jurul tău.

Nu uita: atunci când este folosită în mod responsabil, maşina este un bun, o necesitate care ne uşurează viaţa; atunci însă, când se încalcă regulile de circulaţie, maşina poate deveni o armă letală; strada şi maşina nu iartă şi uneori nu-ţi mai oferă o a doua şansă! 

Atenţie mare la respectarea tuturor regulilor de circulaţie în special în prezenţa altor auto/moto/velo - vehicule, a pietonilor şi a altor participanţi la trafic (căruţe, vehicule trase sau împinse cu mâna, etc…).

Nerespectarea regulilor de circulaţie atunci când eşti singur pe stradă te supune personal, rigorilor legii şi riscurilor de accidente; nerespectarea lor în prezenţa altor participanţi la trafic te supune în schimb şi oprobriului public, fiind o dovadă crasă de lipsă de bun simţ (întrucât din vina ta exclusivă sunt supuse riscurilor şi alte persoane, total nevinovate).

6.2.    = În faţa legii şi a societăţii civile, toţi conducătorii auto sunt absolut egali =

Pe stradă toţi conducătorii auto au, fără excepţie, aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii.

Indiferent de statutul lor social, de maşina pe care o conduc, de banii pe care îi au prin conturi, sau de haina pe care o îmbrăcă, nimeni nu are prioritatea rezervată prin definiţie.

Este de bun simţ să se accepte şi legea reglementează în mod corespunzător această necesitate, că doar maşinile de intervenţie ale poliţiei, salvării, pompierilor, jandarmeriei, ale Gărzii de Finanţe sau ale protecţiei civile, au prioritate absolută şi asta doar pe timpul deplasărilor în misiuni de intervenţie.

6.3.    = Respectaţi-vă rândul la cozile din trafic =

Nu încercaţi să „luaţi fața” celor aflaţi cu maşinile în coadă pe stradă. Justificarea că nu aţi ştiut, sau că nu v-aţi dat seama că stau într-o coadă, nu ţine!

Dacă sunt maşini oprite într-o coadă pe o stradă, există în mod obligatoriu un motiv logic şi obiectiv pentru aceasta. Nimeni nu se opreşte cu maşina „de nebun” pe stradă, după cum nu sunt nebuni nici cei care se opresc în spatele lui…

Încercarea de a trece în faţa unei alte maşini, sau şi mai grav, a întregii cozi, este o lipsă de bun simţ şi o dovadă de desconsiderare şi de aroganță faţă de toţi cei opriţi, în mod civilizat, la coadă.

Nici justificarea că „vă grăbiţi”, nu ţine loc de scuză! Toată lumea are câte ceva de făcut, toată lumea are un plan sau un program, propriu sau oficial, de respectat. Nimănui nu-i face plăcere să-şi piardă timpul blocat pe stradă; nici celor care stau nu le place coada şi totuşi, din respect şi din consideraţie faţă de ceilalţi, s-au oprit şi îşi aşteaptă civilizaţi rândul la plecare.

Fiţi siguri că nimeni „nu e nebun” să-şi prelungească şederea în coadă mai mult decât este absolut necesar şi că imediat ce motivul cozii dispare, se vor pune cu toţii în mod prompt şi eficient în mişcare.

6.4.    = Nu claxonaţi atunci când întâlniţi o coadă de maşini oprite pe stradă =

Este inutil: dacă cineva ar putea trece, ar fi fericit să o facă!

Dacă maşinile se opresc şi formează o coadă pe stradă, înseamnă că există un motiv bine întemeiat şi vor rămâne în coadă sau se vor deplasa cu viteză mult redusă, până la rezolvarea şi eliminarea motivului care a cauzat coada.

Nimeni nu are dreptul moral sau legal de a trece în faţa celorlalţi, cu excepţiile prevăzute de logică şi recunoscute de lege: poliţia, salvarea, pompierii, jandarmii, comisarii garzii de finante sau protecţia civilă, şi numai atunci când sunt în misiune şi se deplasează la intervenţii, semnalizând în mod corespunzător, luminos cu girofarurile şi sonor cu sirenele.

6.5.    = Să vă obţineţi permisul de conducere în mod corect şi onest =

Permisul de conducere este un atestat care certifică însuşirea unor cunoştinţe şi a unor deprinderi care vă fac apţi pentru conducerea unui autovehicul.

Cine încearcă şi reuşeşte să obţină un permis de conducere în mod fraudulos (cu complicităţile „de rigoare”), înseamnă că îşi certifică lui însuşi şi prin asta lumii întregi, că este perfect conştient de incapacitatea sa de a conduce un autovehicul, şi în consecinţă prezenţa sa la volan pe stradă este, din punct de vedere legal - o infracţiune, iar din punct de vedere social – o lipsă de bun simţ!

6.6.     = Nu înjuraţi la volan =

Cine înjură, de regulă se crede superior, (are impresia că „el nu greşeşte niciodată!”) şi deci se crede, în mod absolut eronat şi arogant, îndreptăţit să o facă. Nimic mai fals!

Pe deoparte, oameni fiind, oricine dintre noi poate să greşească, şi asta nu ne dă dreptul moral să judecăm şi să pedepsim pe cel care a greşit (după părerea noastră), cu o înjurătură.

Pe de altă parte, pe stradă avem cu toţii drepturi egale şi în consecinţă nu avem dreptul legal să decidem noi, în legătură cu o anumită faptă, un anumit comportament, sau un anumit eveniment, dacă este corect sau nu, şi în consecinţă dacă merită pedepsit, sau nu.

Există organe specializate ale statului (în speţă – poliţia rutieră), care au datoria şi calificarea necesară de a constata, de a analiza şi de a lua măsurile legale necesare.

În mod logic ne vedem constrânşi să constatăm şi ineficiența măsurii punitive a înjurăturii: aflaţi la volanul propriei maşini în timp ce proferăm înjurături la adresa altui şofer, aflat la rândul său în maşina lui, este mai mult ca sigur, că singurele persoane care vor auzi înjurătura vor fi cele din maşina proprie, de cele mai multe ori membrii familiei noastre. E ca şi cum i-am înjura pe ei, pentru ca destinatarul injuraturii, cu siguranta nu va aude!

Injurand nu obţinem nimic altceva decât o atmosferă de iritare în propria maşină. Şi dacă în maşină se mai află şi copiii noștri, cărora le-am spus, poate, de o mie de ori că nu-i frumos să înjuri, în timp ce noi personal le umplem urechile cu mizerii debitate la nervi, ce pretenţie să mai avem de la ei!...

„Cui foloseşte înjuratul la volan?”

Sau mai bine spus: „unde dai şi unde crapă?”

6.7.    = Nu faceţi semne obscene către ceilalţi participanţi la trafic =

Nu faceţi altceva decât să dovediţi o lipsă totală de bun simţ, de bună educaţie şi de inteligență.

Un astfel de gest reprezintă o formă incipientă de agresiune: după un foarte probabil răspuns la gestul dumneavoastră, urmează în mod inevitabil un schimb de replici verbale, apoi de ofense, din ce în ce mai grele, după care se trece foarte “uşor” la înjurături, iar de la acestea şi până la agresiunea fizică, nu mai este decât un pas. Odată pornit la vale “tăvălugul lipsei de respect”, cu greu îl mai poţi opri: după primul gest ofensator şi primul schimb de replici, situaţia scapă lesne de sub control şi poate avea urmări dintre cele mai surprinzătoare şi mai neplăcute.

Înainte de a răspunde impulsului de moment de a vă descărca nervii, respiraţi adânc, chiar şi de mai multe ori dacă este nevoie şi gândiţi-vă dacă aveţi timp de tribunal şi bani pentru avocaţi, dacă vă puteţi permite să plătiţi daune morale și eventuale daune materiale sau să susţineţi cheltuieli de spitalizare. Gândiţi-vă cât timp riscaţi să pierdeţi ulterior cu declaraţii pe la poliţie, procuratură sau tribunal şi că mai presus de toate riscaţi să deveniţi chiar dumneavoastră, pacient pe un pat de spital.

Şi toate acestea pentru ce? Pentru că ”v-a tăiat calea” un şofer neatent, sau alte chestii mărunte de acest gen? Cât timp aţi pierdut din această cauză, în raport cu cât timp riscaţi să pierdeţi dacă vă dezlănţuiţi nervii?

Respiraţi adânc şi treceţi mai departe! Se poate întâmpla oricui. Chiar şi dumneavoastră!

6.8.    = Nu fiţi “tupeişti” şi agresivi în trafic =

Este uimitor cum poate un autovehicul să schimbe firea unui om!

Oameni cu studii şi care dau dovadă de o educaţie aleasă în orice împrejurare, devin un “vulcan” gata să erupă, atunci când “se urcă la volan”!...

Caroseria metalică a maşinii creează probabil, impresia unei armuri invincibile, iar parbrizul pe aceea a unei viziere. La volan, cei mai mulţi dintre oamenii “normali” devin adevăraţi “cavaleri medievali”, călare pe caii putere ai motoarelor de sub capotă, gata oricând “să pună la punct” pe oricine socoteşte că nu-i pe placul lor.

 Bineînţeles că doar el, “cavalerul”, are dreptate şi că toată vina aparţine inevitabil şi întotdeauna doar celorlalţi. Şi asta pentru simplul fapt că au avut tupeul să iasă din casă ca să-l încurce pe el pe stradă!...

Regulile de circulaţie sunt valabile şi egale pentru toţi si toata lumea are dreptul natural si legal de a circula.

E drept: conducerea unui autovehicul cere o anumită impetuozitate - asumată în mod raţional; o anumită doză de curaj - pe deplin conştientizat şi perfect controlat.

“Tupeul pozitiv” – inteles ca impetuozitate si dezinvoltura la volan este o atitudine benefica, doar daca se aplică numai la pilotarea propriei maşini, numai în raport cu strada, si numai daca contribuie in mod pozitiv la cursivitatea traficului!

“Tupeul negativ” – inteles ca o dovada de obraznicie, de lipsa de respect si de aroganta in trafic, este o atitudine malefica, distructiva si iritanta. De asemenea aceasta este o atitudine chiar periculoasa – cele mai multe dintre accidentele de circulatie cu victime sunt provocate de tupeistii obraznici; lipsa lor de consideratie fata de “restul lumii” si pretinsa idee ca “toata strada e numai a lor”, senzatia de “cel mai tare din parcare” au ca urmare o supraevaluare a abilitatilor proprii si o desconsiderare a pericolelor potentiale la care se expun ei insisi si la care ii expun din pacate si pe cei nevinovati.

In acest sens, trebuie subliniat faptul ca nimeni nu are nici un drept asupra altui conducător auto. Nimeni nu are drepturi suplimentare. Nimeni nu este îndreptăţit să-şi extindă manifestarea tupeului asupra celorlalţi participanţi la trafic.

Tupeul şi manevrele bruşte, agresive şi imprevizibile (nesemnalizate din timp), provoacă o stare de disconfort, de iritare şi chiar de pericol, punându-i în dificultate pe ceilalţi conducători auto şi în consecinţă constituie dovezi de lipsă de bun simţ.

Cine creeaza dificultati celorlalti participanti la trafic, este un nesimtit, si obrazul lui gros se vede chiar si dincolo de geamurile fumurii.

6.9.     = Nu folosiţi în mod abuziv semnalele luminoase şi sonore =

Folosirea abuzivă, chiar şi de către oamenii în uniformă, a sirenelor şi a girofarurilor din dotare este o dovadă de lipsă de respect, de tupeu şi de aroganţă, cu atât mai mult atunci când sunt utilizate de către persoane neautorizate de lege să posede şi să folosească astfel de semnale.

Din punct de vedere legal aceasta constituie o infracţiune de “abuz în serviciu”, în timp ce din punct de vedere social se socoteşte că este o “lipsă de bun simţ”.

Legea prevede că girofarurile şi sirenele pot fi folosite numai de persoane autorizate, aparţinând poliţiei, jandarmeriei, pompierilor, salvării, protecţiei civile sau gărzii de finanţe, şi numai în exerciţiul funcţiunii pe timpul deplasării la intervenţii de urgenţă, sau atunci când se însoţeşte o coloană oficială.

6.10.= Folosiţi faza de întâlnire faţă de maşinile care circulă din sens contrar =

Legea prevede, mai nou, că toate maşinile sunt obligate să se deplaseze pe drumurile publice numai cu luminile aprinse, atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte. Această măsură s-a luat pentru sporirea vizibilităţii maşinilor în trafic şi deci pentru reducerea riscurilor de accidente, ţinând cont de faptul că maşinile au culori şi forme din ce în ce mai bizare și se deplasează cu viteze din ce în ce mai mari, fapt care le face uneori greu de observat în trafic.

La întâlnirea unei maşini care circulă din sens contrar, avem obligaţia legală şi datoria morală să folosim faza (scurtă) de întâlnire.

În orice situaţie trebuie să adoptăm o conduită de bun simţ şi să avem grijă ca dreptul nostru la liberă circulaţie să nu limiteze sau să împiedice dreptul altora de a se deplasa.

“Uitând” sau încăpăţânându-ne să nu schimbăm luminile pe faza scurtă, de întâlnire, îl vom orbi cu siguranţă pe cel din faţa noastră şi îl vom pune într-un iminent pericol de accident, chiar şi pe timp de zi, când ochiul este mai puţin predispus la şocuri luminoase. Consecinţa?

În cel mai fericit caz, şoferul din faţă va fi nevoit să frâneze, până la oprire, dacă este nevoie şi asta reprezintă, din punct de vedere legal, o limitare sau o împiedicare a dreptului său de a se deplasa, iar din punct de vedere social, nu doar o lipsă de bun simţ din partea noastră, ci chiar o lipsă de inteligenţă: judecata limpede sau, în lipsa acesteia, măcar instinctul nostru de conservare, ar trebui să ne spună că atunci când cel ce vine din sens contrar nu vede “pe unde calcă”, există o certă posibilitate ca acesta să piardă controlul volanului şi să îndrepte maşina chiar spre noi, provocând o coliziune frontală catastrofică.

În ciuda tuturor sistemelor moderne de protecţie (perne de aer sau centuri), rareori şoferii scapă cu viaţă dintr-o coliziune frontală,

Atunci când “lenea vă dictează” să rămâneţi inerţi şi să nu reacţionaţi la cererea şi avertismentul maşinii care ne vine din faţă (prin flash-uri luminoase), înainte de a vă enerva sau de a vă încăpăţâna, raţionaţi şi gândiţi-vă măcar o clipă la posibilele consecinţe: accident, ceartă, poliţie, declaraţii, timp pierdut, avocaţi, bani, asigurări mai scumpe, bani, spital, doctori, durere, service auto, bani, preot, pompe funebre, bani, loc de veci… pe veci!...

Merită? Dacă nu, poţi evita toate astea, cu un efort minim şi de foarte scurtă durată:

- întinde degetul de pe volan şi schimbă faza…

P.S.
Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"

Ce este „Bunul Simţ”

Reflecții de Remus Constantin Raclău

Nu am găsit nicăieri o definiţie scurtă şi atotcuprinzătoare a bunului simţ, ci doar cugetări despre acesta. Şi asta, probabil, pentru că bunul simţ pare un concept filozofic prea vast şi complex pentru a putea fi enunţat în mod clar şi concis.

Vina aparţine în întregime celor care se ocupă cu studiul limbii române, pentru că nu au ieşit în fața naţiunii spre a ne edifica asupra înţelesului ce rezultă din asocierea celor două cuvinte şi cum trebuie să le punem în practică.

Am pus această întrebare în spaţiul virtual românesc şi ajutat de prietenii din diverse grupări de pe internet, am recoltat o serie întreagă de răspunsuri, din care le-am selectat pe cele care mi s-a părut că au reuşit să comprime cât mai mult înţeles în cât mai puţine cuvinte.

Bunul Simţ înseamnă rațiune,

Bunul Simţ înseamnă compasiune,
Bunul Simţ înseamnă bună înţelegere,
Bunul Simţ înseamnă altruism,

Bunul Simţ înseamnă armonie,
Bunul Simţ înseamnă grijă pentru viitor, prin acţiune în prezent.
Bunul Simţ înseamnă conștiință, acea parte a memoriei care păstrează înregistrările faptelor noastre, fie ele bune sau rele.

La încălcarea unei reguli de bun simţ, faci pe cineva să sufere, îl jigneşti, îl deranjezi, îi creezi o stare de disconfort.
De-a lungul evoluţiei sale, societatea umană a stabilit o serie de reguli absolut necesare pentru o bună convieţuire între membrii săi. Aceste reguli au fost şi sunt modificate şi adaptate periodic în funcţie de stadiul de evoluţie al societăţii.
Regulile de convieţuire pot fi de diverse tipuri: de la cele scrise, adunate în legi, regulamente şi coduri, până la cele transmise oral din generaţie în generaţie, reprezentate de tradiţiile şi obiceiurile locului (sau “ale pământului”).

„Bunul Simţ s-ar putea defini ca fiind atitudinea de a respecta regulile de convieţuire, gândite pe principiul: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!"
„Bunul Simţ ne cere ca în orice situaţie să ne comportăm cu respect, față de noi înşine, față de toţi cei din jur, față de natură şi de mediu, față de tot ceea ce înseamnă viaţă şi suport al vieţii.”

„Bunul Simţ este o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe, a respectului pentru cei din jur. Acest lucru depinde de educaţia primită în familie şi este o moştenire de la cei care te-au conceput”.

„Bunul Simţ constă în nişte norme în conformitate cu care acţionezi; acestea depind de “background-ul” social din care provii”.

Prima definiţie a lui Descartes – ”puterea de a judeca bine şi de a distinge adevãrul de fals, care este tocmai ceea ce se numeşte bunul-simţ sau raţiunea, este în mod natural egalã la toţi oamenii”.

„Bunul Simţ este o sintezã de aspiraţii ce implicã în sine o întreagã filosofie de viaţă care îmbinã dimensiunea cunoaşterii cu cea eticã, cerând şi promovând un cumul de virtuţi morale precum înţelepciunea, onestitatea, echitatea, compasiunea etc.

Bunul-simţ amendează întotdeauna aberaţiile inteligenţei precum infatuarea, vanitatea, egocentrismul, autosuficienţa sau intoleranța, oferind bunului-simţ o valoare moralã”.

„Se vorbeşte de Bunul Simţ tradiţional, de cuviinţă şi respectul omului simplu fațã de obiceiuri şi tradiţii, criteriile de evaluare reducându-se numai la evidenţierea calităţilor, fãrã a pomeni nimic, însă, despre defecte”.

„Bunul Simţ reprezintă un etalon al valorilor şi implicit, al criteriilor de apreciere în toate domeniile vieţii sociale ale unei ţări.”

„Bunul Simţ reprezintă capacitatea omului, bazată pe experienţa cotidiană, de a judeca şi de a aprecia just oamenii, lucrurile şi evenimentele.”

„Prin Bunul Simţ noi înţelegem educaţie-respect-politeţe, deci Bunul Simţ nu se poate reduce doar la respect.”

„Bunul Simț înseamnă să ne trăim frumos viața, fără ca prin asta să o facem urâtă pe a altuia!”

„Bunul Simţ este armonizarea gusturilor, adică ceea ce este bun pentru fiecare parte şi pentru sistem, în ansamblu. Pentru ca ceva să fie de bun simţ trebuie să fie bun atât pentru mine, cât și pentru tine şi întreaga comunitate.”

Alexandru Paleologu spunea că „Bunul Simţ este contrariul prostiei, mai mult chiar decât inteligenţa”.

Avem tendinţa să complicăm atât de mult lucrurile simple, încât reușim să le facem să-şi piardă sensul. Putem să afirmăm că un om are Bun Simţ printr-o înşiruire imensă de cuvinte :

Iubeşte sincer, se oferă total, se comportă cu demnitate şi e demn de încredere, e cinstit, e sincer, e modest, e onest, e integru moral, e corect, se ţine de cuvânt, se poartă Omeneşte, onorează promisiunea, e plin de consideraţie, e intact sufleteşte, are ţinută Nobilă, e incoruptibil, e conştiincios, repară greşelile făcute, e punctual, e justiţiar, e veridic, e fidel, are stimă, e onorabil, e statornic, e devotat, e loial, e neprihănit, e cuminte, e mândru, e pur, dăruieşte din Suflet, e folositor, e nevinovat, știe să aprecieze, învaţă permanent, e binevoitor, e milos, e amabil, face bine tot timpul, e cuviincios, respectă Legile, respectă totul și pe toată lumea, e agreabil, e apropiat de semeni, e îngăduitor, e cumsecade, e blând, etc...

„Bunul Simţ reprezintă eternul mod de a se manifesta frumos a Omului.”

„Bunul Simţ este o formă frumoasă de manifestare a lui DUMNEZEU, prin Oameni,
sau forma frumoasă de manifestare a Omului, faţă de DUMNEZEU.”

„Cine are Bun Simţ înţelege oamenii, îi iubeşte şi îi ajută, întrucât aceştia sunt făcuţi după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu!”

„Bunul Simţ este o atitudine, o manifestare a calităţilor individuale, măsura culturii şi implicit gradul de civilizaţie.”

Bunul Simţ=Bun Simţ=Simț Bun=Să Simţi Bine=Să Simţi Natural
Bine în sensul de Corect, de Natural, din firea OM-ului.
Un OM cu Simţ Bun, ştie din instinct sau mai bine zis Intuieşte cu ajutorul acestui Bun Simţ când şi cum trebuie făcut, când și cum trebuie zis....E posibil ca Bunul Simţ să fie strâns legat de Intuiţie...

Bunul Simț = Instinct de conservare = bine faci, bine găseşti = lumea nu conştientizează acţiunile de bun simţ înscrise în matricea individuală a subconştientului = mulţi nu le respectă = mulți dintre cei care le respectă o fac inconştient-involuntar, din instinct de conservare şi de perpetuare a speciei.

„Bunul Simţ este acea trăsătură a omului care îi permite armonizarea cu NATURA, cu societatea, cu tot ceea ce îl înconjoară.”

„Bunul Simţ, este capacitatea de integrare optimă a fiecărui individ în parte, cu lumea înconjurătoare.”

„Bunul Simţ este un Simţ atât de Simplu/Natural/Firesc încât a-l explica înseamnă deja să ne depărtăm de sensul său real, ... este ca o esenţă preţioasă şi are o "valenţă" atât de subtilă încât nu se poate identifica cu societate de azi.”

P.S.

Voi continua să strâng fraze despre Bunul Simţ pe care voi încerca mereu să le comprim fără a le pierde sensul, ci dimpotrivă, pentru a-l amplifica, dând deoparte tot ceea ce nu este esenţial, până vom reuşi să găsim împreună o definiţie atotcuprinzătoare, profundă şi concisă a Bunul Simţ!

 Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"

Ghid de orientare în imaginarea unei Lumi a Bunului Simţ

Dragi prieteni,
Încă o dată vă mulţumesc pentru interesul de care daţi dovadă prin ajutorul dat şi efortul depus în a pune pietrele de temelie la clădirea unor noi principii de relaţionare între oameni.
Multe dintre aceste percepte ne vin de demult, transmise pe cale orală, din tată în fiu şi din generaţie în generaţie. Deci nu va trebui să inventăm mai nimic. Le-am învăţat cu toţii „în primii şapte ani de acasă” dar pe care, din păcate, mulţi dintre noi le-am uitat. Şi e păcat!

Bineînţeles că va fi nevoie să gândim şi reguli noi, în concordanţă cu stadiul actual de dezvoltare tehnologică şi urbanistică, să adaptăm unele reguli şi să eliminăm cu discernământ altele, care nu mai sunt aplicabile.

„Verbal volant, Scripta manent”… Sunt bune învăţăturile de acasă, dar trebuie să ne asigurăm că ele nu ne vor fi alterate de valurile vieţii şi atunci am considerat că cel mai potrivit ar fi ca ele să rămână scrise, o dată pentru totdeauna. E păcat, întrucât pe aceste principii sănătoase s-a clădit lumea din cele mai vechi timpuri şi aceste principii au făcut ca omenirea să dăinuie până în zilele noastre. Nu spun că aceste reguli s-au respectat întru totul şi de către toată lumea, dar ele au constituit o constantă generalizată de comportament social de-a lungul timpului şi dacă ele ne-au purtat până aici, ar fi cazul să ni le reamintim şi să le repunem pe tapet, azi, într-o lume în care suntem îndemnaţi şi tentaţi la tot pasul să uităm de toţi şi de toate şi să călcăm pe cadavre, ca regulă primordială a succesului în viaţă.

Vom acționa: „Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”!

La punerea în practică a acestei opere, se acceptă cu bucurie contribuţia tuturor celor care sunt în stare să emită o frază care să conţină o idee, un principiu: tineri şi bătrâni, orăşeni sau ţărani, oameni din toate categoriile sociale, muncitori, agricultori, intelectuali; fiecare poate contribui cu reguli de bun simţ din zona de activitate din care provine.
Cu o singură condiţie: Să fie cetăţeni ai „Terrei” – să fie deci, „pământeni”.

(Pentru regulile de convieţuire în spaţiu, vom scrie un tratat separat!...”)

Regulile de convieţuire pot fi de diverse tipuri: de la cele scrise, adunate în legi, regulamente şi coduri, până la cele transmise oral din generaţie în generaţie, reprezentate de tradiţiile şi obiceiurile locului (sau “ale pământului”).
“Câte bordeie, atâtea obiceie”- se spunea cândva. Tradus în limbajul zilelor noastre, asta ar însemna că fiecare ţară are legile ei; fiecare regiune are tradiţiile ei; fiecare localitate are cutumele ei şi că fiecare familie îşi păstrează obiceiurile sale.

Bunul simţ s-ar putea defini ca fiind atitudinea de a respecta regulile de convieţuire, gândite pe principiul:

"Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!"La încălcarea unei reguli de bun simţ, faci pe cineva să sufere, îl jigneşti, îl deranjezi, ii creezi o stare de disconfort.
Nu am găsit nicăieri o definiţie a bunului simţ. Şi asta, probabil, pentru că bunul simţ este un concept prea vast pentru a putea fi enunţat în mod clar şi concis.
De-a lungul evoluţiei sale, societatea umană a stabilit o serie de reguli absolut necesare pentru o bună convieţuire între membrii săi. Aceste reguli au fost şi sunt modificate şi adaptate periodic în funcţie de stadiul de evoluţie al societăţii.Bunul Simț ne cere să ne trăim frumos viața, fără ca prin asta să o facem urâtă pe a altuia!De asemenea, nu vă preocupaţi să încadraţi o anumită regulă într-un anumit capitol, decât dacă sunteţi sigur că aţi încadrat-o corect. Ne vom sfătui împreună în acest sens, pentru a face această repartizare. Nu vă preocupaţi nici dacă nu aţi văzut încă deschis un capitol în care s-ar putea încadra ideea, regula sau principiul dumneavoastră. Vom deschide câte un capitol nou, pentru fiecare tip, plecând de la un set de reguli cu caracter general, continuând cu “Regulile Bunului Simţ în Familie”, cu cele din şcoală, din mijloacele de transport în comun şi personale, de bunul simţ în trafic, de bunul simţ la locul de muncă, din timpul întrunirilor publice, a regulilor de comportament dintr-un sat, din cartier, din oraş, din bloc, din diverse alte locuri publice şi în general de peste tot unde pot veni în contact două sau mai multe persoane, etc… Nu vă fie teamă sau ruşine să vă exprimaţi. Important e conţinutul, ideea în sine, principiul. Spuneţi-l aşa cum vă vine, din inimă şi cu prietenie, fără să vă preocupaţi de formă. După ce vom înţelege despre ce e vorba, vom găsi împreună cea mai potrivită, mai clară şi mai eficientă formă de exprimare finală. Și dacă nu vă vine nimic în cap, nu vă sfiiți să vă întrebați părinții, unchii, mătușile și bunicii. O să fiți uimiți de tezaurul ascuns în mintea și în sufletul lor și veți crește negreșit în ochii lor.

Bunul simţ ne cere ca în orice situaţie să ne comportăm cu respect, față de noi înşine, față de toţi cei din jur, față de natură şi de mediu, față de tot ceea ce înseamnă viaţă şi suport al vieţii.

Bunul simţ înseamnă compasiune,

Bunul simţ înseamnă bună înţelegere,

Bunul simţ înseamnă altruism,

Bunul simţ înseamnă grijă pentru viitor, prin acţiune în prezent.

Bunul simţ înseamnă conștiință, acea parte a memoriei care păstrează înregistrările faptelor noastre, fie ele bune sau rele.

Cel mai greu o să ne fie cu stabilirea şi mai ales impunerea unui set de reguli ale bunului simţ în politică!... Şi cred că şi în afaceri! A încerca să stabileşti nişte reguli de bun simţ în aceste domenii, este o provocare imensă! Şi asta datorită faptului că sunt două domenii ale activităţilor umane în care concurenţa se află la cote maxime: „sunt care pe care”, pentru că plus la tine înseamnă minus la mine!

Bine, o să-mi spuneţi, păi atunci sportivii ar trebui să se omoare între ei, dacă se iau după explicaţia asta. Aveţi dreptate, numai că în timp ce sportivii au inventat termenul de "Fair Play", protagoniştii din celelalte două domenii au „scornit” principiul: "Scopul scuză mijloacele"!...

Va fi un volum enorm de muncă dar atunci când vom da “bun de tipar” satisfacţia va fi enormă.

Prin această acţiune, iniţiem practic o “colectă publică” de reguli, pe care noi să o clasificăm, să o sintetizăm şi să o sistematizăm pe capitole, în funcţie de domeniile de aplicabilitate şi de activitate, astfel încât la urmă să avem o adevărată “Enciclopedie a Bunului Simţ”.

Întrucât ne dorim a concepe Codul Bunului Simţ (CBS), aşa după cum am spus, cu valabilitate socială generalizată, scopul nostru este ca acesta să fie acceptat şi de cetăţenii de religii şi confesiuni diferite, şi chiar de către atei, mulţi la număr dealtfel, care s-ar putea simţi excluşi sau ofensaţi de anumite interpretări teologice care ar înclina către o anumite religie.

În consecinţă, ne vom feri să-i dăm un aspect religios.
De asta se ocupă foarte bine şi eficient, fiecare biserică din fiecare cult religios, în parte, fiecare ţinând cont de doctrina teologică proprie.

Atunci când vă gândiţi la o regulă nouă, sau când încercaţi să vă amintiţi una, reactivând-o din subconştient, luaţi în considerare dorinţa voastră de a trăi într-o lume mai bună şi mai civilizată, într-o lume a respectului reciproc.
Scrieţi cu gândul la lumea în care v-aţi dori să vă creşteţi copiii şi nepoţii.
Şi dacă se spune că „Dormim aşa cum ne aşternem”, atunci haideţi să ne aşternem pe hârtie, toate dorinţele noastre de mai bine în planul relaţiilor interumane din societatea în care trăim!