vineri, 30 septembrie 2011

O STRUŢO-CĂMILĂ

Autor: Remus Constantin Raclău

Stimate doamne,
Stimaţi domni,
Sunt o struţo-cămilă!
E un adevăr pe care nu pot să-l neg dar care mă amuză.

Părinţii mei s-au născut şi au crescut la ţară, deci ar trebui să fie ţărani. Dar părinţii mei au lucrat toată viaţa la oraş. Deci ar trebui să fie orăşeni. La pensie s-au reîntors la ţară, deci nici ei nu prea ştiu ce sunt!

Eu m-am născut la oraş, deci ar trebui să fiu orăşean. Dar m-am născut din părinţi de la ţară şi cum aceştia aveau serviciu, m-au făcut pachet şi m-au trimis la bunici, care m-au crescut de la vârsta de 6 luni, la ţară! Deci ar trebui să fiu ţăran!

Şcoala am făcut-o la oraş, dar toate weekend-urile şi vacanţele mi le-am petrecut la ţară, deci nici eu nu prea ştiu ce sunt!

Rudele de la ţară ne spun că suntem "de la oraş". Rudele de la oraş ne spun că suntem "de la ţară". Dar n-au încotro şi ne acceptă aşa cum suntem şi unii şi alţii.

Am făcut liceul şi am vrut să merg la facultate. Voiam să devin profesor de geografie şi limba engleză. Era un profil frumos. Dar nu s-a putut. Tatăl meu a fost deţinut politic şi cum tot refuza să colaboreze cu securitatea i-au spus verde în faţă că noi, cei doi fii ai săi, nu vom „pupa” facultate până nu-şi va băga minţile în cap!

 Nu şi le-a băgat: am dat de cinci ori la facultate şi am picat mereu între primii. Concurența cea mai mică pe care am înfruntat-o a fost de 14/loc. Şi de fiecare dată mi-au lipsit doar câteva sutimi. Exact atât cât să nu pot să intru ... Aşa că m-am angajat „în câmpul muncii”, la C.P.L. Bacău.

 Îmi stă bine în salopetă. Deci sunt „muncitor”.
 Am muncit bine şi m-au avansat. M-au făcut magaziner apoi şef de depozit. Îmi stă bine în halat. Deci sunt funcţionar.

Am lucrat doi ani în învăţământ, la ţară, ca profesor suplinitor. Eram intelectual suplinitor!

La facultate am mers după 1990. Şi eu şi fratele. Deja lucram, aveam deja un copil şi nu mi-a fost deloc uşor, dar îmi plăcea, studiam economia la "Petre Andrei" din Iași şi eram printre cei mai buni. Deci mă pregăteam să devin intelectual cu acte în regulă.

 Nu s-a putut. „M-a mâncat în fund” şi în 1992 mi-am făcut o firmă împreună cu fratele meu. Devenise o viaţă aproape imposibilă. Dimineaţa – serviciu, după amiază – "afacerist" (aveam tarabă în piaţă, deci sunt „tarabagiu”!) şi noaptea învăţam. Nevasta şi copilul... Dumnezeu cu mila!...

Nu se mai putea... Şi la sfârşitul anului trei am renunţat la facultate. Îmi pare rău până şi-n ziua de azi. 
Am preferat să fiu „capitalist”! M-am gândit: la ce bun o facultate dacă nu ai un loc de muncă pe măsură? Mai bine îmi păstrez afacerea şi învăţ singur, doar ceea ce ştiu că îmi trebuie pentru afacerea mea. Ce-mi trebuie diplomă? Ia acolo, „un petec de hârtie”! Nu-i nevoie să-mi confirm eu mie dacă ştiu sau nu, ceva. Oricum nu mă pot da singur afară! Deci am pierdut şansa de a mai deveni intelectual!

Ce-i drept, afacerea începuse să meargă bine. Aplicam tot ceea ce am învăţat „la şcoală” şi în plus ceea ce studiam de unul singur. Aşa am reuşit să părăsim taraba unde oricum i-am înspăimântat pe toţi ceilalţi tarabagii cu succesul nostru! Serios! Aţi mai auzit dumneavoastră pe cineva să-şi facă reclamă în halul ăsta:
- E pe buneee! E pe bunee! Cel mai prost detergent din lumeee! Nu curăță, nici nu albeşte şi mai tare murdăreșteee! Ia detergentu’ neamuleee!...
La mine era mereu coadă, în timp ce la ceilalţi se duceau numai cei care se plictiseau să mai aştepte la „coada mea”! Găseam mereu ceva nostim de strigat şi venea lumea „ca la urs”!

Consideram însă, că a sosit momentul să facem marele salt. Să intrăm în „lumea bună”!

Mai întâi ne-am deschis un magazin. Ne-am luat o remorcuță, pentru Dacie ca să nu mai plătim aprovizionarea. Apoi am mai deschis un magazin şi încă unul, aveam vreo patru în total şi un ARO camionetă. Eram buticari.

 Am luat un depozit în chirie și-am început să dăm marfă la alții. Eram „angrosişti”.

 Apoi am cumpărat un camion, două furgoane şi am început să facem şi servicii de transport. Eram „auto-transportatori”

Contabilitatea primară o ţineam eu. Eram "contabil".
Apoi lucrurile au evoluat. Nu mai mergea să vinzi marfa direct din depozit. Se deschiseseră prea multe depozite. Am înţeles că trebuie să mergem noi direct la clienţi şi am devenit „distribuitori”

Planificarea şi strategia o făceam tot eu. Îmi stă bine la costum şi cravată, deci eram director de vânzări.

 Fratele meu era student la Iaşi, la mecanică; nu prea avea el treabă cu economia şi cu comerţul, așa că a trebuit să mai fiu la firma mea şi barman şi „femeie” de serviciu şi manipulant şi agent de vânzări şi casier şi jurist şi tot ce-am avut nevoie ca să meargă treaba. Până-ntr-o zi...

Până-ntr-o blestemată zi când, CINEVA a decis c-am crescut destul de unii singuri şi că „avem nevoie” de „ajutor”. Am făcut la viaţa mea lupte greco-romane, am făcut şase ani karate şi un pic de judo. Deci am fost şi luptător.
 Numai că aici nu era vorba de aşa ceva. Cu „Garda de Finanţe” nu te poţi lua la trântă. Discuţiile au fost lungi şi dure. Pe scurt mi-au spus: „Nu mă interesează că lucrezi corect. Avem legi atât de îmbârligate şi de interpretabile că libertatea ta e la discreţia noastră. Ori „ne dai”, ori eliberezi locul la alţii care vor să dea. C-aşa-i la noi!”

Am refuzat din principiu. Eram corect şi n-aveau ce să-mi facă! Am zis că e mai bine să fii „sărac şi curat”!

Au avut! În două luni mi-au contactat „la şantaj” toţi furnizorii şi nu mai găseam marfă nici cu diplomatul plin pe masă. Ca să facem faţă la cheltuieli am fost constrânși de împrejurări să ne murdărit şi noi... Discret, dar ... am făcut-o! Degeaba! În şase luni ne-au eliminat complet de pe piaţă. Eram şi „săraci şi murdari”!...

De ruşine şi de ciudă am închis "şandramaua". N-am dormit două săptămâni, până nu le-am găsit la toţi cei şapte angajaţi pe care-i mai aveam, alte locuri de muncă. Trei dintre ei mai lucrează şi azi acolo unde i-am dus eu, cu recomandări şi garanţii! De lucru aş fi găsit şi în ţară cu experienţa şi voinţa mea, dar nu mai suportam privirile arogante ale șpăguitorilor şi cele înciudate ale șpăguiților, rămaşi cu buza umflată din partea mea, prin închiderea prăvăliei. Aşa că am emigrat în Italia.

Sunt român întrucât sunt născut şi crescut în România. Locuiesc de suficient timp in Italia pentru a avea dreptul de a cere cetăţenia italiană. Aş putea să fiu italian. N-am s-o fac. N-am de ce! Suntem în Comunitatea Europeană şi am exact aceleaşi drepturi ca şi italienii. Român, m-am născut; român am să mor (asta dacă nu m-or răpi extratereştrii între timp)!

A fost greu să îmbrac din nou salopeta. Dar am făcut-o!

 În Italia am fost: „operator la maşina de însăcuit seminţe”, adică hamal (la fiecare 30 de secunde pica de pe banda rulantă câte un sac de 25 kg şi trebuiau stivuiţi pe europaleți pe zece rânduri în înălţime, pentru 6,50 euro/oră. Şi suna atât de frumos meseria asta când am semnat contractul de angajare!). Am fost şi spălător de vase, tăietor de iarbă, ospătar, barman, faianţar, zugrav, recepţioner, culegător de măsline, agent de afaceri (procacciatore di affari) şi în sfârşit şofer pe TIR.
 M-a trimis italianul în România să fac cursurile pentru „coordonator activitate de transport internaţional” şi am şi această calificare. Eram printre cei mai în temă de la cursuri, întrucât eu deja lucram în domeniu!

Ce mai... am făcut o mulţime de chestii; mă pricep la o mulţime de chestii, dar nu excelez în nimic! Concluzia e tristă:
                                           SUNT O STRUŢO-CĂMILĂ!...

Stimate doamne,
Stimaţi domni!
Lucrez în Italia.
Sunt respectat şi plătit corect pentru ceea ce fac şi pentru felul în care mă comport şi nu pentru ceea ce sunt!
Aici nu-i pasă nimănui dacă eşti struţ, cămilă sau ambele deodată. Câştig bine şi e mulţumită întreaga familie! Copiii merg foarte bine la şcoli, au prieteni aici, avem şi noi o mulţime de prieteni şi români şi italieni.

 Avem biserică ortodoxă română într-unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Italiei – Perugia şi un preot excepţional – Radu Ionuţ, băcăuan ca şi mine. Avem tot ce ne trebuie. Din păcate!
Spun din păcate, pentru că avem şi televizor cu antenă satelitară românească. Şi ne îngrozim cu toţii!
Nu ştiu de ce au televiziunile româneşti „mania asta a agitatului”! Dacă aş trăi în ţară şi dacă n-aş avea copii mai-mai că mi-ar veni să-mi pun lațul de gât!...

Nu se mai poate să-mi las rudele, cunoştinţele şi prietenii în starea asta. Vreau să fac ceva. Ar putea să mă doară „la bască”: am de toate şi o duc bine, departe de agitaţia şi stresul din ţară (italienii sunt foarte distractivi şi pozitivi), dar nu pot. E ceva ce-am lăsat „acasă” care nu-mi dă pace să stau naibii liniştit. Nu pot să fiu fericit când aud şi văd la televizor toate câte le văd.

Domnul G.G., angajatorul meu, a vrut să deschidă o filială în România. De aceea am făcut cursurile şi am obţinut licenţa. A început însă criza şi s-a lăsat păgubaş! Stă şi el foarte bine cu prestigiul şi în consecinţă cu comenzile interne şi s-a mulţumit cu atât!

Acum lucrez pe camion. Nu vă închipuiţi ce solidaritate este între camionagii. Muncesc mult, în total circa 13-15 ore/zi, din care 9-10 ore de conducere efectivă. Mănânc asfalt!... Plec de acasă duminica seara şi vin vinerea noaptea, uneori sâmbăta la prânz. În schimb sunt plătit foarte bine; la fel cu italienii. Familia mea, nu duce lipsă de nimic (în afară de lipsa mea, bineînţeles!).

Am avut o idee şi am început să scriu. Am transformat ideea într-o mişcare „Mişcarea Pentru Bunul Simţ”. N-a mers nici asta...  Se pare că lumea e prea preocupată cu trăitul ca să mai aibă timp și de analize. Probabil că Bunul Simț nu mai rentează în zilele noastre, așa că e tratat ca un simplu moft...

Eu totuși mai sper încă. Mi-e dor de zilele când lumea era lume și când omul era OM. 
Asta e... Sunt un nostalgic! Așa că am deschis un blog - "Nostalgie Pentru Bunul Simț"

http://nostalgiepentrubunulsimt.blogspot.com

Îmi intră români din toată lumea. Mă bucur că mă încurajează toţi să continui.
Acum vreau să trec la o fază "calitativ-superioară". Am înţeles (în sfârşit) că de unul singur nu poţi face cu adevărat ceva important în societate. Şi eu vreau să fac ceva!...
Să-mi aduc şi eu contribuţia, atât cât mă pricep, atât cât pot şi atât cât am timp, fără să-mi mai sacrific familia (a suferit destul şi stă destul timp fără mine în timpul săptămânii, aşa că nu le pot „răpi” week-endul; atât pot să stau cu ei). În timpul săptămânii am destul ”liber” în timp ce stau la cozi la descărcare, sau în pauza zilnică obligatorie şi decât să-l pierd în obişnuitele discuţii șoferesti (despre motoare, curve, patroni scârboşi şi poliţişti împuţiţi), mai bine deschid calculatorul şi scriu ceva pentru „ai mei”! În timp ce conduc îmi vin o mulţime de idei, că n-am stare şi când mă opresc le pun „pe ecran”.

Recunosc: nu excelez în nimic, dar compensez cu faptul că am făcut în viaţa mea cam de toate. Vorbesc de pe „câmpul de luptă”! Şi ceea ce-i mai important, ştiu să vorbesc cu oamenii: ştiu să vorbesc şi în salopetă, şi în halat şi la costum şi nu mi-e ruşine să port nici de-una nici de-alta.

Într-o lume împărţită în struţi şi în cămile aveţi nevoie de o struţo-cămilă ca mine! E avantajul meu!
Am în cap un proiect interesant (cel puţin aşa susţine toată lumea care a intrat în contact cu el / observaţi că sunt şi "modest"!) dar nu prea am timp să le fac pe toate de unul singur. Şi dealtfel nici nu cred că se poate!

Am un mare defect: încrederea în oameni!
Dar am şi o mare calitate: încrederea în oameni!
Ce ziceţi? Credeți că pot să fac ceva pentru semenii mei?

Cu stimă şi deosebit respect:
Remus Constantin Raclău/Perugia - Italia
(român până-n măduva oaselor!)


P.S.




Daca credeti ca merita, recomandati aceasta lectura si prietenilor dumneavoastra, dupa binecunoscutul model:

"CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"

miercuri, 21 septembrie 2011

“Mişcarea Pentru Bunul Simţ – în Şcoală”

    Proiect:
                   
    Acest proiect este în esenţă extrem de simplu în plan teoretic! În plan practic însă, avem o mică problemă: dacă omul a reuşit performanţa tehnologică de a modela cele mai dure materiale (lemnul, piatra, oţelul şi chiar diamantul), în mod normal nu are probleme de ordin tehnic nici în a modela “hardul” omului, făcut din carne, sânge şi oase, care au o consistenţă materială incomparabil mai moale. Chirurgii şi ortopezii se pricep de minune la asta. Problema apare însă la modelarea “softului”, a voinţei omului, a funcţionării materiei cenuşii, care deşi este cea mai moale (creierul a trebuit să fie protejat de cutia craniană), este şi cea mai rezistentă la intervenţiile externe.    Soluţia?
                               Modelarea prin convingere!...
                Şi la asta se pricep de minune distinşii noştri profesori!
Şansele noastre se numesc: educaţia, instruirea, respectul, disciplina, inteligenţa.
Concret:
    Proiectul a fost conceput în ideea de a crea un spaţiu de schimb informaţional liber, dedicat în special cadrelor didactice, de la toate nivelurile şi constă în crearea unui site organizat ca o platformă de studiu/bază de date, destinată documentării, schimbului de experienţă, informării şi dezbaterilor on-line, stratificată pe cinci mari zone de
 acces:
„Zona A” - un spaţiu public cu acces liber pentru orice vizitator;
„Zona B” - spaţii cu acces reglementat - rezervate cadrelor didactice pe categorii
                   de apartenenţa: învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, şcoli de arte şi
                   meserii, liceal şi universitar, acestea având posibilitatea de a se constitui
                   în grupuri, pe categorii de unităţi de învăţământ şi specializări didactice;
„Zona C” - spaţii cu acces reglementat - destinate studenţilor, în special asociaţiilor
                   de studenţi din cadrul facultăţilor de psiho-sociologie, pedagogie,
                   filozofie şi drept, din principalele centre universitare din ţară;
„Zona D” - spaţii destinate celorlalte persoane direct interesate: părinţi, elevi,
                   angajatori, societatea civilă;
„Zona E” – spaţiu comun pentru comunicări, informări şi dezbateri inter-zonale:
                   pentru utilizatorii înscrişi într-una din spaţiile zonelor „B-C-D”.

    Acestor cinci zone de acces li se vor adăuga două spaţii:
                   1. Spaţiul pentru comunicate şi răspunsuri la sesizări din partea
                       autorităţilor;
                   2. Spaţiu destinat semnalării de nereguli şi anomalii.

    Accesul utilizatorilor în zonele B, C, sau D, se va face după ce aceştia vor subscrie condiţiilor protocolului de funcţionare şi utilizare a platformei; în urma subscrierii vor primi un cont de utilizator, cu nume şi parolă de acces în spaţiul destinat categoriei de apartenenţă şi în spaţiile comune, înscrierea ca membru implicând respectarea eticii stabilite de iniţiatori. Persoanele acceptate pe platformă vor avea posibilitatea să comunice direct unii cu alţii sau cu administratorii prin mesaje individuale şi confidenţiale, fiecare membru având la dispoziţie o căsuţa poştală proprie.
    Utilizatorii vor putea publica sub nume propriu sau sub pseudonim, articole conţinând reflecţii, analize, studii, editoriale, eseuri, opinii proprii, sugestii şi reclamaţii şi vor putea face comentarii la articolele publicate de alţi membri utilizatori.
    Forumurile închise (specifice fiecărei categorii de utilizatori) vor fi gestionate de către coordonatorii de grup, (acces restricţionat), utilizatorii cadre didactice, studenţi şi elevi, ce vor subscrie condiţiilor protocolului vor trebui să se înregistreze cu numele, funcţia şi unitatea de învăţământ reale şi vor putea beneficia (la cerere) pe platformă de două identităţi, una reală şi alta conspirată sub pseudonim, pentru stimularea prezentării de articole, teme, sesizări şi reclamaţii, fără teamă de repercusiuni.
    Administratorii sistemului se angajează să protejeze dreptul la anonimat al utilizatorilor şi să nu dezvăluie identitatea reală a persoanelor sub pseudonim, membrii având posibilitatea de a publica simultan, atât sub numele real cât şi sub pseudonim, la libera lor alegere.

    Postările sunt de două tipuri, „Subiect nou” şi „Răspunsuri” la subiecte, articolele prezentate având la dispoziţie trei opţiuni diferite de confidenţialitate:
1.      „Subiect profesional”, publicat şi vizibil exclusiv în zona profesională de apartenenţă, (B, C, sau D), fiind destinat doar colegilor „de breaslă”;
2.      „Subiect didactic”, destinat tuturor utilizatorilor înscrişi pe platformă (zonele B+C+D), publicat în zona de apartenenţă şi vizibil inclusiv în „Zona E”, spaţiul comun;
3.      „Subiect deschis”, publicat în zona de apartenenţă şi vizibil inclusiv în zonele „A”, (zona vizitatorilor ocazionali) şi „E”.

Obiectivele Generale
    „Mişcarea Pentru Bunul Simţ în Şcoală” este o platformă on-line independentă, apolitică, ne-sindicală şi ne-patronală.
    Platforma forumurilor este deschisă tuturor cetăţenilor români de toate orizonturile sociale şi etnice, interesate de bunul mers al şcolii româneşti, concepută în ideea de a oferi persoanelor implicate în procesul de învăţământ si beneficiarilor acestuia, un spaţiu public de informare profesională şi cetăţenească necenzurat şi ne-manipulat.
     Platforma este un spaţiu virtual propice semnalării problemelor legate de abuzuri, stări conflictuale, violenţă, indecenţă, hărţuire de orice fel, corupţie, consum de alcool, tutun, sau droguri în spaţiile şcolare, copiere la examene, cumpărări de note şi de diplome, sau pentru semnalarea condiţiilor improprii desfăşurării procesului de învăţământ.
    Utilizatorii vor putea publica sub protecţia anonimatului inclusiv dovezi audio-video care vor fi transmise autorităţilor competente în combaterea acestora.
    Pentru a evita transformarea platformei într-o „revistă de can-can”, semnalele prezentate în spaţiul special destinat acestora nu vor fi vizibile niciunei secţiuni, fiind destinate analizei unui grup specializat şi redirecţionate spre cercetare şi rezolvare organelor competente.
  
    Scopul principal este acela de a crea punţi de legătură între diversele categorii de cadre didactice şi beneficiarii sistemului de învăţământ, pentru ca în urma acestor contacte să rezulte o îmbunătăţire substanţială a climatului de lucru pentru cei de la catedră şi de studiu pentru cei din bănci.

Relaţia cu autorităţile
    Plecând de la ideea că vrem cu toţii binele învăţământului, relaţia cu autorităţile va fi una de colaborare. „MPBS - în şcoală” pune la dispoziţia autorităţilor un spaţiu rezervat acestora în exclusivitate, pentru comunicate şi răspunsuri la sesizările venite de pe platformă. La cererea petentului acest răspuns poate fi confidenţial şi direcţionat de către administratori în căsuţa poştală a acestuia.
    Pentru a avea certitudinea autenticităţii sursei, aceste comunicate vor parveni prin purtători de cuvânt special acreditaţi în acest sens.

Relaţia cu sindicatele,
    Sindicatele din învăţământ sunt organizate pe trepte de învăţământ şi pe unităţi şcolare. Relaţia cu acestea va fi una complementară, platforma propunându-şi să sprijine şi să faciliteze comunicarea dintre cadrele didactice şi sindicatele de la toate nivelurile prin punerea la dispoziţie a unui spaţiu on-line comun.
    Menţionăm că proiectul nostru va fi un factor de sprijin şi nu unul concurent în relaţia cu sindicatele.

Relatia cu angajatorii
    Şcoala va trebui să redeschidă relaţia cu lumea practică, cu societatea activă, reprezentată de angajatorii din economie (atât din sectorul de stat cât şi din cel privat) şi de cei din administraţia publică,  ca beneficiari direcţi ai sistemului de învăţământ. Aceştia au posibilitatea să se constituie în grupuri şi să se exprime atât în cadrul secţiunilor rezervate lor în “Zona - D”, cât şi în “Zona – E”. În urma acestor discuţii se are în vedere adaptarea, atât a programei şcolare, cât şi a ofertei şi structurii sistemului de învăţământ, la cerinţele pieţei forţei de muncă.
     
Relaţia cu cadrele didactice
    „MPBS - în şcoală” se doreşte a fi un un spaţiu de schimb informaţional liber, un instrument de comunicare între cadrele didactice, atât pe orizontală, intre profesorii aflaţi pe aceeaşi treaptă de învăţământ, cât şi pe verticală, între diferitele forme şi niveluri în care este organizat sistemul de învăţământ.
    Platforma se vrea înainte de toate un instrument profesional la dispoziţia cadrelor didactice. În acest sens vom organiza în colaborare cu sindicatele, cu mediile universitare de specialitate şi cu profesionişti practicanţi (pe bază de voluntariat), o reţea de asistenţă şi consultanţă juridică, psihologică, sociologică, pedagogică, medicală şi de orice altă natură vor apărea solicitări, gratuită, întrucât suntem conştienţi de necesitatea unui astfel de demers dar şi de greutăţile materiale pe care le suportă persoanele care activează în sistemul de învăţământ.
    Este foarte important să înţelegem cu toţii că trebuie mai întâi să-i educăm pe educatori, să le redăm demnitatea şi entuziasmul, pregătind „terenul” din câmpul lor de activitate. Când spun "educatori" mă gândesc la toate acele persoane, care prin natura meseriei sau activităţilor zilnice au rol de transmitere de cunoştinţe către populaţie: educatoare (educatori), învăţători, profesori, la toate nivelurile, instructori, pedagogi, etc. Sunt primele persoane lovite (material şi spiritual) de actuala stare de degradare a relaţiilor inter-umane şi primele dispuse la "a lua măsuri" de însănătoşire a climatului din zona lor de activitate. Va trebui să le redăm acestora speranţa, demnitatea şi respectul de care se bucurau în perioada interbelică; va trebui să-i înarmăm cu tot ceea ce este necesar (legislativ, material şi ştiinţific) pentru a se face din nou ascultaţi şi respectaţi. Sunt râuri de scris şi de discutat pe această temă!
    Am prevăzut implicarea mediilor universitare, deoarece acestea sunt singurele cu competenţe reale în materie de educare a educatorilor. Delegaţii din mediul universitar, vor avea rolul principal de a facilita introducerea unor norme în învăţământul mediu şi mai în adâncime, în gimnazii şi în şcolile primare şi chiar în învăţământul preşcolar, care să prevadă pregătirea specifică în acest sens a cadrelor didactice din fiecare ciclu de învăţământ.
    De asemenea vor avea rolul de a contribui la susţinerea (printr-o argumentare corespunzătoare), a introducerii în programele şcolare a unor obiecte de studiu care să pregătească tinerii pentru viaţa lor socială, care îi pot ajuta pe copii noştri să înţeleagă cum este organizată şi cum funcţionează societatea umană: educaţie cetăţenească, comunicarea şi relaţiile interumane, structura societăţii umane, existenţa şi funcţionarea organismelor democraţiei, rolul diviziunii sociale a muncii, etc., materii de studiu care le pot facilita acestora integrarea în societate şi alegerea unui drum corect către succesul în viaţă.

Relaţia cu Părinţii
    Marea majoritate a părinţilor sunt conştienţi de importanţa unei bune educaţii şi a unei pregătiri profesionale şi ştiinţifice de calitate pentru copiii lor. Muncind din greu, plătindu-şi regulat şi cinstit taxele şi impozitele, au tot dreptul să pretindă un serviciu de învăţământ de calitate şi eficient, desfăşurat în unităţi şcolare care să ofere condiţii optime de studiu şi un ambient pe măsură.
    Problemele apar acolo unde anumiţi părinţi încep să „exagereze cu dragostea” pentru fiii lor, făcând intervenţii la cadrele didactice şi alterând procesul de învăţământ, prin solicitarea nejustificată de note mari, de a închide ochii la fenomenul de copiere la examene (vezi protestele faţă de prezenţa camerelor de luat vederi de la Bacalaureatul de anul acesta), de toleranţă faţă de actele de indisciplină, aroganţă, tupeu şi obrăznicie a „sfintelor odoare” ale domniilor lor, pe care le consideră „de neatins”, pentru că, vezi Doamne, copilul „nu trebuie stresat”...
    Prin intermediul „MPBS - în şcoală” vom încerca să fim mediatori imparţiali intre educatori şi părinţii educaţilor, temperând şi unei părţi şi celeilalte, tendinţele de abuz.
    Ambele părţi vor trebui să înţeleagă că sunt parteneri sociali egali în rang şi în drepturi, că şi unii şi alţii îşi plătesc regulat impozitele şi drept urmare ambele tabere au dreptul la respect şi la un climat de lucru şi studiu sănătos şi armonios.

Reguli fundamentale:- Mesajele cu caracter rasist, xenofob, şovin, antisemit, sexual, sau publicitar sunt proscrise şi vor fi sistematic şterse (în funcţie de repetitivitate contul utilizatorului va fi blocat temporar sau şters cu restricţii definitive de participare);
- Subiectele deschise trebuie să conţină un minim de informaţii;
- Ultrajul la adresa celorlalţi utilizatori este interzis;
- Semnalarea mesajelor indezirabile este necesară (cu explicaţii detaliate).
Notă: Utilizatorii care vor încălca regulile fundamentale vor fi avertizaţi de către staff şi în caz de reiterare, vor fi excluşi pe o perioadă limitată sau definitiv.

„Consiliul de Coordonare” al „Mişcării Pentru Bunul Simţ” va stabili şi atribui prerogative de administrare şi moderare a platformei, a zonelor şi spaţiilor componente, pe criterii precise, unor membri utilizatori în baza unor criterii de competenţă şi notorietate, care vor fi stabilite ulterior.
   
    Sperăm să reuşim în acest mod să dăm posibilitatea şcolii româneşti de a-şi crea singură “anticorpii” necesari eliminării din sistem a “viruşilor” care-i afectează funcţionarea şi a factorilor care îi generează, precum şi adaptarea ofertei educaţionale la cerinţele societăţii în general şi a pieţei forţei de muncă, în particular!
Sfarsit !


Optional:
                                     Context si motivatie

    Un popor este ca o apă curgătoare: cineva care stă pe margine poate să-i admire scurgerea liniştită pe valea istoriei, adunând de la izvoare şi până la vărsare, substanţe dătătoare de viaţă; poate să-i admire limpezimea, să-i vadă dedesubturile, să-şi alunge setea cu apa-i curată şi să-şi astâmpere foamea cu vieţuitoarele ce freamătă înlăuntrul ei.
    Dar dacă apa e învolburată şi tulbure, râul nu mai are farmec: nimeni nu admiră o apă murdară, nimeni nu are curaj să o bea, nimeni nu intră să se îmbăieze de frică să nu fie tras la fund de cine ştie ce, nimeni nu pescuieşte într-un râu poluat, iar pe marginile lui nu cresc decât bălării...
    În acest caz, responsabilii cu calitatea apei trebuie să ia măsuri. E greu şi foarte costisitor să cureţi o apă deja contaminată şi atunci cea mai utilă soluţie este să porneşti în sus, pe firul apei, către izvoare, pentru a descoperi cauza contaminării şi a proceda urgent la eliminarea acesteia, pentru că este mult mai uşor să previi decât să vindeci.
        De regulă mai toate apele sunt curate la izvoare şi curg aşa până la un moment dat când încep să cadă gunoaie într-însa, în mod accidental sau voit şi dacă nimeni nu se sesizează, apa continuă să acumuleze mizerii şi gunoaie, până devine o apă moartă...
    La fel e şi cu popoarele. La “izvoare” sunt mai toate curate: oamenii lor se nasc cu o zestre genetică şi culturală valoroasă şi sănătoasă şi cresc acumulând cunoştinţe folositoare vieţii, până când, în mod accidental, din nebăgare de seamă ori din incompetenţă, sau voit, prin implicarea unor minţi bolnave ori interesate, aceste cunoştinţe, acumulate peste zestrea genetică, încep să fie poluate şi contaminate cu mizerii de tot felul...
    În acest caz, responsabilii cu calitatea vieţii unui popor trebuie să ia măsuri!
    E greu şi în anumite cazuri chiar imposibil, să reeduci şi să corectezi erorile sau lacunele din educaţia unei persoane, mai ales după o anumită vârstă: “calul bătrân greu îl înveţi să tragă la plug”! Cel mai bine ar fi fost ca educaţia acestei persoane să se fi făcut în mod corespunzător încă de la început, pe toată durata vieţii sale şi ca factorii responsabili să-şi fi făcut datoria, luând măsurile ce se impuneau la timpul cuvenit...
    Să mergem dară, la izvoare! La izvoarele vieţii fiecăruia dintre noi...
    Ne-am născut din dragoste. Părinţii ne-au crescut cu dragoste şi timp de şapte ani, dar şi după, au încercat să ne transmită cât mai bine tot ceea ce ştiau ei, tot ceea ce au acumulat mai de preţ pentru a ne face viaţa mai uşoară şi mai frumoasă.
   Apoi am mers la grădiniţă, la şcoală, la liceu şi unii dintre noi chiar şi la facultate, locuri în care cadre didactice specializate ne-au transmis cu şi din dragoste pentru meseria lor şi pentru tânăra generaţie, tot ceea ce au ştiut ei că este necesar să ştim, completându-ne educaţia celor şapte ani de acasă cu elemente noi, utile în viaţă şi în societate.
    Bine, bine, veţi zice! Şi-atunci de unde atâta ură? De unde atâta nesimţire? De unde atâta nepăsare, atâta violenţă, subcultură, răutate, de ce atâtea crime, furturi, ţepe, violuri şi înşelăciuni? De unde atâta sete de alcool, de ţigări şi mai nou, de droguri?
    Trăind într-o stare de extremă iritare şi nervozitate, cu stări depresive alternând la limita patologicului cu cele de surescitare, contemporanii noştri şi-au pierdut complet încrederea în autorităţi. Oamenii au devenit suspicioşi, invidioşi, orgolioşi şi egoişti. Poporul este divizat. Poporul este înrăit. Poporul şi-a pierdut coeziunea şi mai ales, poporul şi-a pierdut încrederea în forţele proprii, devenind insensibil la orice propunere de schimbare. A devenit o masă inertă; frunze risipite de vânt prin toată lumea!...
    Trist este faptul că dialogul nu mai este posibil. Fiecare susţine că este deţinătorul adevărului absolut şi se comportă ca atare. Dar cel mai periculos şi mai pervers efect este acela al discreditării organismelor statului cumulat cu o disoluţie catastrofală a autorităţii acestora, ceea ce poate duce în final la HAOS şi la ANARHIE...
     Ceva nu este în regulă CU NOI! Ceva nu este în regulă LA NOI!...
Cu siguranţă, nu! Şi dacă vom pleca, spre cercetare “pe firul apei către izvoare”, vom avea o mulţime de surprize neplăcute...
   Mulţi dintre subiecţi par a se fi născut din eroare şi crescuţi cu ură, că unicele valori transmise de părinţi prin urlete şi fixate cu scatoalce, ar fi fost nevoia de sex, de alcool şi de tutun, credinţa că unicul mod de a face rost de bani este înşelătoria şi că unicul mod în care te poţi face “respectat” este prin forţa pumnilor...
    Apoi, la grădiniţe, şcoli şi licee, vom găsi, din păcate, multe cadre didactice, plictisite, demotivate prin salarii inadecvate şi materiale didactice inexistente, insuficiente sau de proastă calitate, a căror întreagă pedagogie s-a dus pe apa sâmbetei în faţa tupeului şi obrăzniciei unor elevi răsfăţaţi şi protejaţi necondiţionat de părinţi îmbogăţiţi peste noapte în mod dubios. Profesori care par a veni la şcoală plini de lehamite datorită lipsei de respect, a atmosferei ostile din clase, timoraţi de lipsa de protecţie şi de sprijin din partea autorităţilor... Rezultatele de la ultimele “Bacalaureate” sunt edificatoare în acest sens!
    În ultimul timp până şi cadrele didactice universitare se plâng de calitatea factorului uman care le ajunge pe mână, de slaba pregătire teoretică, de lipsa de cultură, civilizaţie şi perspectivă a unora dintre noii studenţi, plini de fiţe, tupeu şi bani... Şi unicul lor mod de a se refula este descărcarea nervilor prin reproşuri adresate profesorilor din ciclul preuniversitar, fără ca între cele două categorii să existe un dialog sincer şi deschis!...
    În faţa tuturor acestor neajunsuri, ministerul de resort se declară neputincios prin lipsa de resurse financiare, iar sindicatele se lupta cu morile de vânt înfruntând o reforma fără de sfârşit şi fără de orizont!
    Trebuie avut în vedere faptul că, după părerea mea, orice reformă s-ar pregăti în România, oricât de valoroasă ar fi ea, oricât de nobile i-ar fi idealurile şi oricât de folositoare ar fi pentru creşterea bunăstării în rândurile populaţiei, fără o pregătire corespunzătoare a acesteia din punct de vedere al capacităţii oamenilor de a o înţelege, de a o accepta şi de a o susţine, ar avea aceeaşi soartă ca aceea a unei seminţe de calitate cultivată cu grijă... în deşert!...
                              Bun, şi atunci? Ce-i de făcut?
    Luând act de acutizarea fragmentării societăţii româneşti, din zilele noastre, atât pe orizontală cât mai ales pe verticală, datorate unei barbarizări induse şi orchestrate în mod inconştient prin toate mijloacele de comunicare în masă, pe fondul unei educaţii din ce în ce mai superficiale şi ineficiente, mi-am luat inima în dinţi şi de dragul copiilor noştri, al viitorului lor şi al nepoţilor, vă propun cu toată modestia iniţierea unui proiect de însănătoşire a climatului de studiu din şcolile de toate gradele.

Proiectul meu se numeşte:

                   “Mişcarea Pentru Bunul Simţ – în Şcoală”

    MPBS” militează pentru o schimbarea de atitudine a fiecărui cetăţean, care să vină din interiorul acestuia şi abia după aceea se va putea pretinde această schimbare celor din jur şi autorităţilor.
    Pentru a reuşi să producem o schimbare reală, după dovedirea necesităţii acesteia, este absolut necesară crearea unei alianţe de susţinători, bine organizată, coordonată şi condusă, într-o adevărată „coaliţie a schimbării”, la care să participe toate persoanele interesate de îmbunătăţirea climatului educaţional din şcolile româneşti: cadre didactice, părinţi, elevi, societatea civilă, autorităţi.
    Prin "Mişcarea Pentru Bunul Simţ" vrem să facem un prim pas în această direcţie, subliniind spre înţelegerea tuturor, importanţa muncii de educaţie a individului uman şi a inoculării în conştiinţa acestuia a adevăratelor valori ale omenirii.
Arta Conversaţiei1. Nu folosi vreun cuvânt jignitor, nici nu fă vreo nedreptate vreunei persoane. [Homer]
2. Nu-ţi pierde timpul conversând despre subiecte care nu duc la descoperirea adevărului şi deci nu sunt folositoare omenirii. [Cicero]
3. Nu accepta un lucru necunoscut fără să-ţi dedici timp şi efort să studiezi cu atenţie dovezile legate de acela. [Cicero]
4. Nu corecta partenerilor de conversaţie greşeli gramaticale, de pronunţare, sau provincialisme. [Marcus Aurelius]
5. Fii modest, nu fă parada de cunoştinţele tale enciclopedice. [Marcus Aurelius]
6. Nu-ţi fă partenerii de conversaţie să se simtă inferiori ţie. [Marcus Aurelius]
7. Nu aborda subiecte care pe ceilalţi nu-i interesează.
8. Nu critica vreo soluţie dată de un altul decât dacă tu eşti gata să-i prezinţi lui o altă soluţie mai bună.
9. În orice afirmaţie pe care o faci, chiar dacă eşti "foarte sigur" că ea este corectă, foloseşte Principiul incertitudinii lui "Heisenberg".

Şansele noastre se numesc: educaţia, instruirea, respectul, disciplina, inteligenţa.
P.S.

       Daca credeti ca merita, recomandati aceasta lectura si prietenilor dumneavoastra, dupa binecunoscutul model:  
              "CITESTE si DA-L MAI DEPARTE"

Regulamentul grupului “Tribuna Bunului Simţ” de pe Facebook


 
CAPITOLUL 1. Generalităţi
Art. 0. Prezentul regulament este un colaj din mai multe regulamente prezente pe forumurile on-line şi este susceptibil de a fi îmbunătăţit. Sugestiile în acest sens sunt binevenite.
Art. 1. Acesta este un grup constituit pentru “a construi” şi nu pentru “a demola”.
Art. 2. Grupul "Tribuna Bunului Simţ" (TBS), este un forum de discuţii iniţiat şi administrat de “Mişcarea Pentru Bunul Simţ” (MBS), pe o temă precisă: relaţiile inter-umane; cu o finalitate precisă: îmbunătăţirea lor.
Art. 3. "Mişcarea Pentru Bunul Simţ" este o mişcare independentă şi apolitică. Drept urmare „MBS” îşi va subordona toate luările de poziţie şi acţiunile, exclusiv însănătoşirii şi normalizării relaţiilor dintre toate componentele şi membrii societăţii româneşti, lăsând la latitudinea fiecărei grupări sau persoane, libera opţiune a orientării sale politice, faţă de care ne declarăm, în mod democratic, tot respectul şi absoluta echidistanţă.
 Art. 4. „MBS” va milita pentru o schimbarea de atitudine a fiecărui cetăţean, care să vină din interiorul acestuia. Să schimbăm tipul re relaţii din societate, plecând mai întâi de la noi înşine şi abia după aceea să pretindem această schimbare celor din jurul nostru şi autorităţilor.

În consecinţă vă rugăm să ţineţi cont de aceste prime patru reguli fundamentale în toate luările dumneavoastră de poziţie pe acest forum...

CAPITOLUL 2. Reclame, surse, editare, postare
Art. 5
. Fără reclame.
Postarea mesajelor publicitare de orice fel pe forum, sau trimiterea lor în mod direct membrilor grupului prin intermediul mesageriei personale, este interzisă.
Art. 6. Precizaţi sursele.
Dacă folosiţi o informaţie preluată de undeva, vă rugăm să precizaţi sursa. Pentru citatele mai lungi vă rugăm să folosiţi un link către adresa respectivă.
Art. 7. Majuscule.Nu scrieţi cu majuscule! Dacă doriţi să accentuaţi un anumit mesaj încercaţi să o faceţi prin idei şi argumentare şi nu prin utilizarea majusculelor, care în limbajul on-line înseamnă “A STRIGA LA CEILALŢI MEMBRI AI FORUMULUI”!
Art. 8. Grafia mesajelor şi stilizareaVă rugăm să nu folosiţi limbajul de tip chat: sh, tz, k, etc. De asemenea, vă rugăm să nu abuzaţi de folosirea emoticoanelor şi nici de elementele de stilizare a mesajelor: bold, italic, culori etc.
Art. 9. Nu postaţi dubluri.
Nu postaţi la "foc automat" fără a aştepta răspunsuri sau reacţii, (fără a participa la o discuție). Nu postaţi de 4-5 ori la rând același subiect, acelaşi mesaj sau din aceeași sursă. Va fi considerată ca fiind o atitudine agresivă.
Postările care vorbesc despre probleme actuale sunt bune. Postările care sugerează soluții sunt şi mai bune. Postările care susțin, argumentat, soluții sunt cele mai bune!

CAPITOLUL 3. Limbaj, atitudine, stări conflictuale, sancţiuni.
Art. 9. Limbajul folosit
Vă rugăm să nu folosiţi injurii, ameninţări, remarci obscene, rasiste, homofobe sau ameninţătoare.
Ultrajul la adresa celorlalţi utilizatori este interzis. 
Art. 10. Atitudine
 În toate postările lor, membrii grupului vor manifesta respect pentru opiniile celorlalţi.
Vă rugăm să nu fiţi agresivi sau violenţi faţă de ceilalţi membrii ai forumului.
Evitaţi să manifeste opinii care incită la ură, violenţă, rasism etc.
Participaţi la discuţii, nu la conflicte.
Mesajele cu caracter rasist, xenofob, şovin, antisemit, sexual, sau antinaţional sunt interzise.
Nu lansaţi atacuri la persoană, respectaţi-le celorlalţi dreptul la propriile opinii şi credinţe, chiar şi atunci când sunt diferite de ale dumneavoastră. Comentaţi ideile nu persoanele care le emit şi rezistaţi tentaţiei de a-i ataca pe autorii mesajelor cu care nu sunteţi de acord.
Art. 11. Probleme cu un alt membruDacă aveţi probleme cu un alt membru al forumului, vă rugăm să încercaţi mai întâi se le rezolvaţi prin intermediul mesajelor personale. Dacă încercarea eşuează, trimiteţi-i unui moderator reclamaţia dumneavoastră.
Puteţi raporta moderatorilor şi mesajele/discuţiile care vi se par ofensatoare sau deplasate, prin mesaj privat. - Semnalarea mesajelor indezirabile este necesară (cu explicaţii detaliate).
Art. 12. Probleme cu moderarea
Dacă aveţi probleme cu moderatorul, rezolvaţi problema folosind mesaje private.

CAPITOLUL 4. Teme abordate, drepturi, obligaţii, sancţiuni.
Art. 13.  Fiecare membru al grupului are acces la informaţii sau la informare gratuită în cadrul blogurilor:

          http://miscareapentrubunsimt.blogspot.com 
                   http://rareco-tribunabunuluisimt.blogspot.com

Art. 14. Fiecare membru poate posta cu respectarea dispoziţiilor prezentului regulament orice subiect care prezintă relevanţă pentru mai binele societăţii româneşti. Poate fi expusă orice opinie compatibilă cu bunul simţ.
Membrii grupului nu vor putea modifica documentele sau albumele fotografice din grup.
De evitat postările care nu conduc la o discuție; critica de dragul criticii este inutilă. Încercaţi să oferiţi şi soluţii atunci când criticaţi sau să prezentaţi critici la care să cereţi soluţii (deschidere de temă).
În orice dezbatere, discuţiile trebuie să se limiteze la date şi argumente care sunt concludente în rezolvarea problemei ce face obiectul dezbaterii.
Art. 15. Toţi membrii grupului au drepturi şi obligaţii egale.
Art. 16. Înainte de excludere, membrul cu comportament contrar acestui Regulament va primi un avertisment. Pentru injurii, limbaj ofensator şi modificare de documente sau albume fotografice fără acordul administratorilor, membrii vor fi excluşi automat din grup.
Art. 17. Se recomandă asumarea identităţii reale, fără pseudonime sau supranume. Utilizatorii care folosesc identităţi multiple sau împrumută nickname-ul altui membru, vor fi interzişi pe Forum.
Art. 18. Sancţiuni.
Orice atitudine contrarie prezentului regulament va fi sancţionată prompt de primul administrator căruia îi este adusă la cunoştinţă sau care ia cunoştinţă de acest lucru. Sancţiunea maximă este excluderea din grup. 

CAPITOLUL 5. Principii de dialog.
În abordarea temelor şi în luările dumneavoastră de poziţie vă rugăm să respectaţi următoarele principii, extrase din: „A”, „B”, „C”.

A. „Arta Conversaţiei”:

1. Nu folosi vreun cuvânt jignitor, nici nu fă vreo nedreptate vreunei persoane. [Homer]
2. Nu-ţi pierde timpul conversând despre subiecte care nu duc la descoperirea adevărului şi deci nu sunt folositoare omenirii. [Cicero]
3. Nu accepta un lucru necunoscut fără să-ţi dedici timp şi efort să studiezi cu atenţie dovezile legate de acela. [Cicero]
4. Nu corecta partenerilor de conversaţie greşeli gramaticale, de pronunţare, sau provincialisme. [Marcus Aurelius]
5. Fii modest, nu fă parada de cunoştinţele tale enciclopedice. [Marcus Aurelius]
6. Nu-ţi fă partenerii de conversaţie să se simtă inferiori ţie. [Marcus Aurelius]
7. Nu aborda subiecte care pe ceilalţi nu-i interesează.
8. Nu critica vreo soluţie dată de un altul decât dacă tu eşti gata să-i prezinţi lui o altă soluţie mai bună.
9. În orice afirmaţie pe care o faci, chiar dacă eşti "foarte sigur" că ea este corectă, foloseşte Principiul incertitudinii lui "Heisenberg".

B. REGULILE DIALOGULUI CIVILIZAT
                        (Stabilite de Universitatea OXFORD în 1890
           În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă;
           Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce priveşte problema discutată;
           Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţin;
           Părţile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece aceasta abate discuţia de la problema în sine;
           Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente.
            În orice polemică purtată civilizat contează numai argumentele invocate de adversar ca individ şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii.  
             Numai forţa de convingere a argumentelor şi baza acestora sprijină opinia exprimată, iar nu ideologia în numele căreia este abordat punctul de vedere.
           Nu ai dreptate pentru că eşti un gânditor materialist, patron sau muncitor, ci dacă argumentele sunt convingătoare sau nu
                                           Şi

C. Reguli pentru un dialog civilizat Forum „Bacău On-line”
                                http://bacăul.ro/forum/viewtopic.php?t=246


1. Cine merge drept, nu cade niciodată.

2. Cea mai bună minciuna e adevărul.

3. Nu răspunde la provocări; cel mult poţi folosi fraza: "da şi tu ai dreptate, numai că...".

4. A răspunde la jigniri şi provocări înseamnă a deschide "Cutia Pandorrei ", înseamnă a răspunde la manipulare.

5. Nu există duşmani ci doar principii greşite. Degeaba îl criticăm azi pe Boc; mâine va veni în locul lui un alt "Boc" şi ce am rezolvat? Regulile greşite ale societăţii sunt cele care permit lipsa răspunderii şi care favorizează CORUPŢIA. Acestea ar trebui schimbate în primul rând şi apoi oamenii care le pun sau nu în practică.

6. Unitatea e forţa, adevărul e sabia. "Nu-i da săracului un peşte ci o undiţă şi învaţă-l să o folosească". Sunt zeci de forumuri pe net şi accesarea lor poate genera o forţă teribilă, cu condiţia de a se respecta regulile de mai sus.

7. Învaţă de la adversar! În luptă foloseşte puterea adversarului şi schimbă forţa atacului acestuia în direcţia dorită de tine - vezi principiile din artele marţiale.

8. Nu îţi vei învinge niciodată adversarul dacă nu îl respecţi – principiu fair play din sport. Respectă acest principiu şi nu toţi adversarii îţi vor rămâne adversari; unii îţi vor deveni prieteni de nădejde. Adu-ţi aminte că cel mai adesea noi suntem proprii noştri duşmani.

9. Dacă vrei să învingi, învinge-te pe tine însuţi şi la nevoie învaţă să faci pasul înapoi: încearcă să ţii cont de regula de la punctul 5; nici tu nu eşti ocolit de greşeală.