A trecut furtuna ?
Bine ...
Acu' putem sa mai vorbim și noi unii cu alții, că de vreo două-trei zile-ncoace, nu se mai
înțelegea om cu persoană !...
Vorbea fiecare cu fiecare și toți cu niciunul ..., că unde dai, unde te-ntorci, tot peste vreun Constantin sau vreo Elenă, nimerești ...
Că mă luase și frica ...
Frica de nesimțire !...
Da, da ..., de nesimțire !
Căci aceasta-i dubla angoasă a sărbătoriților de nume :
- Prima e aceea că din moment ce ai atât de mulți sărbătoriți ai zilei pe lista ta de prieteni, rude și cunoștințe, fiecare cu numele sfinților (dar și foarte mulți cu derivate din aceste nume) există riscul (real, logic și inevitabil) de a omite să transmiți ”cuvenitele” urări, vreunui sărbătorit care le merită și chiar le așteaptă, și chiar de la TINE, nu ajung ...”
Și-atunci te ia groaza:
- Bă ..., e nașpa!... ”Dacă or să zică ”ăștia” că-s nesimțit” ?...Și mai ales,
”Dacă or să mai aibă și dreptate să o zică” ?...Și ca să evit această tristă perspectivă, m-am gândit și am conceput această postare reparatorie:
Dragi Constantini și (mai ales)
Dragi Elene
Ieri a fost ziua voastră !De fapt ... a noastră, că și eu rezult, din buletin și din certificatul de botez, a fi un sărbătorit al zilei, în ”calitate” de Constantin !Vă asigur că vă iubesc și vă prețuiesc pe toți, în aceeași măsură în care mă iubesc și mă prețuiesc pe mine (dacă n-ați înțeles faza asta ..., mai treceți pe la biserică!).Vă urez tuturor, ani mulți și plini de toate cele bune și folositoare!...
- Iar a doua angoasă e aceea că îți face lumea urări, multe și frumoase - încărcându-le de un conținut pozitiv cam ca în stilul ursitoarelor - și e posibil ca tu să nu le răspunzi, căci picăturile (urările individuale) se pierd de obicei în râul care le conține (toate urările cu care ești bombardat, incluse cele de pe multiplele liste colective) !
Că dacă omul (oama) îți făce urări și tu nu răspunzi, atunci ori ești arogant, ori ești nesimțit (bine ... mai e și varianta în care poți fi și una și alta, dar ăsta e caz extrem, întrucât cele două „atribute” se îngemănează, și se întăresc reciproc) și asta nu e bine !
Nu e bine nici la nivel social , dar nici la cel spiritual – că ți se umple egregorul de gânduri negative cu frecvență joasă și ... ești mort !... Nu te mai ridici, câte zile ai avea (și nici după aia!).
Așa că, pentru a evita și această tristă perspectivă,
m-am gândit și am mai conceput încă o postare reparatorie:
Dragi prieteni,
vecini, rude și simple cunoștințe,
Ieri a fost ziua mea onomastică.Sunt un Constantin, aveți dreptate !Mi-ați făcut urările pe care le-ați crezut de cuviință – cele mai frumoase și deziderabile urări !Vă mulțumesc tuturor pentru gândurile bune și încărcate de o intensă energie pozitivă !Vă asigur că au ajuns cu toatele la destinatarul menit a le primi – adică la mine!Mi-ați făcut o zi frumoasă, cu atât mai mult cât ziua de ”Constantin și Elena” a venit la doar patru zile de la ziua mea de naștere, când am primit primul val de simpatie și prețuire din partea voastră !Mă simt copleșit de atenția și căldura voastră sufletească, manifestată în aceste două zile, drept pentru care :Vă mulțumesc din inimă tuturor, vă imbrățișes și vă pup cu drag pe toți,întorcându-vă cu căldură și entuziasm toate urările, cu aceeași intensitate, amabilitate și gentilețe, cu care mi-au fost trimise, de către fiecare dintre voi !
În felul acesta mă asigur că ”nu am uitat pe nimeni”, indiferent de calitatea voastră de zilele astea, de ”urător”- de emițător de urări, sau de ”urat” - de destinatar al urărilor !
Weekend plăcut, dragi prieteni, rude, vecini sau simple cunoștințe !
* Pentru că ideea de bun simț nu e a mea și nu-i a voastră, Ci a strămoșilor mei, Și a strămoșilor - strămoșilor mei, Din veacul vecilor !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu