A dat Bunul Dumnezeu de ne-am învrednicit şi noi s-avem autostrăzi. Dar ştim noi oare să ne folosim corect şi în deplină siguranţă de ele? După experienţa ultimelor două-trei vacanțe petrecute în România, am oareşice îndoieli. Nu că aş fi eu vreun mare expert în circulaţia pe drumurile publice, dar nici nu-mi poate reproşa cineva cum c-aş fi căzut din lună în acest domeniu.
Lucrez în Italia de mai bine de doisprezece ani ca şofer pe camion, preponderent pe rute naţionale, dar şi la extern uneori şi stau zilnic cam 8-9 şi chiar 10 ore la volan, atțt ziua cât și noaptea, din care cele mai multe pe autostrăzi şi fără a mă considera ca fiind un sfânt la volan, până acum m-a ferit Domnul de evenimente neplăcute. Se poate spune c-am avut noroc. Poate! Dar în trafic, de regulă, norocul şi-l face fiecare cu mâinile - iar în cazul condusului - şi cu picioarele lui.
Am văzut în ţară suficient de multe „anomalii” în traficul pe noile noastre autostrăzi, care mi-au declanşat în mod automat un semnal de alarmă şi m-au condus spre ideea că la noi nu prea şi-a făcut nimeni timp să le explice românilor cum stă treaba cu traficul pe autostradă.
Acuma ... sunt sigur că „deştepţii de serviciu” or să sară ca arşi şi-or să-mi reproşeze care mai de care, în primul rând ca ei ştiu tot (ăsta fiind unul dintre principiile lor în viață), că doară nu-i mare scofală, aşa că nu-i nevoie să vină un ... „neam de manivelă” și mai ales de la “macaronari”, să le explice lor (tocmai lor!!!) cum să dea ei din volan, sau cum şi cât să apese ei pe pedale – ce mama naibii că doar e democraţie, nu? Şi unde mai pui că mai e şi treaba aia cu libertatea de mişcare şi de expresie! Iar dacă „deranjaţii” respectivi mai sunt şi posesori de “4x4” - afacerişti de succes, sau copii de bani gata, din părinţi parveniţi - m-am fript! N-aş vrea să le fiu prin preajmă când şi-or da drumul la gură! Dar ăstora – care le ştiu pe toate – le spun să stea liniştiţi că scriitura asta nu-i pentru ei. Nu! Dar să ia aminte totuți, mai sus amintiţii, că sunt pline marginile străzilor şi autostrăzilor patriei de crucile căpoşilor plini de ifose şi de tupeu de şmecheri în trafic. Strada nu-i iartă pe cei ce n-o respectă, iar moartea nu prea are obiceiul de a cere nici CV-ul, nici extrasul de cont bancar şi nici arborele genealogic, nimănui, înainte de a-i bate în parbriz!
Consider că am suficientă experienţă practică pentru a fi în măsură să explic şi celor care n-au avut cum şi nici unde să acumuleze suficientă experienţă în traficul rutier - în cuvinte simple, fără a face apel la codul rutier sau la definiţii din manualele sau dicţionarele de specialitate - cum să se ferească de necazuri pe autostrăzi.
Şi, cu tot respectul cuvenit unor oameni de valoarea unor arhitecţi, ingineri şi finanţatorilor acestora - voi începe cu bunul simţ în proiectarea autostrăzilor.
Pentru aceasta, cred că mai înainte de toate ar fi foarte util să ştim despre ce vorbim, şi în consecinţă să ne informăm despre:
Ce este aceea o autostradă
şi care sunt principalele ei caracteristici şi specificităţi ?
Autostrada este un drum rutier specializat în traficul rapid şi de mare intensitate care leagă marile oraşe (centre de consum) ale unei ţări civilizate, de principalele zone de aprovizionare ale acestora (mari centre de producţie agro-industrială, din ţară sau din străinătate) sau pe acestea din urmă de principalele zone de aprovizionare a lor cu materii prime. De asemenea autostrăzile leagă marile noduri de transport feroviar, maritim sau aerian (gări, porturi și aeroporturi) cu marile oraşe, sau pe acestea din urmă cu marile centre de interes turistic sau cultural.
Pentru a satisface necesităţile de trafic rapid şi intens, autostrăzile trebuie să îndeplinească o serie de minime condiţii de Bun Simţ - de ordin tehnic, funcţional și de informare operativă în timp real a participanţilor la trafic - condiţii esenţiale pentru siguranța și cursivitatea acestuia:
- mai întâi, calea de rulare trebuie să fie de o calitate ireproşabilă, perfect netedă, cât mai dreaptă posibil (serpentinele sunt excluse prin tăierea munților sau prin sfredelirea lor în tunele, ori, după caz, prin construirea de lungi viaducte peste văi) de preferat cu asfalt drenant care să asigure scurgerea ploii fără a produce nori de vapori la trecerea autovehiculelor, contribuind astfel la păstrarea unei vizibilităţi optime chiar şi în cazul unor condiţii atmosferice dificile;
- sensurile de mers trebuiesc separate între ele printr-un gard despărțitor – metalic, vegetal, sau de beton – pentru a evita ciocnirile frontale între autovehiculele care circulă cu mare viteză în sens contrar (de preferat a fi prevăzute cu înălţătoare opace pentru a evita orbirea pe timp de noapte);
- dacă sunt diferențe e nivel între șosea și ambientul înconjurător, calea de rulare trebuie să fie protejată pe margini de balustrade metalice late, pentru a preveni părăsirea accidentală a șoselei;
- toate intrările şi ieşirile de pe autostrada sunt pe partea dreaptă (consecinţă firească a faptului că la noi traficul se face pe partea dreaptă a drumurilor, zidul despărţitor fiind pe partea stângă);
- fiecare sens de mers trebuie să aibă cel puţin două benzi de circulaţie, la care se adaugă o bandă de urgenţă;
- autostrăzile trebuie să aibă o rezervă tehnică - un spaţiu verde de o parte şi de alta a căii de rulare, închis cu un gard de protecţie din plasă de sârmă pentru a preveni pătrunderea de animale pe căile de rulare;
- autostrăzile trebuie să fie complet lipsite de intersecţii (drumurile, autostrăzile, râurile, canalele fluviale, sau căile ferate sunt depăşite prin pasaje subterane sau prin poduri ori viaducte, care trec pe deasupra sau pe dedesubtul acestora);
- de regulă autostrăzile ocolesc localităţile, accesul către autostradă precum şi ieşirile de pe aceasta făcându-se prin intermediul unor străzi auxiliare larg curbate, numite racorduri, gândite de aşa manieră încât să permită un acces sigur şi rapid, bine semnalizate, pentru a elimina orice confuzie în ceea ce priveşte direcţia de deplasare;
- Autostrăzile trebuie să aibă din loc în loc spaţii speciale pentru repaus şi opriri de urgenţă - mici parcări pe marginea drumului - prevăzute cu telefoane cu fir unic de urgenţă către centrele de asistenţă tehnică sau sanitară;Ţinând cont că sunt străzi de mare viteză, autostrăzile trebuie să fie foarte bine şi clar marcate şi semnalizate, atât pe orizontală (pe asfalt) cât şi pe verticală - prin semne de circulaţie şi panouri de semnalizare permanentă - reflectorizante - cât şi cu panouri electronice de comunicare prin mesaje în timp util în ceea ce priveşte siguranţa şi fluența traficului sau eventualele evenimente care ar putea reprezenta un pericol imediat - accidente, lucrări de intervenţie, condiţii meteo dificile.
- Încă din proiectare autostrăzile trebuie să fie prevăzute la anumite distanțe cu parcări ample atât pentru camioanele de cursă lungă cât şi pentru turişti - aşa numitele “arii de servicii” - prevăzute cu staţii de alimentare pentru combustibil, cu magazine, restaurante, baruri şi uneori chiar cu spaţii de cazare, cu toalete şi mici spaţii verzi pentru relaxare şi refacerea urgentă a capacităţii de a conduce;
Astfel e bine de ştiut că fiecare stradă are un nume de cod, care cuprinde tipul de stradă şi un număr - eventual cu un nume semnificativ (ex: Autostrada A1 - “Autostrada Soarelui”; sau DE xx - Drumul European numărul xx; sau DN xxx - Drum Naţional, DJ - drum judeţean, drum comunal, local, etc) şi fiecare stradă este precis măsurată şi semnalizată din Km în Km şi din sută în suta de metri, astfel, în caz de accident sau de defecţiune tehnică, şoferul are posibilitatea de a comunica cu precizie locul în care se află pe strada respectivă, prin simpla raportare la panourile de semnalizare kilometrică şi hectometrică, având grijă să comunice direcţia de mers - către prima localitate importantă - obligatoriu în cazul autostrăzilor unde, din cauza zidului despărţitor, maşinile de ajutor nu pot întoarce în dreptul maşinii dumneavoastră şi pierd un timp preţios, uneori chiar esenţial până la prima ieşire unde să vină pe direcţia dumneavoastră de mers.
Ori de câte ori am solicitat ajutor de urgenţă în Italia (şi cred că şi în România lucrurile stau la fel) mi s-a cerut ca în afara datelor personale de identificare (a numelui meu şi al firmei pentru care lucrez) să comunic: numele de cod al străzii, kilometrul la care mă aflu şi direcţia de mers, pentru ca centrul de urgențe să găsească cea mai apropiată soluţie de asistență şi ajutor.
Exemple:
Bună seara, sunt XX, şofer la firma Y, din localitatea Z, mă aflu pe autostrada A21, la kilometrul 128, între localităţile A şi B, în direcţia T şi am nevoie de asistenţă tehnică.Sau:
Bună seara, mă numesc XX, din localitatea Z, mă aflu pe Drumul European E85, la kilometrul 128, între localităţile A şi B, în direcţia C şi vreau să vă semnalez un accident cu imobilizarea vehicolelor pe calea de rulare, pe prima şi a doua bandă, cu posibile victime... etc, după care vi se vor cere alte detalii pentru a şti ce fel de urgenţă este şi ce forţe de intervenţie şi ajutor trebuiesc mobilizate – poliţia, ambulanța, unitatea de descarcerare, maşini sau platforme de tractare sau remorcare, pompierii, etc...….
În articolul următor voi face vorbire despre cum comunică strada şi administratorii ei cu noi, utilizatorii ei !
Note Blog "Nostalgie despre bunul simt"
* Puteți prelua și transmite textul de față cu rugămintea de a preciza sursa și autorul - aşa după cum (întotdeauna) o fac şi eu. Vă mulțumesc pentru interes și înțelegere! Cu stimă - Remus Constantin Raclău * Dacă vreți să fiți informat în timp util atunci când apar postări noi pe acest blog, completați adresa dvs de e-mail în dreapta sus, în ferestruica ”Urmărește prin e-mail” și apoi dați click pe ”Submit”. Nimeni nu va vedea adresa dvs, ea fiind utilă doar robotului de pe Blogger, care va trimite automat o înștiințare pe adresa dvs de e-mail ori de câte ori apar postări noi. - Dacă credeți că merită, recomandați această lectură și prietenilor dumneavoastră, după binecunoscutul model: "CITEŞTE şi DĂ-L MAI DEPARTE"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu